Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

POEMELE PĂDURII

Dr. Grigore AVRAM

 

 

Poetul Grigore Avram se distinge de confraţii săi de condei prin tema pe care o abordează cu naturaleţe,  fără căutările care ar putea să-l scoată dincolo de sfera preocupărilor zilnice. Ca om al codrului, poetul Grigore Avram fiind  inginer şi doctor în silvicultură, -  ştie să se lasă la îndemâna faptelor care vin  firesc, se aşează de bună voie în versuri.  

 

Culmile Munţilor Rodnei cu  neasemuitele lor panorame, în care pământul se apropie ca niciunde de Cer, sunt locul din care izbucnesc imaginile poetice ca nişte crochiuri de copil peste care culoarea metaforei curge cu imagini pe care  poetul le poartă cu el, şi le transformă în cântec, le  încredinţează hârtiei. Poetul scrie  în locuri şi printre oameni diverşi. Scrie într-un limbaj tot mai rar întâlnit în literatura de astăzi, cu accente neaoşe ale bucuriei de-a fi.

 

Pe raftul cu cărţile sale de strictă specialitate, ştiinţifice, Grigore Aveam a adăugat şi volumele de poezie, unele despre care critica literară a vorbit, la vremea lor, doar de bine. Din volumul aflat în pregătire va oferim ,,mostra,, unor doruri care nu dor decaât atunci când inima de român le atinge din greşeală cu o amintire.

 

Melania Cuc, red.Agero

 

 

RĂZBUNARE

 

Am cioplit cuvinte tandre pe obrazul tău, pădure,

Fără riscul asumării unui nume de ocară,

Dar m-au căutat asceţii cu privirile lor dure

Şi mi-au pus în tihna nopţii a întregii lor povară.

 

Am luat-o atunci spre stâna cu miros de lighioană

Până când prin părul aspru vântul mi-a făcut cărare,

De-am ajuns curat spre vârfuri şi m-am dat la stânci pomană,

Ca o rază purpurie unui muc de lumânare.

 

Când, în negură, copacii s-or trezi de-a voastră lamă,

Mai aprins ca-ntotdeauna de a muntelui putere

Voi întoarce răsăritul şi voi umple fără teamă

Al pădurii gol himeric, vindecând a ei durere.

 

Pe autostradă, în Franţa, 7.VIII.2007

 

DRUMUL DRAGOSTEI

 

Dragostea se naşte dintr-un zâmbet viu

Care germinează pe-a luminii rouă

Şi li se oferă celor care ştiu

Ura, când apare, s-o despice-n două.

 

Însă mult mai mare se va face ea

Când la rădăcină vor cânta izvoare

Şi când, primăvara, stelele vor bea

Scump sărutul nopţii, Luna care moare...

 

Dar cu toate-acestea, chiar când arde cald,

O a doua şansă uneori ne cere,

Altfel, o vor stinge lacrimi de smarald,

Iar al nostru suflet sărăcit el piere.

 

Bistriţa, 3.IX.2007

 

TREI CUVINTE

 

Mugurel ieşit din iarnă,

Alb de-a gerului ocară,

Ai lăsat cu greu să cearnă

Trei cuvinte peste vară.

 

Primul este rupt din Soare,

Nestemat ca şi scânteia,

Flacără în şezătoare,

Ispită precum femeia.

 

Cel de-al doilea-i smuls din dorul

Unui râu tăcut, sihastru,

Care şi-a golit izvorul

Peste-un cer senin, albastru.

 

Ultimul cuvânt soseşte

Din adânca rădăcină

Care tot mai mândru creşte

Pe altarul de ţărână.

 

Aşadar,

 

Energie, apă, hrană

Sunt a lumii trei cuvinte,

Care duc, de bună seamă,

Toată viaţa înainte.

 

 Cluj Napoca, 24.IX.2007

 

 

PRIN CHIPUL TĂU

 

Prin chipul tău, pădure, granitul mă transformă

Cu seculara clipă, eliberat de formă,

Ca să transced cuminte spre molecula goală,

Să dau tribut vieţii a curmăturii poală.

 

În seul de făclie tresar ca o scânteie

Căci gândul mă conduce tot mai adânc spre munte,

Să mă găsească singur amiezile în cheie

Când beau, pe nemâncate, izvoarele cărunte.

 

De-aceea, negolită de-a farmecului ţintă,

Mai ia o stea, pădure şi-n seară mă alintă,

Apoi cu nemurirea sărutul mi-l cunună

Şi, vindecat de rele, la sânul tău m-adună.

 

Bistriţa, 28.IX.2007

 

TOMNATECĂ

 

De când mi-am dus cirezile-n păşune

Mi s-a deschis privirea spre verdeaţă,

De-au reuşit, cărările nebune,

Să ardă viu un răsărit în ceaţă.

