Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

Fernando Sabido Sánchez :  Poeme

Traducerea - Eugen Dorcescu

 
Poet şi pictor abstracţionist. S-a născut în Peñarroya-Pueblonuevo (Córdoba, Spania), la 28 august 1950. În prezent, locuieşte în Alcalá de Henares (Madrid). Poemele sale au fost traduse în engleză, italiană, franceză, croată, portugheză, ebraică, bulgară, română, catalană.
 
Opera (Poezie):
 
-"El paso del tiempo". Poesía. (Incipit Editores, 2007). ISBN 978-84-8198-747-8.
-"Las diosas esconden su sexo detrás de la luna". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2009). ISBN 978-84-937735-9-5.
-"Vivencias, ficciones y algún matiz utópico". Poesía. (Editorial LibroVirtual.org.,2009).
-"La muerte siempre culmina su trabajo". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2011).
ISBN 978-84-15178-39-2.
-"Antología de 50 Poetas de Castilla-León". (Editorial Hontanar 2011). ISBN 978-84-92676-38-5.
Inedit: "España Monarquía Católica Bananera, Sociedad Limitada", Año 2012.

 

Autor, între alte monumentale Antologii, al enciclopedicei ANTOLOGÍA POESÍA UNIVERSAL: MÁS DE 9.100 POETAS DE 175 PAÍSES - Editor: Fernando Sabido Sánchez, Madrid.

 

CLAUDE MONET
 
El otoño, que viene de robar a los árboles
el disfraz de las hojas
quiere envejecer ahora
sentado en las rodillas de la nieve
 
Y siente celos de Claude Monet
que vuelve de la eternidad
cada primavera
a pintar nenúfares
en su estanque de Giverny
 

CLAUDE MONET

 

Toamna, ce le-a smuls arborilor

masca de frunze,

doreşte-a-mbătrâni acum

căzută la genunchii zăpezii

 

Şi-i poartă pică lui Claude Monet

care se-ntoarce din veşnicie

primăvară de primăvară

spre-a picta nenufari

în iazul său din Giverny
 
NIÑEZ
 
He vuelto por unas horas
a la que jamás fue mi niñez
a los años en que se ausentaban los pájaros
en el cielo nublado de todas las mañanas
sin encontrar el lugar secreto
en el que nos escondían los juguetes
 
Un día dos niños se besaron
ignorando por qué el instinto
les empujó a ocultarse
en el nido abandonado de los gorriones
 

COPILĂRIE

 

Am revenit pentru câteva ore

la ceea a ce a fost cândva copilăria mea

la anii când păsările erau absente

pe cerul înnorat al tuturor dimineţilor

fără să descopăr tainicul loc

unde ni se ascundeau jucăriile

 

Doi copii s-au sărutat într-una din zile

neştiind de ce instinctul

i-a împins să se-ascundă

în cuibul vrăbiilor, abadonatul

 

PAISAJES
 
Tal vez crees que pueda existir el paraíso
y llegar a tocarlo brevemente con las manos
pero solo a la primavera
le nacen hojas en los árboles
sin proponérselo
 
Ahora sabes que la vida se nos escapa
cuando la amarramos al viento
y que en una misma fotografía
no caben todos los paisajes que nos gustan

 

PEISAJE

 

Crezi, îmi închipui, că paradisul poate exista

şi că l-ai putea atinge o clipită cu mâinile

or, numai primăverii

i se nasc frunze în arbori

fără ca ea să-şi propună aceasta

 

Acum ştii  că viaţa ne scapă

când o legăm cu otgonul în vânt

şi că într-o aceeaşi fotografie

nu încap toate priveliştile ce ne încântă

 

EL VACÍO

En mis sueños siempre habita el vacío
que recorro en un vuelo ingrávido
por el olor a misericordia de las noches
Llego hasta el alba
y no tengo a nadie que me espere
hasta la luna se oculta para repudiarme
en un paisaje de sombras
más allá de la muerte
 
