Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

POEME (1)

Simona FRÂNCU

Grafica de Roca(Agero)

 

 

SIMONA FRÂNCU

 

Născută la Oradea, la 12 noiembrie 1979, Simona Frâncu, scrie versuri cu multă dăruire şi talent. Stările emotive prin care trece în momentul când întâlneşte poezia oferă acesteia adevărata ei complexitate şi valoare. Meştegiuieşte cuvintele cu subtilitate, oferind cititorului o lectură de calitate, lectură care îl face părtaş nu numai la trăirile sale interioare, dar şi la armonia cu care îşi construieşte versul. Iată cum se auto-prezintă autoarea:

 

„Îmi place viaţa, o iubesc cu tot ceea ce înseamnă. Iubesc cărţile şi ştiu că am mult de mers de acum pentru că ştiu prea puţin. Sunt doar optimistă şi merg pe drumul vieţii mele pentru a împlini lucrurile care aşteaptă să fie împlinite de mine şi nu numai.

 

Oamenii cu care nu pot convieţui sunt foarte puţini dar sunt, îmi fac loc şi plec mai departe fără resentimente. Fiecare este acolo unde vrea să fie. Cred în puterea de regenerare a minţii omului chiar şi atunci când totul pare fără ieşire.

 

Îmi doresc putere dar nu acea putere de a-i manipula pe alţii. Puterea de a mă schimba, de a mă adapta, de a mă dezvolta. Învăt din orice experienţă şi recadrez toate eşecurile aşa încât totul să fie un avantaj. Ştiu că dincolo de eşec e succesul!

 

Avem o putere nemasurată, aceea de a iubi şi de a purta de grija. Această putere mie îmi dă calitate vieţii. Îmi place foarte mult ce spunea Emmet Fox: «Dacă ai putea să iubeşti îndeajuns, ai putea fi cea mai puternică fiinţă din lume»”.

 

George ROCA

Redacţia Agero

 

 

RĂMÂI

 

Mi-e dorul de tine străin

Aş vrea să nu-mi fie

Mi-e buza în noapte pelin

Şi palmele tale-s solie.

 

Mi-e gândul la tine mai rar

Dar tot adevăr ai rămas

Puţinul cu nume amar

În mine domneşte retas.

 

Eşti totul scăldat în nimic

Şi gura închisă-n cuvânt

Sunt chipul uitat într-un plic

Şi ochiul deschis tremurând.

 

DACĂ

 

Dac-ai şti…

Ce simt dimineaţa odată cu roua,

Cum să ştii?

 

Dac-ai vedea…

Ce-ndur noaptea, dragul meu vis,

Dar cum să vrei?

 

Dac-ai vrea…

Să vezi, să ştii,

Dar cum să vrei?

 

Dac-ai veni…

Aş putea dori…să rămâi

Dar cum să vii?

 

Dac-aş uita…

Dar cum să uit?

 

 

CUVINTE

 

Au fugit,

S-au ascuns cuvintele

Pe buzele nu ştiu cui

Şi-am rămas

Cu gândul neisprăvit.

La fel ai fugit şi tu

Când abia te-am găsit

Şi-am rămas doar eu

-să fug-

de-al meu cuvânt

pătat şi risipit

 

 

KINIPE

 

Mai mult de câteva clipe

Am îndurate toată neînsufleţirea

În care zăceam.

Vreau să vorbesc cu fericirea

Şi nu ştiu ce să-i spun,

În nesimţirea ei zâmbeşte,

Ştie că nu-i cunosc secretul.

Mă întrebam cum o fi?

Am gustat numai o clipă de plăcere

Negrele, mutele, pustiile întunecimi

Mă urmăresc şi-mi taie în durere,

Tu, pas domol al vieţii male

Meschin îngenunchezi sufletul meu

Şi-n urma-ţi zâmbetul nepăsător

Ucide sângele ce greu mă mai străbate.

 

 

DEBUT

 

Idei simple şi vise pictate

Caut absolutul,

Obiectele sunt doar păreri

Şi tu eşti real

 

Binele, efect istovitor,

Proiect mereu amărât şi urmărit

Ring al nădejdii mele obscure,

Acel vechi adevăr regăsit.

 

Şi-mi schimb inima ştii,

Ce lucru cumplit, să nu cunoşti

Adresa unui suflet despărţit –de mâine

 

 

SCENE UITATE

 

Poveşti fine cu mulţi oratori

Au loc în minţi de fecioare

Scene cu laşi scamatori

Ce-şi caută aleasa onoare.

 

Pagini jucate alene

De-actori smeriţi doar de vers,

Prinţese în rochii cu trene

Ce-n minţile noastre s-au şters.

 

Iubiri în palme aflate

Chiar noi am scris în poveste

Dar vorbele noastre-s uitate

Căci voi uneltiţi fără veste.

 

Viclean trădătorul a plâns

Frumoasa mea născocire

Pedeapsa din ură a strâns

În clipa ce-a fost zămislire.

 

 

DACĂ-MI ÎNGĂDUI

 

Dacă pierd lumina

amanta tuturor

Te voi iubi pe noapte

dragul meu,

De-mi pierd eu zilele

pe drum

Prea bine te-oi iubi de sus

suflet al meu

Dar de te pierd pe tine

Pierd timpul ce-mi îngăduie

să te ador.

