Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

PAŞAPORT PENTRU IUBIRE

POEME de Ioana GEIER ( Germania)

 

 

După debutul cu un roman inedit ca formulă, combinând evocările auto-referenţiale, fruste şi tulburătoare, cu reportajul verite şi poematicul-jurnalier, („Femeie, ia-o spre Vest”), Ioana Geier a publicat volumul bilingv româno-german de poezie „Rochia de nisip”. Receptarea critică nu a întârziat, fiind favorabilă în reviste ca „Orient Latin” şi „Nova Provincia Corvina”, precum şi în „Agero”, cu o recenzie şi un medalion liric.

 

Au urmat volumele „Gongul din Altenmuenster” (roman cu nuanţă nuvelistică) şi o a doua ediţie, roman, revăzut şi adăugat, cu acelaşi titlu. Câteva recenzii au fost şi aici favorabile, dar şi reacţii controversante, ale unor scriitori români din Germania…

 

Reproşurile privesc formula directă, mărturisitoare, febrilă, pare-se neagreată de autori conservatori. Însă este probabil că tocmai noutatea stilului să devină un atu, subiectul dramatic al emigrării femeilor din Est în Vest fiind unul dintre cele mai actuale şi deloc mistic!E xodul acesta este un fenomen care inhibă dar şi incită la meditaţii grave. Individul căruia i s-a promis „un cer nou şi un pămînt nou, dacă nu şi luceafărul de ziuă” ( Vechiul Testament) – arde în dilema promisiunii delimitate strict „evanghelic”, sau doar geo-cultural şi habitual?  Astfel, tema este reluată şi liric, deoarece, recent, Ioana Geier a editat un al doilea volum de poeme, titrat „ Paşaport pentru iubire”. Poate fi condiţionat cu „ausweiss dincolo de fostul prag Schengen, un itinerar al iubirii dezamăgite şi dornică a se replia sub alte stele”?

 

Un volum derulat cinematografic, vibrant introspectiv, structurat unitar şi dezvoltând poeme de mai amplă respiraţie faţă de „Rochia de nisip” ( poeme reductive) - Ioana Geier se exprimă elevat şi în forma prozodică clasică, în care muzicalitatea este complementară armonic emoţiei şi senzualismului  feminin remarcabil.

 

Recomandăm această carte ca un frumos corolar al liricii de dragoste, în care elegiacul are doar rolul umbrelor în pictură,dominanta fiind aspiraţia spre idealul etern al iubirii şi prin iubire, a cunoaşterii. Limbajul este unul estetizant, dens metaforic şi al sincerităţii necorupte de viruşii manierismelor triviale.

 

Eugen EVU

Membru al Uniunii Scriitorilor

 

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Din volumul de poeme „Paşaport pentru iubire”

 LA PRAGUL NOU AL CĂRŢII

 

Eşti apărătorul meu

Doamne

În fuga asta nebună

Prin mine însămi

Să-mi regăsesc

Glasul de copil

Uneori atât de flămând

Tinereţea mea

Pe frânghii de fakir

 

   Şi  dedesubt

 

întuneric

e, poate,

ultimul fulger

când eu smulg paşii

spre o dragoste nouă

 

Prelungeşte, Doamne,

Ziua aceasta

Din ceasul tău

Cel mai viu

Închipuie-Ţi lumea cu mine

Încî odată

Aşa limpezită de mâna ta

La toate ţărmurile

Şi pe auriul, nisip de oglinzi

Pe care cu  degetul inimii scriu…

 

 

ZODIAC ROMANTIC

(ORHIDEE AMARE)

 

1.( între răbdare şi neîndurare)

Cu omenească măsură

Între răbdare şi îndurare

Ard înflorind  între cuvinte şi gură

Poeziile mele -

Orhidee amare …

 

2. (Între toamne şi primăveri)

Se rotesc anotimpuri

Mai mult răsucindu-se

Şi săgeata palpită

nenoroc de demult…

E a lunii pulsaţia

Şi a inimii temerea

Că mă pierd şi pe mine

Cu norocul pierdut

Mi-i busola în inimă

Sub stelar azimut.

Te sărut, Primăvară,

Doar de tine ascult…

Calendarul cromatic

În grădina sub fluturi

E -al femeii din luturi,

Paradis ne- pierdut.

 

3. ( Doar gustând…)

Ne hrănim doar gustând

Din Celesta Iubire:

Eu mai mult dăruind

din puţin mult am dat …

Au cerşit jefuind, s- au minţit

ca să fure

Poate- aşa Sacrificiul

Este  Har feminin?

