Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Carmen-Caliopi Dicu"Nu te mai farda! Au înflorit cireşii"

Debut la AGERO - Întâmpinare de Melania CUC, redacţa Agero

Carmen-Caliopi Dicu

 

 

 Cred că aceaste versuri o definesc pe  Carmen - Caliopi Dicu. Ne-am cunoscut-o cu ceva ani în urmă, în tumultul unui Bucureşti literarfertil, în care talentul şi perseverenţa erau considerate a fi coloanele pe care , un poet îşi putea construi ceea ce ne place să numim, opera de tinereţe.

 Poezia Caliopei m-a frapat de la începuturi prin-un modul inedit, personal, de  abordare a ideilor filozofice folosindu-se, în poem, de un stil modern şi în care sintagmele reverberau cu fragilitatea de porţelan de Maissen. Un mod de a fi al poeteselor care nu se feresc în demersul lor creativ, nici de romantism, nici de experienţele dure, realiste ale prezentului.

 Carmen-Caliopi Dicu a debutat la o vârsta adolescentină aproape, în Revista Familia, cu poezia Căutare. De-a lungul anilor a câştigat mai multe premii la concursurile naţionale de literatură. A scris, susţine ea, doar când a avut o mare inspiraţie şi inspiraţie, slavă Domnului, zic eu, a avut mai întodeauna.

În anul 1997 a publicat volumul de versuri ,,Pe marginea eului meu" - la Casa Omnia Cartexim. Un volum de succes.

Intr-o vreme ne intersectam pe culoarele Casei Presei Libere din Bucureşti. Pe atunci, amândouă, lucram în presă, ca reporter sau redactor, la reviste diferite evident şi care nu mai aveau de-a face cu literatura, cu poemul.

Dăunezi i-am regăsit, cu bucurie, numele, alăturând un grupaj de poeme, în Inbox la Agero. M-am bucurat că a rămas fidelă unei vocaţii, fără slujirea căreia, ştie mai ine ca mine, nu va reuşi să se înţeleagă, să se regăsească pe sine la adevărata-i valoare artistică.

,,În prezent sunt studentă (întârziată) la Filologie şi am terminat al doilea volum de versuri,, - spune ea ca într-un raport la ,,ordin,,.

 Nu ne mai rămâne decât s-o felicităm şi în tihna acestei toamne cu miere în loc de lumină de Lună, să-i citim poemele, să ne bucurăm de bucuria ei împreună.

 

Melania Cuc, redacţia Agero

 

La distanţă

 

  O palmă sub mersul lumii

    Am să întind

Să nu orbesc în ziua scoicilor albe,

    Ca o parabolă  - un zid,

Prăbuşit în articulaţia numerelor.

  O pasăre am să închid

 Să plutesc, şi de sus

Să pun pietrelor nume frumoase

   Că ne poartă chipurile

  Înrămate în somnul călăuzei.

Un glas am să aştept

La poarta a două chemări

  Să-i întrerup durerea

La distanţă de un poem

Care n-a fost niciodată fluier.

 

Poate

 

De dincolo doica-mi cântase în leagăn

Că am să vestesc mai pe seară o teamă,

   O frică verticală pătată de cuvinte,

   O mână spoită cu sânge

Din care creşte firul apelor tulburi.

Am să mă ascund ca un gol

-         am spus  -

din lipsă de multă culoare,

am să sap un munte

desenând convoaie de litere stilizate

 într-o cutie cu glasuri.

Poate şi o pădure să însufleţesc

Care-şi usucă puterile spre toamnă

-         această artistă a aşteptărilor mele –

la picioarele căreia m-am înrudit

  cu tăcerea,

şi-am pipăit adevărul

în cochilia melcului

-         această spirală devenită măsură - .

 

Haide

 

Întârziem la recepţia dată în cinstea lumii!

   Grăbeşte-te, pune pe masă

Salba cu galbeni.

E prea devreme sa treci podul

   Spre care nu se uită nimeni.

Ascultă cum se rostogoleşte

O lacrimă de poet.

Nu te mai farda!

-         au înflorit cireşii –

zidurile caselor se năruiesc.

Haide odată, întârziem la recepţie!

În noaptea asta pică din cer absolutul!

Hai, să-i prindem risipirea!

 

Pe scena

 

Pe scena ironică a vieţii

Se cerşeşte timpului o armură

Pentru fluturi,

De la genunchi spre călcâie

Să le crească aceeasi umbră

La o anumită oră

   Înghesuită intre celelalte patruzeci.

Aşteptările se cuceresc

Cu ochiul liber

La bariera verbului

Care jinduieşte după pasul incert

Al acrobatului între vedenii.

Oricum cea mai sinceră poezie

Rămâne noua hartă

Crăpată de fluvii.

 

Anotimpul

 

Iert mai puţin decât Dumnezeu

-         o pictură pe care nu s-au uscat culorile –

 înnoită mereu cu o naştere

cât o călătorie....

  Înapoi sunt dovezile firii liniştite

Până la cuvânt

Înapoi privind

Unu şi cu unu fac o mulţime

Care se iubeşte de-adevăratelea,

Care adună o mie de scoici inventate

Şi dezleagă o mie de blesteme

   Din morminte.

Doamne, iert mai puţin decât tine

Cifrele venite să aplaude

Demenţa anotimpului din trecerea mea.

 

Ultimul vers

 

Ultimul vers m-a părăsit în deşert

Risipit printre cactuşi.

Atâţia ani obosiţi parcă

  O întreagă adunare, o nuntă.

Toate iubirile au un miez depărtat –

O sămânţă din coajă de perlă.

Se face noapte!

Sunt sora care nu vrea să uite

De rude,

Care fuge după anotimpuri

Cu plasa de fluturi,

Care aşteaptă pe cineva

Să deseneze în jur un cerc

Din care să nu iasă până la Înviere.

 

Înnoire

 

Singură pe balanţa renunţării

Ascund golul

Înaintând în alaiul pregătirilor

Pentru prezent,

Pentru un timp istovit –

O unealtă a devenirilor

 În măsura ploii,

Când veşnicul sufleor

Îşi ispăşeşte rolul

Cu viaţa dăruită drumeţului.

   În marginile mării arunc birul

Peste care s-a trântit copacul întoarcerii

Cu crengile urcuşului zilnic tăiate.

  Trebuie să mă mai nasc odată

  Şi nu ştiu

Dacă vreo femeie mă va primi

În pântec

Ca pe un cer

Care ar putea adăposti atâta peisaj.

 

Viscolul de lumină

 

Am să scriu un milion

   De poeme rotunde

 Într-o nouă formulă poetică,

  Pentru că am rămas cu luna în braţe

  Şi mă luminează de sus

Să nu-i ghicesc rădăcinile.

Fiecare pictor mută copacii spre durere

La jumătate de drum

Aşteaptă serile cu capătul lor funerar.

Aceeasi umbră dintotdeauna

Ne spulberă vârstele

Pe caldarâm,

Şi cetele de melci

În care mi-au sângerat picioarele.

 E al tău poemul

Cât să-ţi îndoieşti greutatea pe arcă

Şi să scapi amurgul fiinţei

În viscolul de lumină.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)