Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Poezii alese

Ioan Miclau - Australia

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Poetul Ioan Miclau a lansat o carte la Sydney - Australia, la 18 ianuarie 2006
Poetul australian de origine romana Ioan Miclau a  lansat in cadru festiv la Consulatul General al Romaniei la Sydney, cu ocazia sarbatoririi Zilei Unirii, o noua carte de poezie.
Aparuta la sfarsitul anului 2005 in Romania, la editura „Cuget Romanesc” din Craiova, volumul contine un numar de 131 de poezii inedite. Cartea este ingrijita de Al. Stanciulescu-Barda, cu o prefata de cineastul Benone Todica si o postfata de conferentiar universitar dr. Constantin Malinas. Volumul avand titlul „Poezii alese” este a sasea carte a autorului.
Poet, scriitor si dramaturg, Ioan Miclau, este membru al Uniunii Scriitorilor Australieni si al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA - Oradea), editorul revistei australiene in limba romana „Iosif Vulcan” si custodele bibliotecii romanesti „Mihai Eminescu” din Cringila-Woolongong.

Pentru merite deosebite in domeniul obstesc si de creatie, Ioan Miclau a fost decorat de catre presedintele Romaniei in anul 2000 cu medalia „Mihai Eminescu”. (foto dreapta: Ioan Miclau ). George Roca, Sudney Australia

 

Selecţiuni

 

CE MI-E MIE DRAG PE LUME !

Ce mi-e mie drag pe lume,
Prieteni dragi cu vorbe bune,
O valcea cu lacrimioare,
Rasaritul cel de soare;

Sa vad roua peste campuri,
Mieii alergand pe damburi,
S-aud mierla dumbraveana
Cantand doina ei aleana.

Si mi-e drag s-aud cum bate,
Pe la cioturi scorburate
De goruni, o gheonoaie,
Repezita si vioaie;

Si mi-e drag sa caut urme,
Ce-s lasate-n zori de turme,
Turme albe de mioare,
Ca-n cer stele calatoare;

Cand cu coama ca de zimbru
Se ridica de prin cimbru
Vantul, ce iesind in drum
Poarta valuri de parfum,

La fantana cea de piatra
Cotofana si azi latra,
Stand pe cumpana cea veche,
Ca-n povesti zmeul de veghe;

Cand vad fumul de la stana,
Vad campia cea romana,
Cand aveam inima prunca,
Si purtam caciula turca. (t - cu codita jos)

RACUL

Micul rac,
ce de vointa este inca si mai mic,
sta ca pustnicul in grota
pe un tarmure de lac;

Se scufunda,
in nisipuri, iese iar pe indarete,
de s-aseaza la lumina
pe al stancilor perete;

Dornic de-adevar
Crustacul, el mai mult fugea de tinta,
caci miscarea-i indarata,
facea logica-i sa-l minta;

Sta pe loc,
in cautare ca si cei cu cuie-n talpa,
ne-ncercand vre o miscare,
sta ca trestia pe balta !

Dar din lac,
pe-a stancei buza,
cu-a ei albe multe brate,
Se agata o Meduza;

Se-ncropi filosofia:
"Lumea-i cat o vedea Racul"
Iar Meduza in prezumturi, zise:
"Si-s prea multi pescari cu sacul -
Ce ne facem ?"

"Cum ce facem ? vorbi Racul mai lucid,
Hai sa facem si noi, soro,
"O platforma de partid ".


POVESTEA MAINILOR

"Oh, ce buna e odihna
Pe la umbrile de cetini,
Ori la plaji muiate-n aur,
Viata ta pe val s-o legeni !

Astfel, mainile odata,
Surori dragi, unioniste,
Se jaleau una la alta,
Ca nu pot sa mai reziste;

Oboseala le sleise,
Stomacul invinuesc,
Ca ar sta ca un netrebnic
Inghitind tot ce muncesc !

Asadar, jalba facura
La judecatorul Creer,
Cum ca n-au sa mai munceasca,
Ci-asculta-vor cant de greer;

Creerul de mult cazuse
Cu stomacu-n cardasie,
Nu statu, deci, mult pe ganduri,
Ci le-a zis: -Asa sa fie ! -

Oh, ce buna e odihna
Pe la umbrile de cetini,
Ori la plaji muiate-n aur,
Viata ta pe val s-o legeni;

Dar dupa o buna vreme,
Caci nimic nu-i pe vecie,
Bunele surori se mira:
"Ce am draga ? Cum ti-e tie ?"

"Nu stiu draga, doar privirea-mi,
Parca incetosata-mi este !
"Oh, dar uite eu cum tremur,
Nu-i deloc prea buna veste !"