Cae gota a gota una lluvia
que desnuda con lamentos mi alma
y sobrevive el miedo a la inexistencia
Se tensa el vértigo y rozo con los labios
la belleza al perderse
en la luz impalpable de la negación

 

GOLUL

 

În visele mele sălăşluieşte de-a pururea golul

pe care-l străbat într-un zbor desprins de gravitaţie

prin mireasma milostivă a nopţilor

Bat cale până-n zori

şi nu am pe nimeni să mă aştepte

luna însăşi se-ascunde spre-a mă repudia

într-un peisaj de umbre

de dincolo de moarte

 

Cade picătură cu picătură o ploaie

ce-mi dezgoleşte cu tânguirile-i sufletul

şi teama de inexistenţă supravieţuieşte

Se cabrează vertijul  şi-ating cu buzele

frumuseţea, cea care se pierde

în impalpabila lumină a negării 
 
LA ETERNIDAD
 
Suspendidas en la duración de Zeus,
deslumbrantes estatuas entonan panegíricos
a los dioses del Olimpo
Erectas, con los ojos saturados
de belleza inacabada semejan espiras
que gritan o susurran en función
de un viento despiadado
 
Rebosa el tiempo y las excita
un ansia de inmortalidad

 

ETERNITATE

 

Suspendate în durata lui Zeus,

strălucite statui intonează panegirice

pentru zeii Olimpului

Stând drepte, cu ochii sătui

de o nedesăvârşită frumuseţe par socluri

ce strigă sau susură după cum le îngăduie

un vânt fără milă

 

Timpul se revarsă şi dorul nemuririi

le înfioară

 

NADA
 
Permanezco en silencio esperando nada
No es un poema sobre la muerte
Tampoco de erotismo
El narcisismo nunca me trasmite euforia

Mi ironía es el decorado para una película
Una maqueta
La sala de cine está vacía
Otro día que pasaré inadvertido

 

NIMICUL

 

Continui să tac neaşteptând nimic

Nu-i un poem despre moarte

Nici despre dragoste

Narcisimul nicicând  nu-mi stârneşte euforie

 

Ironia mea este decorul unei pelicule

E o machetă

Sala de cinema e pustie

Altă zi pe care o voi trece neobservat

 

AMOR, NO MUERAS
 
Persiste el dolor, un dolor de perros,
ha nevado toda la noche y no espero
que te compadezcas o me muestres
al despertar una sonrisa desdibujada
 
Recuerdo que en la cumbre del amor
mis sentidos eran agujas que marcaban
la libertad en un reloj inmóvil de sigilos,
tus pechos, lunas en llamas que se cimbraban
entre detonaciones dulces de sangre
 
Aunque sabía que nada nos ataba
¿Dónde estás ahora?
¿Qué maldición me envuelve?
 
Amor, no mueras,
cada día es un amargo despertar
sin esperanza, ciego de rabia,
sé que más allá de tus brazos
hay un mundo con grietas
en las que se disolverán los deseos
y el amor no ocupará un lugar subrayado
 
Pero amor, no mueras nunca

 

IUBIRE, NU MURI

 

Durerea persistă, o durere câinoasă,

a nins toată noaptea şi nu sper

să mă compătimeşti ori să-mi arăţi

la trezire un surâs eşuat

 

Îmi aduc aminte că pe culmile-amorului

simţurile mele, ace de ceasornic, înaintau

liber pe-un cadran neclintit, cu sigilii,

sânii tăi, o lună şi altă lună, vibrau

între dulci explozii de sânge

 

Ştiam că nimic nu ne ţine alături

Şi totuşi

Unde eşti acum?

Ce blestem mă-nfăşoară?

 

Iubire, nu muri,

fiecare zi e-o deşteptare amară

părăsit de nădejde, orb de furie,

ştiu că dincolo de braţele tale

e o lume plină de fisuri 

în care dorinţele se vor dizolva

şi dragostea va ocupa doar un loc oarecare

 

Dar tu, iubire, să nu mori niciodată

 

Traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu

Timişoara, 20 ianuarie 2013

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea), care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)