Cine arde să dea i se cer

Trup şi Gând

Eu sunt pomul prea greu

De fructe în Ancestrala Pădure …

 

4. (Insomniile Memoriei Freatice)

Undeva între zori,

Nici visat nici trăit

Ard şi arde cu mine

Un Mister fără timp

Un promis fruct oprit….

Doar gustat prin atingere

Jăruind în nestingere :

Căzut prin întrupată iubire,

Ţi-i minte, Îngere ?

 

5. ( Cabinet virtual nocturn)

Slobodan, te  implor, poate ştii

Cine suntem rămaşi

prin iubire copii

Dar prin fibră şi plasmă

Copaci sub stihii?…

Nevăzută vreo stigmă

Dintre mamă şi fii?

 

6. (  Terapia scrierii sepia )

Desfrunzite din carte

Cuvintelele râd

Dimineaţa suspină

şi iarăşi se duc

Undeva între noi

s-ar putea să-ţi  deschid

cu genunchii o poartă,

cu fruntea o lumină….

 

7.( Taumaturgia)

Sacerdot prin cunoaştere

Slobodan Macedonul :

Doctor eşti şi de suflete

Ori numai de trup?

Poţi  să-mi spui Adevărul:

Viaţa-i Vis sau de sine Trezire? 

Şi de ce de minciună

Sunt  rupte, se rup, se rup

Şi ramura vie şi roada

Cea bună

Şi fiinţa de trup?

 

8.( Virtual’s consoluting)

Pe ecrane color Utopia revine:

Scriu şi scriem cu umbre colorate

De nori mincinoşi

Pe nisipul cunoaşterii

Între mine şi tine?…

Empatia aceasta ne face geloşi

Parcă pierdem prin vise

Răul

lacom de Bine …

 

9. (Jocul vindecător al artelor)

Doar prin Joc suferim

Vindecabil

şi-n carte

Labirintul din suflet  

Se deschide în sus ?

 

Felurite ni-s tainele

Doar bătrânele Arte

Spre lumină ca plantele

Răsărind din crepuscul supus ?

 

10.( Înstelatul Cuvânt… ) 

Sunt  legat- legănată de Gemene  Aripi

Sub  Înstelatul  Dumnezeirii

Simfonic Cuvânt !

Vântu-i  fratele meu şi totuşi duşman.

 

Sub un clopot strigam

„Cine eşti, Slobodan”!:

(Româneşte „Libertate”

ţi-e numele. Sfânt!)

 

Cine eşti fără umbră, în vis

Cine sânt ?

Poate-n  codul genetic o stigmă  transpare

Jumătatea setoasă se frânge cuvânt,

Jumătatea flămândă e pâine şi sare

Numele tău mă dezmiardă şi doare:

SLOBOZENIA-i  Poarta

Sau  doar o Cărare?

 

 

11.( Asemănare )

Îţi sunt aproape în  departe

Şi mai lupt  să-mi găsesc

Împlinirea şi Mirele doar pentru mine

Răzleţită de focuri rabd jocul lumesc

Pe sub stelele Nordului

La fel ca şi tine...

 

Tâmpla inimii mele în palmă ţi-ar sta!

Neştiut te cunosc şi îmi spun că eşti tu

Întuneric setos  şi curat  te-aş lega

Nu de trup, ci de foamea

dintre  Da şi- între Nu !…

(Două ţări, două lacrimi cu deochi

Ne-ar lega ?)

 

12. (Rochia  de nisip a Miresei )

Rochia de nisip sidefie cu fluturi

Sub furtuni se destramă

La un ţărm de Ocean..

Din talazuri să ies chiar Furtuna

O chem

Ea te cheamă pe tine:

„Slobodan

Slobodan”!

 

Cartea Noastră-i

Oracol-Mărgean…

 

ELEGIE LA ALTENMUENSTER

 

Femeie cu altar pulsând  în aortă

Şi cu pământ de flori  ocrotit de acasă

Aici, departe de ţara mea 

Unde a înflorit violet-alb liliacul.

Sunt în casa înstrăinării dezamăgite

Legănată  de un suspin de talaz-

Cochilie răsucită în jurul inimii…

Cuibul meu susţine copacul.

Cum să fii înţeles despărţită de trup?

Sămânţa tropicală orhidee muşcătură de zeu

- „rana din Mediterana”…

Suflet singur din care cuvintele rup

Numai frunze amare şi fruct vinovat

de femeie cu suflet prădat ?