 

 

ÎNTR-O ZI

 

Ştii,

Aş vrea într-o zi

Să-mi strâng amintirile

din palma ta

sau să plâng

dimineaţa fugară de vară

în care-am visat

fericirea

Zâmbete largi,

Inimi scăldate în foc

Şi tremur în mâinile calde.

Aş vrea într-o zi

Să-ţi aud paşi

La porţile mele închise,

Să-mi trimit atunci

Ochiul să vadă

Şi gândul să afle

Sensul paşilor tăi.

 

 

ORE DE TOAMNĂ

 

Neliniştea mea-i împotrivă

Nebunei ce-ngăduie vise

Infernul din ea îndrăzni-va

Să-mi vândă plăceri nepermise.

 

Virtutea-a rămas răstignită

În ore de toamnă răzleţe

Ţărâna sub mine-i jelită

De-acele rebele-ndrazneţe

vorbe-ale mele.

 

 

AZI

 

Azi am plecat genunchii

Să simt căldura

Ce-au dăruit ţărânei

Paşii tăi într-o seară.

Azi mi-am strâns palmele

Crezând că te am

Şi-am uitat de ele

Cu toate că le strângeam prea tare.

Azi te-am visat

În liniştea ta efemeră

La pieptul meu

Azi am simţit

Că mi-e dor…

Dar mâine voi fi uitat

De mine, de linişte,

Până şi palmele mele

Vor uita.

Şi vei rămâne încleştat

În ele.

 

 

IMPRESII

 

Impresii aievea-am închis

În ziduri de piatră

Pământu-I căzut în abis

Şi clipa mea zace pe vatră.

 

Păreri efemere s-au spus

Cuvântu-I străbunul diform

Timpul demult a apus

În carul cu vicii enorm.

 

Dorinţa coboară şi ea

Abruptele trepte din zid

În mine trufaşă zăcea

Acum e neantul în vid

 

Dorinţa-i păreri şi impresii

Săpând adânc în minciună

E umbra ce-mi vinde concesii

Şi soarta ce-şi spune nebună.

 

 

DAR NU

 

Şi-ai fi o întâmplare prea frumoasă

Dac-ai fi

Mi-aş îmbăta simţirea-n trupul tău

Şi te-aş iubi-n neştire

Dac-aş fi.

 

Iar dac-ai fi

Aşa cum doar dimineţile sunt

Te-aş pierde ascunzând nopţile

Şi ţi-as găsi stânga

Dac-ar fi.

 

Dar dac-aş şti

C-ar fi să vii

Aş întreba cerul

Cum să te-aştept

Dar nu ştiu…

 

Şi când vei veni

Voi sili timpul să stea

Să-mi fie martor

Că ai fost

Dacă vei fi.

 

 

DOAR ATÂT

 

Un singur pas al timpului

Am pierdut

Şi-am ştiut apoi că nu e doar timp.

 

Un singur vis al nopţii

Am avut

Şi-am ştiut apoi că nu e doar vis

Dar îl pierdusem tăcut.

 

O singură dorinţă-am încercat

Atât de blând

Dar am crezut că e păcat

Şi-am plâns.

 

Şi doar o jumătate-aş căuta

Chiar fără inimă de-ar fi

Să torn eu dragoste în ea

as îndrăzni.

 

 

UN GÂND

 

Tainică linişte,

Tăcere ce-aduci alinare

Acelor trişti ce-au coborât

Murdare trepte-ale tristeţii,

Melancolia timpului căzut

Noroaie reci ce-nghit amor

Cât de urâtă-i soarta ce-am văzut

Cât de amar privirea-ţi m-a durut,

Gând obosit, prădat şi chinuit.

 

 

MAI VECHI...

 

Sunt zile mai reci şi tăcute

Pierdute prin clipe de veci

Am mâinile goale şi slute

Şi-s drumul pe care mai treci.

 

Am ochii pătaţi mai mereu

De vorba ce nu ai adus

Şi gândul din mine-i ateu

Iar eu mă întreb de s-a spus.

 

Sunt tot ce acum am uitat

Şi toate ce nu s-au spus încă

Văd timpul în foi adunat

Şi sinele-mi pus pe o stâncă.

 

Mi-e dorul de tine mai viu

Şi dulce mi-e vorba mereu

E vechi tot ce cred că mai ştiu

Şi-s marginea timpului meu

 

Perechea mi-e sine şi râd

De ore ce nu-s nicăieri

Strâng toată durerea să-mi vând

Uitatelor mele păreri.

 

Sunt timpul ce vine mai des

Să-mi spună că totu-i aici

Şi-s ceasul din ramă ce-mi ţes

Pe fruntea-mi crăpată de frici.

 

 

PĂRERI

 

A fost o zi şi-am zis:păcat

Că nu urmez cărării

Dar ziua-aceea a plecat

Şi toţi m-au dat uitării

 

A fost o noapte-n care-am stat

Pe muntele din mine

Dar dimineaţa a-ntrebat

Ce fac şi pentru cine?

 

A fost o ora de tăceri

Şi vorbe mă pândeau

Când am cerut din răsputeri

Cu mine să mai stau.

 

A fost un tic ce ruginea

La fiecare tac

Era o dragoste de-a mea

Dar nu i-am fost pe plac.

 

A fost un timp mai vechi

Uitat şi scos din ramă

Azi nopţile-s perechi

Şi zilele mi-s mamă.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)