Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

POEME DIN CICLUL „ZOON POLITIKON”

 

Gigi STANCIU

Prezentare de George ROCA, Agero

 

 

* Gigi STANCIU (n. 22 ianuarie 1964), este o talentată poetă dobrogeancă şi profesor titular de istorie la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa.  Absolventă  a primei promoţii a Universităţii Ovidius (Constanţa), Facultatea de Litere şi Istorie, specializarea Istorie-Arheologie şi absolventă a Facultăţii de Psihosociologie,  specializarea Psihologie a Universităţii ,,Andrei Şaguna’’ (Constanţa).

 

Debut literar la Editura Amurg Sentimental, 2008, cu placheta de versuri „Expoziţie de gânduri’’. Premiul special al Ediţiei a V-a a Concursului literar „Vara visurilor mele”, organizat de Editura si Cenaclul „Amurg sentimental” – Bucureşti, 2006.

 

Este prezentă cu producţii proprii de poezie şi proză in reviste electronice de limbă română precum: Agero (http://www.agero-stuttgart.de), Clipa (http://www.clipa.com), Starpress (http://www.valcea-turism.ro), Romanian VIP (http://www.romanianvip.com) şi Noi Nu (http://www.revistanoinu.com)

 

 

TOT MAI DES

 

Tot mai des mă întreb dacă-i bine

Să mă-ascund ca şi ieri toată-n mine,

Să  îmi pun carapacea la loc

Şi o broască ţestoasă să joc.

 

Cu Ahile ce-aleargă mereu

Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;

Sunt actor tot mereu figurant

Pe o scenă, urlând delirant?

 

Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii

Un ascuns prin butoaie pustii

Şi să ieşi, Diogene modern,

Cu lumina străpunsă prin stern...

 

Tot mai des simt că sala e goală,

Tot ce spun lumea parcă-o răscoală

Şi din calea mea toţi au plecat:

E bufonul la rege, dă mat!’’

 

 

LA ICOANA MÂNTUITORULUI

 

Priveşte spre noi resemnat

Din cadrul de lemn încleiat

Iisus chinuit, răbdător

Şi cuiele lui cât ne dor!

 

Golgota cu el toţi urcăm,

În pietre desculţi ne-ncurcăm

Ne vrem cât mai puri, mai senini,

În soartă păşim plini de spini.

 

„Marie şi tu, Magdalenă,

Nu plângeţi, e viaţa arenă,

Spartacus şi el a luptat

Şi crucea romanii i-au dat.

 

Eu nu sunt ca el, sclavul trac,

Sunt sâmbure-al lumii şi-mbrac

În albe veşminte, curate

Din veacuri păcatele toate...”

 

Priveşte spre noi mai senin

La anii ce curg ca un vin,

Cu pâinea cea frântă în mână

Iisus vrea cu noi să rămână.

 

Am plâns, am negat şi am crezut

Şi cuiele cât ne-au durut!

Iisus a murit şi-a-nviat,

Nu-i loc pentru noi de păcat.

 

Iisus a-nviat şi ne-a spus:

„Priviţi totdeauna în sus!

E vremea ca azi fiecare

Să-şi scalde simţirea-n candoare’’.

 

DOAR IEDERA

 

Nu iedera târândă se înalţă,

Ea demnă e, purtând de la-nceput,

Tulburătoarea şansă ce te-nalţă

Cu sprijin ferm al zidului de lut.

 

Fasolea cea banală e proptită

Să urce pe-un arac deasupra sa,

Privind spre târâtoare fandosită

Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

 

Păstaia, pe toiagul abundenţei,

Se lăfăie cu mare aroganţă

Ea crede cu puterea descendenţei

Că este nobil snob cu importanţă.

 

Da, iedera umbreşte câte-o casă,

Dar are-n mintea ei un ideal,

E alpinista rece, curajoasă,

Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

 

Cu degetele toate încordate

În micile firide din granit,

Neant pândind din faţă şi din spate

Şi suspendată-n timp fără sfârşit,

 

Doar iedera mai poate să se-nalţe

În lumea asta plină de araci...

Rămâne lut pe talpă să o-ncalţe

Şi-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...

 

ALEGE

 

Ai de ales să-ţi fie drumul lin

Între Hiperion şi Cătălin

Ori dacă poţi, Rimbaud şi negustor,

Sărind alternativ într-un picior.

 

În lumea mecanismelor firave

-Rotiţe baletând pe largi octave-

De când te naşti şi până-n prag de stea

Şotronul strigă-ntruna că te vrea.

 

Tu lasă-te  purtat de ceasul lor,

Rimbaud fii seara, ziua negustor

Şi n-ai să fii hulit, ci respectat,

Rotiţă într-un ceas demult stricat.

 

Degeaba strigi din ape de rugină

Că-nţepenit el s-a oprit în tină.

Ei  văd că ceasul merge mai departe,

Iluzia din valurile sparte.

 

Să fii atunci când trebuie o stea,

Măcar un colţ ascuns de-o jaluzea;

Să ieşi râzând de ceasul lor bizar,

Scăpat într-o baltoacă la bazar.

 

COPIILOR MEI

 

Ce vă rămâne de făcut

În lumea ca o moară

Când toate par de la–nceput

Menite să vă doară?

 

E rostul meu pe-acest pământ

Să fiu aed, rapsod,

Să ştiţi, în viaţă totu-i sfânt

Ca pomul plin de rod.

 

O viaţă este ca un prunc

Dacă-ai sădit în ea

Valori pe care nu le-arunc,

 Eu cred povestea  mea.

 

Poveştile ne-au încălzit

Cândva copilăria

Vei fi de-a pururi pedepsit

De le-ai respins solia.

 

Gigi STANCIU

Constanţa

martie 2009

E/mail: stanciu_gg@yahoo.com

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com