HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Prof. Mariana DOBRIN -

Poezii de Crăciun

 

„Lumea îşi va croi din El un ideal – un ideal care aparţine tuturor în momentul în care l-am înţeles – şi credinţa întrânsul  rămâne o mare de veşnice mângâieri, binecuvântată de adierile unei nebănuite fericiri, cu care  Dumnezeu  va răsplăti creaturile sale.”   

 „Iisus din Nazaret - E.  Copăceanu”.

 

CU DUMNEZEU LA MASĂ

 

La Sărbătoarea de Crăciun

Noi colindăm din casă-n casă,

Ne punem straie noi şi calde

Şi stăm cu Dumnezeu la masă.

 

Să se-ncălzească lângă vatră,

Că vine şi El de departe,

Să-I facem patul să se culce,

Să-I dăm veşminte moi, curate.

 

Când Marea Stea va da de veste

Pe toată faţa pământească,

Şi Magii toţi când vor veni,

La noi, aici, au să-L găseasca.

 

Nu-n peşteră ca alte dăţi,

Dormind pe piatra friguroasă,

În anu-acesta, de Crăciun,

Vom sta cu Dumnezeu la masă.

 

SPOVEDANIE                        

   

Mă tem de gol năprasnic, de lumea-ascunsă-n noi,

De vrajba pământească ce aripile frânge,

De cei ce-n drumul lor pot doar să se târască,

Să sfâşie credinţa prin nedreptăţi şi sânge.

 

Cum poţi răbda, Părinte, potopul de păcate

Şi necredinţa noastră ce-ajunge pân’ la os?

Călătorim bezmetici spre negura-nserării,

Purtând poveri amare ce-apasă nemilos.

 

Am îngropat credinţa, am născocit minciuna,

Schimbat-am pe iluzii cununa Ta de stele,

Şi Te-am trădat, părinte, pe cruce Te-am ucis

Şi cu dispreţ am râs de chinurile-Ţi grele.

 

Vreau să ne izbăveşti de golul cel năprasnic

Ce se ascunde-n suflet, în temniţa din noi;

Prin rănile din inimi fă aripi să ne crească,

Nu ne lăsa în beznă, în chinuri şi noroi!

 

Dezleagă-mă, Părinte, de sacul de păcate,

Alungă de la mine ispita către rău,

Îndură-Te, Stăpâne, aşază-mă sub cruce

Şi dă-mi putere, Doamne, să mă înalţ din nou !

 

O PUNTE CĂTRE CER                         

 

Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric

În lume rătăceam prea trist şi fără Tine

Şi nu aveam un înger de mână să mă poarte,

Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.

 

Am căutat să aflu o punte către cer

Prin rugăciuni pioase, fierbinţi - rai de cuvinte,

Tu vino să-mi zideşti al veşniciei chip!

Învaţă-mă să urc a Tale trepte sfinte!

 

Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,

Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când

Statornica-mi credinţă cu lacrimi şi simţire,

Ajunge sus la stele şi-Ţi lasă al meu gând.

 

- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta

Şi lacrima-ţi fierbinte nu este risipită!

Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin

Şi rugăciunea ta iţi este auzită.

 

- Acum mă simt uşor şi-mi e atât de bine

Când ştiu că eşti nădejde a  umărului meu,

Spre casă drumul, Doamne, eu îl găsesc cu Tine,

Credinţă fără margini îmi e cuvântul Tău.

 

LẦCAŞ PENTRU TINE        

 

Doamne,

nu trece pe lângă sufletul meu,

ci vino şi locuieşte în el!

Fă-l lăcaş pentru TINE 

                            

şi aprinde făclii

la toate ferestrele.

Aşază adevărul

în cupe de crini

şi presară-le ca pe un covor.

În jurul lui întinde

grădinile Raiului

în care toate păsările cerului

să se-ntreacă-n cântări!

Dă-mi, Doamne, foame

numai de cuvântul TĂU!

 

CEAS DE RUGĂ

 

Deschid larg uşile din mine,

mi-ascult sufletul în adâncul tăcerii.

Întind aripile sublime ale rugăciunii

spre porţile înalte cu vitralii bizantine.

Din altar se revarsă ca o vrajă lumina,

miresme de smirnă şi tămâie.

Acum, în ceasul primăverii,

întorc înspre mine privirea,

vreau să învăţ să duc pe braţe luna,

încerc să-mi şterg de pe buze întrebările

şi din suflet dorinţele lumeşti,

dar până când şi până unde?

         

Vreau să învăţ să-mi rănesc buzele

cântând psalmii ninsorilor târzi,

iar glasul meu, Doamne,

prefă-l într-o stâncă

ieşită din timp

la ceas de rugăciune.

             

PSALM                         

 

Nu mă plâng de singurătate,

ci de mulţimea păcatelor.

Doamne, Ţi le aşez la picioare

să le striveşti, să le spulberi,

să nu mă mai caute.

Lasă-mi nopţile să-Ţi spun despre mine.

Nu mă uita pe drumuri

pe care le-am mai colindat,

rătăcindu-mă-n plus.

Salvează-mă de acest nimic,

ajută-mă să-mi întâlnesc mântuirea.

Nu vreau să pier ca un grăunte,

în beznă să mă prăbuşesc,

un timp mă lasă să-ţi duc crucea,

să mă dezbrac de ce-i lumesc.

Dă-mi speranţa că voi izbândi

să mă redau  mie pe mine,

fă-mă victima Ta,

lasă-mă să mă îngrop în Tine.

 

Mariana DOBRIN

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com