Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 L’HOME NU

Poeme de Linda BASTIDE

În traducere de Eugen EVU

 

 

 „Ce cri de l’amour voulu est un chant de solitude”

Simone Salgas

 

„Un chant de solitude?” Nu! O solitudine împreună, o retragere cu pas „cerşetor, de vals  mai mult interior… Poeta din Montmartre, Linda Bastide, are pecetea stilistică a însuşi acestui colţ de Babylon iertat de un Dieu boem, unde parnasianismul pare resorbit de colorismul carnal al lui Rousseau Vameşul. Printre gigantice – fosile culori şi forme, surpriza unei goliciuni frustre, sălbatice şi feline. Ghepardul intimidat cabrând uluit de frumuseţea femeii paradiziace, poeme amintindu-mi euristic de tandemul J. Grasset  Rauzier („Puntea”) sau de M. Outtier, cu a sa „Esentialia”.

 

Linda Bastide pictează scriind şi scrie pictând. Se lamentează cu instinctul de vânătoare intact, (eros sublimat) un demiurg  difuz, dedulcit la opera sa  - femeia - , dar şi un înger semiotician, eventual un sacerdot al barbarilor-cyborgi, cu foame de estetic disimulată în senzualitate, în strigătul nopţii devorate de stele. Descoperirea liricii ei d’amour este o ispită superbă de a reîncepe dimineaţa ca o înviere prin iertare: este amorul artei oglindindu-se în micul abis dumnezeiesc al privirii: o privire ancestral lusitană, cu scânteieri de dans sublunar, irizând un dulce crepuscul ca o paradoxală promisiune a unui alt răsărit: iată poezia ca Dragoste şi Adio Niciodată.

 

Da, Linda, arderea ta este dar de lumină iar fosforescenţa verbului recuperează vibrant fiorul transcendental al languaje-ului primordial. Prin ramurile dihotomice, neolatine, surori, franceza şi româna fac parte din coronamentul  originar. Metafora  ta aurie, va rămâne cum engramele soarelui pe cochiliile de sidef ale mării. Nu este erotism dar este acel orgasm în sublim al poeziei trăite intens, ca ardere  desigur, dar este eratism, este sfera tăiată şi pulsând a se reîntregi: este omul gol - l’Homme Nu în franceză, Omul Da, în româneşte. Voiala  francofonie! „Trepidantă poezie care reînsufleţeşte cuvântul care altfel ar muri fără emoţie pură: „ritmul nemişcat avid” sub gura (sărutul) greu! Ce freatice sunete ale unei feminităţi şi ce forţă de a exprima mult, dens, în subţirimea acestui violoncel care ninge…

 

Eugen Evu

 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------  

   

 „Grand Prix des Muses, prix du Moulin de l’Ecluse, et surtout, premiere laureate du prix JEAN COCTEAU qu’elle recut du Grand Chapitre Artistique de Montmartre, des mains de Mac Orlan. Societare de la Societe des Poietes Francais, voila clasee Linda BASTIDE VANDAL- poete grande classe!

…Vă invit la această sărbătoare!”

 

Vital Heurtebize

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 „ Dincolo de ramurile supărate ale unei toamne, am văzut generos ascuns de grauri, prudent arătat răzleţilor călători, fructele unei iubiri cândva însorite, vreodată gustate, mereu aromate şi bucuroase a fi sărutate de cei care cutreieră grădinile. Omul gol este cel edenic, plinătatea lui este dorul creatorului de a sa Operă.

 

Eugen Evu, la cartea OMUL GOL/ L’HOMME NU

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

„Restituindu-ne fără trişerie profunzimea şi frumuseţea versurilor, verbul Lindei Bastide este mereu ascuţit, voce de lumină şi umbră, ritm şi hulă şi de umor.”

 

Jean Grassin

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Linda BASTIDE: POEME

(Traducere de Eugen EVU)

   

IERI

 

Îmi faci suferinţă lungă

Cu cele patru colţuri

Ale unui cuvânt,

Mai vie în căuşul mâinilor

Şi densă

Ceea ce suntem.

 

Îmi faci lacrimile urâte,

În adâncul spaimei,

Căci nu mai pot să mă dezleg.

 

Soarele este un pretext

Să-mi ţin pleoapele lăsate.

 

Îmi faci orele grele,

Şi totuşi

Vom merge

Să-i cerem aurorei

Să ne gustăm pâinea.

 

 

MÂINE

 

Vreau furia ta-n bice pe-a mea

Carne,

Şi să ştiu

Că altădată nu cumpără un mâine.

 

Iubirea

Devine cerşetor de

Valsuri inutile.

 

Voi lua viaţa

Ca pe un drum,

Cu vinete umbre şi

Flasce.

 

 

ABSENŢĂ

 

Şi-acest albastru-verde, ochii tăi.

Absenţa ta

Se retrage din capătul lumii noastre,

Unde se scufundă  de-nespusul

Şi ni se întrerup trupurile.

 

Cu forţă nebună

Mă voi îneca în ea încă vie.

 

Acest bleu-verde. Ochii tăi,

Se cuvine să mă încred în ei,

Cât marea pierdută.

 

Deşertul de smaralde-mi scapără

Printre degete.

 

 

NOAPTE

 

Noaptea despre care se spune

Că este un animal ascuns,

Se agită în adâncitura

Mijlocului meu,

Toarce:

O plagă, pielea mea sub gura ta

Grea,

 

Apoi ritmul nemişcat avid,

 

Îmi răpeşti trupul,

 

Nu vreau să fie dimineaţă.

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)