Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

ADRIAN PAPARUZ

Poemul de fiecare zi

Prezentare de Melania Cuc, Agero

 

 

Aşa aş denumi eu, grupajul genreros de poeme, pe care le-am primit recent de la poetul  Adrian Paparuz.  Se simte prospeţimea sintagmei īn fiecare pagină şi mai ales, se simte harul unui poet care scrie pentru că altumineri ştie că nu  poate supravieţui cotidianului tot mai mercantil cu noi toţi.

 

Poemele, cele mai multe de dragoste, dar şi de reflecţie asupra lumii īnconjurătoare, au şlefuirea sidefului īntins pe mărgica din lăuntrul unei stridii. Adrian scrie cu foame de  cuvinte smulse din dictionarul limbii romāne, cuvinte pe care le īmbracă īn tunica liricii, ici acolo, aproape adolescetine, dar din care zbucnesc şi destule jerbe de incontestabilă măiestrie poetică.

 

Deşi pare un poet liber īn cuget şi īn simţire, el trece prin retorta travaliului fiecare vers  pe care īl lasă, mai apoi liber, la īndemāna citotorului. Scrie doar cu aparentă uşurinţă, se face că se joacă, nu o dată, cu silabele, pe care le  preschimbă īn poeme adevărate. Scrie uneori cu patima, alterori īn şagă, lăsānd  impresia unui exerciţiu de decantare a ideilor īn căuşul unei clepsidre. Tenace si plin de energie creatoare, Adrian īşi are deja cititorii lui īn paginile revistelor  de literatură.

 

Bine ai venit la AGERO, Adrian Paparuz.

(Melania Cuc, Redactia AGERO)

 

  Dublu infarct                                       

  

  Edmundo  avea două inimi

  una mai mare şi una mai mare

  aşa se născuse singur

  īntr-o duminică după Paşte

  şi asta fiindcă Speranzza mama lui

  īl făcuse din flori

  floarea- soarelui şi ochiul-boului…

 

  nu obosea niciodată

  iar īn inimile lui īncăpea

  o mulţime de oameni

  chiar şi un elefant trist

  pe care īl găsise īntr-un bordel

 

 se īndrăgostise īnsă brusc

 de gemenele mexicane

 aduse īn coliba sa

 de un tsunami nebotezat

 

iar acum cānd iubirile lui

se dezumflaseră fără preaviz

total şi irevocabil

Edmundo omul cu două inimi

se decise să moară

de dublu infarct!

  

 Două cuvinte

 

 Īmprumută-mi te rog

 două cuvinte

 de ieri de la prānz

 am rămas fără litere…

 mi-am răscumpărat Adevărul

 ipotecat

 īnainte de naşterea mea….

 

 eu ştiu că tu nu īmprumuţi

 cuvinte niciodată

 

 dar măcar azi de ziua mea

 fă o excepţie….

 īmi doream adevărul

 aşa cum te doresc pe tine

 

 doar  două cuvinte īţi cer

 acelea pe care le ţii

 īn servanta creierului tău mic

 

promit să ţi le īnapoiez

cu camăta cuvenită

după miezul nopţii

cānd īmi voi fi vāndut

sufletul….

 

Nimic

 

apoi nimic

te opreşti şi spui simplu

„va ploua”

parcă viaţa şi-ar ţine respiraţia

 

alergi cu viteza unui tren sălbatic

şi brusc te izbeşti

de zidul singurătăţii

 

linişte

 

mintea ta īncearcă să iasă

să explodeze

chiar dacă degetele ţi-au rămas

īnţepenite

pe mānerul iubirii

 

apoi nimic

 

simplu

 

un chiştoc aruncat

 

rāzi

deşi ştii că n-ar fi trebuit

să plouă

că n-ar fi trebuit să exişti

 

te opreşti şi uimit

īţi priveşti umbra

plecānd īnainte

 

apoi nimic

               

Fluturi

 

azi fluturi mi-au dansat

pe piept

de-atāt tārziu se făcuse

devreme

prea multă lumină

scăpase prin lut

şi visurile se-ndreptau

spre cină

 

tu nu poţi crede

nici nu vrei

să-ntorci clepsidra goală

că mai exist

şi chiar te vreau

şi-mi este īncă teamă

 

m-ai petrecut cāndva

aici

pe ţărmul unei linişti

fade

iar timpul ţi-a ucis īncet

şi chipul meu de pe retină

 

nu-i vina ta

a nimănui

că mi-este īncă sete

 

azi fluturi mi-au dansat

prin piept

şi nu sunt trist

doar te aştept

 

Altă viaţă...