Nici stomacul, trandaveala,
Nu prea bine se simteste,
Ia asculta cum se-nvarte,
Si de foame chiorlaeste !

"Ah, se vaicarea stomacul,
Creerul n-a avut minte,
Prea v-am subjugat, surate,
Cu placinte, creerul devine linte".

Creerul simtind ocara,
Ametit, privind prin ceata:
"Tu, stomac, nechibzuit esti,
Ca si mielul la verdeata;

De-azi, cat vesnicia fi-va,
Mainilor ma declar frate,
Si cu socoteala numai,
Mai primive-i a ta parte !

Mainilor apoi le zise:
"Haide-ti dragilor de voi,
Sa ne infratim in munca,
Sa iesim iar din nevoi !"

EPITAFURI DE PE CRUCILE FILOSOFIILOR !

I

"Ati vazut cum vin si pleaca veacurile aurite,
Gramadind in carca vremii numai vise aurite ?
Si-ati vazut cum orgii multe, ce venira triumfale,
Au lasat celor din urma numai plansete si jale ?

II

"Cu minciuna nu faci casa, nici istorie, nici scoala,
Caci minciuna si hotia sunt insemnele de boala;
Si de-ar fi s-avem profesori luminati de-asa "principii",
In genunchi sa rugam Cerul: "Doamne nu ne da ispitii !"

"Stii ca apa linistita deseori e mai adanca,
Iar sub valul ei se afla cea mai ascutita stanca ?
Stii tu, omule, ce-nseamna a-ti uita sapte-ani de-acasa?
Caci, de scoli mai zica altii, cum te porti n-ai nici o clasa!

"Lumea nu e obligata sa ne-asculte profetia,
Si-n fratie dam cu pietre, cand ne biruie betia ?
Aste soiuri de cultura, aste pecingii de piele,
Aste ruginituri crase, incurand au sa se spele."
III

"Nu va admir, va las si pacea sa credeti ce vreti a fi,
Numai sfatul ascultati-l: "Nu e bine a te pripi " -
Nu sariti cu vorba proasta la cel ce nici nu va cata,
Ca sa n-aveti suparare la o viitoare data !"

IV

"Ce gandesti, ca numai cearta este calea spre marire ?
Ca lovind cu maiestrie si a linge cu simtire,
Unde mai scuipasi odata, este ideala cale,
Pentru care nu dormi noaptea si-ai nevroza d-tale ?

Si de esti ca "tata" aia, ce arunca vorbe proaste,
De crestinul se roseste, nu gandesti c-o sa te coste ?
Vise mari, idei, iubire, cum nu pui in geanta mintii ?
Nu ti-au dat de-ajunse sfaturi, cand erai copil, parintii ?

"Vezi, cum umbra umbrei tale s-a topit in tuciul zarii ?
Prin nevrednica-ti purtare te-au si destinat uitarii !
Doar din cand in cand vr-un critic, luminanduse la creeri,
O sa zvarle cu scarbie la gunoi a tale scrieri !"

V

"Ce gandesti, ca lumea asta din filosofii croita,
Va sfarsi cu tine-odata in orgoliul tau silita ?
Ori in adormirea mintii, vroesti loc tinut cu dintii,
Si sa-ti dea posteritatea cinstea ce o au doar sfintii ?

Multi au fost din cei ce-aiurea in jurnale se luptara,
Pentru acelasi os a-l roade, demni de aceeasi ocara !
Si e drept proverbul nostru: "slugii asculta de stapani"
Caci ei nu trag din principii, ci din coaja unei paini !"

VI

"Si...de muza nu te-alese a fi bun sa creezi arte,
Eu repet cinstita vorba : "Da-te, nene, la o parte !"
Vin deschideri viitoare si sperantele-s pe drum,
Dar la care, intelege, n-ai tu cum sa le fii bun !"

"Vezi cum viermele din hrean nu-i de vr-un folos in vie ?
Nu esti tu la glorii mester, nu stai drept nici in trufie,
Doar asa, sa bati din gura si sa musti la intamplare,
Cate-un suflet ce nici cata sa-ti arunce provocare !"

VII

"Iar dracoasele izvoare de-nvarteli maskirovene,
Cum sa-nvarti lumea pe deget si-apoi sa dospesti in lene,
Sunt filosofii rele. Dupa legile contiste coborara-n cimitir,
Devenira epitafuri, ce pe cruci le mai citim !"

VIII

"Eu te rog, iubite prieten, viitor slujbas in Arte,
Viziteaza cimitirul, e-o intreaga mare carte !
Si invata de acolo ce e rau si ce e bine,
Caci viata-i doar minunea ce te chinue pe tine !"