 

Curând voi pune stânii temelie

Un cep extras din lemnul de comarnic,

Povestea mea doar muntele s-o ştie

Trecută-n flori. Şi iar voi bea amarnic

 

Întregul mir ascuns pe la ferestre

Când Luna, beată, va ghici în spumă

Al toamnei dor tot mai lăsat pe creste

Sau gerul mut transfigurat în brumă.

 

LA SFÂRŞIT

 

Când n-am să pot mai sus să-mi duc privirea

Apucă-mi mâna şi la piept o ţine,

Păstorii iar să caute cărarea

Să-mi ducă-n munte poftele puţine.

 

Şi mă închide jos, în catacombe,

Dar dă, spre seară, vântului de veste

C-au reuşit, pe rând, să mă sucombe

Şi voia lor şi ale lumii creste.

 

Apoi de dor de Lună mă dezbracă

Şi dă-mi scânteia pietrelor la cină,

Deasupra-n veci pădurile să tacă,

Povestea mea s-o-nchin la rădăcină.

 

Bistriţa, 23.X.2007

 

MOMENTE

 

Când cununa mi-era goală

Mă visam să fiu mai tânăr,

Să mă ţină mama-n poală

Mângâindu-mi al meu umăr.

 

Să adorm ca Făt Frumosul,

Fermecat de o poveste

Sau să mă gândesc la moşul

Care vine fără veste.

 

Să adun în minte firul

Unui drum cu bărbi cărunte,

Să mă scap, apoi, de birul

Plăţii veşnicului munte.

 

Bistriţa, 30.X.2007

 

SPUNE-MI CODRULE

 

Spune-mi, codrule bătrân,

Pe a pietrelor tăcere,

Câte nopţi ai fost stăpân

Şi-ai simţit a lor durere

Ca un bun român?

 

În văzduhul cu ninsori,

Spune-mi, ce ai strâns în braţe

De cădeau albaştri nori

Ca un cârd străin de raţe,

Veşnic călător!?

 

Spune-mi, codrule, ce prag

Ai trecut s-atingi izvorul

Şi cum plânge al tău fag

Când la trunchiul lui toporul

Şuieră beteag?

 

Bistriţa, 11.XI.2007

 

DE-AR FI SĂ VII

 

De-ar fi să vii cu ploile pe frunte

Aş cere iar în Soare să mă-nec,

Să mă inunde razele mărunte

Să-mi spună munţii norii cum se trec.

 

Aş da, apoi, tribut sămânţa verii

Şi brazdei lutul hrană la arat,

Iar când amurgul bea scânteia serii

Să duci luminii plugul la păstrat.

 

Aşa va şti tăcerea să mă-mbune

Când mă voi da pământului zălog,

Iar de va fi pădurea să răsune,

Adună-n oase iernile polog.

 

Bistriţa, 20.XI.2007

 

AL INIMII CÂNT

 

E iarnă la noi. Dar unii mai caută-n beznă trifoiul

Sau umblă stingheri, că iar au pierdut în tăcere convoiul.

De raze aprins, gerul muşcă ţărâna cu-n dinte de os

Când Luna de-argint proiectează natura pe dealul sticlos.

 

Mi-e dor să mă-ncânte din nou fulgii beţi rătăcind pe Muncel,

Apoi să distrug între pleoape întreg Universul rebel,

Să colind fără noimă prin poieni de zăpadă răpuse,

Printre stele să caut doar pe-acelea ce au fost nesupuse.

 

Dar visul e vis şi iarna-i cu gerul la mine-n grădină,

Iar norul sălbatic ce-mbie un regn să fure lumină

E azi tot mai gri şi cum briza îl lasă cuminte în vânt,

Scânteia e partea de viaţă ce-aprinde al inimii cânt.

 

Sângeorz Băi, 15.XII.2007

 

SALCIA PLETOASĂ

 

Salcie pletoasă

Ce-ai făcut pe rât

De-ai rămas frumoasă

După ce-ai albit?

 

Am primit pe faţă

Fulgii reci de nea

Şi nu mi-a fost greaţă

Să-i păstrez aşa.

 

Şi-am ascuns în mine

Caldă vocea Lui

Şi-a ta rugăciune

Spusă Tatălui.

 

Bistriţa, 18.XII.2007

 

DE CE EU?

 

De ce eu,

De ce tu,

De ce noi

Să cântăm

Cântecul

Amândoi?

 

Am putea,

Dac-am vrea,

Să lăsăm

Mai apoi

Vremea rea

Peste noi?

 

De ce nu,

Dacă tu

Spui mereu

Că în vânt,

Dac-am pus

Un crâmpei

Din trecut,

Astăzi sunt,

Mâine nu-s?

 

Sângeroz Băi, 13.I.2008

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)