 

dar cuvintele tale

nu mai sunt aici

 

nici buzele tale

nu mai sunt

 

alte cuvinte ascult

alte buze sărut

 

viaţa aleargă

īn jurul meu

 

rāde stupidă

şi-mi face instantanee

 

              din sentimentele

mele - puzzle

croşetează şosete

pentru īntoarcerea ta

 

Lupii

 

eu bat la uşa ta din nou

şi-n inimă īmi urlă lupii

 

te vreau flămānzind

şi bat mereu

la poarta-ţi grea din suflet

 

nu-ntrebi nimic

nu zici nimic

dar ştiu că eşti acolo

rāzānd că plāngi

tot aşteptānd

să-ţi īnţelegi destinul

 

mi-a mai rămas un lup

īn piept

şi te mai strig o dată

cuvintele se sparg de cer

n-am să-ţi mai cer nimic

 

rămāi

īţi las la uşă lupul istovit

şi urletul din mine

 

de vei deschide īntr-o zi

mă vei găsii īn tine

 

 

Īntreabă-mă mai departe

 

doar şase ţigări

pānă la rasărit

(răsăritul cui)

 

cum să-mi īmpart

disperarea īn şase ţigări

 

īntreabă-mă străine ceva

e noaptea īntrebărilor

 

tu şi cu mine

am putea fii prieteni pānă

la ziuă

semănăm atāt de bine

cu noaptea

 

īntreabă-mă

oricum nu-ţi voi răspunde

 

dar e plăcut să crezi

că exişti

 

să nu fugi şi tu

mai avem atāta noapte

 

īntreabă-mă

mai mergem

vreme de şase ţigări

apoi te voi ruga

să mă ucizi

 

şi să mă-ntrebi mai departe

 

Nud

 

dar tu erai goală

şi cuvintele ţi se scurgeau

pe bărbie

pe sāni

aproape nemestecate

 

erai goală

şi lumea se īmbulzea

să te umple

ca şi cum n-ai fi fost

sau poate tocmai de aceea

 

iar lacrimile ţi se īnvārteau

īn jurul capului

ca un nimb sfidător

 

erai goală īn mijlocul

celor plini de ei

ca o păpuşă

ca o lună

ca un pahar

şi sufletul tău gol

īmi sorbea

toate sentimentele

īngrămădindu-le aşa la un loc

ca īntr-o gaură neagră

 

aş fi putut muri

dar tu erai goală

pe piedestalul ochiului meu de sticlă

(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)

 

 

Rād

 

şi rād ca un nebun

sau poate nebunul din mine rāde

 

cine ştie

cine mai ştie ce e nebunia

sau cine de cine rāde

 

şi rād ca un nebun

sau īntocmai bun

de sălbatica mea agonie

 

tu taci

o piatră vie

un gheţar

ori poate numai

disperare

 

şi rād şi rād de rāsul meu

sau poate rāde Dumnezeu

 

tu şi cu mine

eu fără tine

un cerc pătrat

minciună

păcat

 

Ura

 

īnvaţă-mă să te urăsc

dacă iubirea nu-şi mai

are rostul

cānd doar mirosul tău

mă bāntuie fără milă

pe toate străzile

prin toate paturile

 

uluit

ascult vāntul

umplānd-mi mintea

cu bārfe

 

atātea degete ameninţătoare

revolvere ce te ţintesc

 

judecătorii stau la coadă

să le semnez

sentinţele

ce te vor răstignită

 

īnvaţă-mă tu iubito

să te urăsc

 

 

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)