"Vindecarea e iubirea, mana repede o-ntinde,
Celui ce aproape-ti vine !
Nu sta piedica in calea altor sincere destine,
Cauta-ti destinul propriu, cel al harului din tine !"


"Nu vroiam ca-n epitafuri aste versuri sa le pun,
Dar, amici, credeti-mi mie : "este sfatul cel mai bun !"
Respectati munca si truda, si iubiti trudita cale,
Nu calcati porunca Legii: "Cu sudoarea fruntii tale,
Painea sa-ti castigi !"
 
TABLETA POPULARA

"Uite, lumea-i la razboaie,
Ori la falnice constructii,
Pe cand in cojoc de oaie,
Lupii alearga dupa functii;

Si se cearta cu furie,
Pentru a detine-n public,
Cea mai nalta farfurie,
Necesara pentru picnic;

Intind sfori, cantare schioape,
Unde au sa targuiasca,
Cei cu pleoapele mioape,
Dornici sa se-mbogateasca;

Dar nici "mieii" nici "miopii"
Nu alearga prea departe,
Caci spre ei si-ndreapta ochii,
Un popor si-un vers din carte".


MIREANUL EVLAVIOS

Smerit si-acoperit de evlavie,
Ingenunche si el, privind pe sub sprancene,
Simbolica credinta parea acum sa vie,
Stergand orice carare a viselor obscene !

Si-n gand el rugaciune inalta Celui Nalt:
"O doamne, unde esti, ca toti sunt in pacat,
De mine te indura si-arata-mi ca-s iertat,
Si toata a lor avere anunta ca mi-ai dat !

Si-n vesnicie inca tot ce ar fi a lor parte,
Da-o l-al meu fiu, avere si huzur,
Caci Tu esti milostiv si nu ma vei desparte,
De tot ce-i mai frumos din lumea dimprejur !"

PASUL MEU

Pasul meu e de buldozer,
Catinel pe stanca tare,
Nu alerg, dar nici in urma,
Nu fac pasul la stramtoare;

Nu am dar a da din coate,
Nici a ma repezi-n frunte,
Stiu eu cum urcusul este,
Truditor spre varf de munte;

Nu stiu nici cei gelozia,
Drag din suflet dau oricui,
Cui talentul ii permite,
Straluceasca, lumineze-n calea lui !

Vrednic este de marire,
Mult folos aduce Tarii,
Asta-mi este si-a mea tinta,
"Vase tari pe luciul marii !"

PASARUICA DE SUB NOR

Pasaruica de sub nor,
Unde duce al tau zbor ?
Spre ce mal de apa lina,
Cu flori albe de sulfina ?

Oh, ghicesc, iti stiu eu gandul,
Cum stiu versului meu randul,
Zbori spre cuibul tau din deal,
S-auzi doina din Ardeal !

De te-ntorci, sa iei cu tine,
Un semn dulce pentru mine,
Un strop dulce din Cris Alb,
Sa-mi astampar dorul cald !"
NOAPTEA

Dinspre munti, in zdrente sure,
Noaptea peste maguri vine,
Tarand umbrele-i noptoase,
Peste-al luncilor suspine.

Indesand in vai racoarea,
Incarca zefirul harnic,
Cu tot felul de miresme,
Si era hoinarul darnic,

Daruia din belsug mare,
Tuturor ce-au cuib prin ramuri,
Prin dumbravi, prin tufe dese,
Prin smladis pe-a vaii maluri;

Cerul candelele-si pune,
Sa lumine-n marea casa,
Unde-o lume se tot misca,
De e trista, de-i voioasa;

Din poiana dintre fagi,
Pe zefir ne vine-un ropot,
Da, e stana de oi dragi,
Ce isi clatin a lor clopot !

Un izvor ce-i foarte aproape,
Cu-al lui val in mal lovind,
Imbia la somn o mierla,
Ce sta molcom, picotind;

Dar cu grija, ca-i ceasornic,
De mai multe mii de ani,
Numai mierla-n zori desteapta,
Cele stane de ciobani !

Pe un deal si lupul urla,
Protejat in sanul noptii,
Astepta sperand sarmanul,
Vre-un berbec, pierdut al sortii;

Ce frumoasa, dar si dura,
E majestica Natura,
Numai omul greu pricepe,
Sa se poarte cu masura !

Noaptea-i deasa, luna iese,
Si-o imbraca-n val de-argint,
Intinzand spre orizonturi,
Privelisti de labirint !"

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor şi redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]