 

 

Uneori sărutând doar icoane de rouă

Şi năluciri  tropicale în unghi de cocori

Încolţită într-o carte de iluzia nouă

A vechiului strigăt

(Suspin uneori …)

 

ELEGIE PENTRU VINDECARE 

(DECE AM PLECAT)

 

Am plecat să sacrific să dărui să cânt

sunt în casa pădurii şi ardem cuvinte

numărând asfinţitul promis legământ-

Sunt femeia căutată de-un drum care minte.

 

Doctore  singur  între mulţi: eu nu cer…

Vindecând suferinţe te vindeci şi  pe tine ?

Noi venim de departe sub Gemelarul Mister-

Poate ni se arată-n ascuns Răul Bine?

 

În pădurea cuvintelor aud ropotul mieilor:

O, poate suntem, prin tandreţea şi prin mila de ei,

Jertfa  cuiva? Sau jucăriile zeilor

 

- Doctore, ştii să vindeci şi îngeri femei ?

 

DEPARTE DE ŢARA MEA

(MIC SEMINAR PSIHOLOGIC)

 

Departe în ţara mea  toamna arde în cuiburi

Berzele clămpăne pe stâlpii din sate

Vânturi secerând  tot mai duşmănoase

Dinspre păduri se răzbună turbate …

 

Am scris poezia iubirii trădate,

Îmi cultiv Memoria care se zbate

Lângă străinul ce lustruieşte lăcate

Şi cu salivă Trecutul ca pe o medalie

(Răzleţit mă crezuse ordalie …)

 

Feminitatea îşi cultivă narcoze din

Metafora letală a Crinului

Alteori  nalbă  tânără înflorind peste ziduri,

Ca iedera  roşie: peste zidul vecinului

 

Iederă care sprijină zidul.

Zid mort ce nu s-ar susţine.

Agonic.

Scriu cum scriu înghiţindu-şi

urmele Drumul:

 

Inocenţa mea e aurul viu al

 

Esteticii.

 

Bărbatul  din somn  mi-a tăiat

(Nu de tot) rădăcina spre sus:

Coroana  şi mai  rămuros a crescut

Între Răsărit şi Apus.

 

 

NU CRED ÎN STIGMAT

 

Doctore, cel tratat într-un fel

îşi vindecă

Medicul.

 

Nu cred în blesteme.

Există şi funcţionează

Doar Efectele lor placebo.

 

Este ceva în creier care nu

Ne- aparţine deplin

Noi suntem purtătorii

Unui logos divin.Cel străpuns

De cunoaştere.

 

În scânteia din spiritul meu

E un soare

Ca un punct de lumină

Pe vârful de ac.

VIAŢA noastră nu moare.

(Suflet bogat

Om sărac.)

 

 

PSIHANALISTUL

 

Cercetezi psihologia norocului?

Oare Legea devenirii  e a foamei 

Materiei de seminţe? E Utopie 

Sau este  oglindire a Spiritului

Dornic de carnală desfătare-

Vinovat prin cădere în sus ?

Este doar energia jucăuşă a cerului

Dorindu-se prin naştere creier?

 

ERATO

 

1.

Sunt o virgină sălbatică

aruncată pe urmele unui bărbat parcă orb

cum nu duc nicaieri  călcâiele lui sună

ca un ultim ceas

noaptea devine incertă 

pe toate laturile felinarului

ce-mi observă ropotul de

monologuri al inimii 

Oricum nu vede nimeni

nu, nu aude nimeni  

ai tu perechea de ochi potriviţi 

pentru o nouă dragoste

cu ochii închişi în afară ?

2.

Ne izbim de oglinda cerului dansând

vieţile noastre de fluturi însetaţi

pe-o culoare

mi-aş face rost de tine schimbat

în clipele acestea potrivite trădării 

dar mai întâi aş bate cu pumnii în

cealaltă rătăcire  aruncându-i

nisipul reîntoarcerii

în ochii oricum închişi  aş bate

în vechitura aceea prăbuşită între

parabole  şi braţe ce nu-şi mai pot

continua trecerea  când

mugurii pe ramuri  strigă

că se retrag în seva tulbure

pentru o nouă înrămurire

3.

Frânghiile din flori de cireş

se rup  iar fereastra  întredeschisă

înspre tine n-o pot încă atinge

de teamă că s-ar destrăma

nu pot sa ma ridic

sa despic vântul de  neagră lumină

alergand într-acolo  tălpile îmi sunt grele

de la nuntă

nunta care mi-a impachetat

sufletul şi cerul în nori mincinoşi

zăvorandu-le într-un inel

îngheţat

sub limbă.           

Cu golul inelului scriu.

 

Ioana GEIER

Altenmuenster, 2007

Germania

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)