Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Portret de poet:

NUŢA CRĂCIUN, Spania

 

 

Deţinătoare a mai multor premii la prestigioase festivaluri şi concursuri literare naţionale. A publicat poeme în revistele: „Transilvania”, „Familia”, „Poesis”, „Provincia corvina”, „Ardealul literar”, „Ramuri”, „Semne”, ş.a.A debutat editorial cu volumul „Alfabetul unei şoapte” (Ed. Călăuza, 2001). Poemele acestea fac parte dintr-o nouă carte, intitulată provizoriu „Fluture de umbră” 
 

întrebare nerostită

 

femeia-i o religie amestecată aşa îmi spuneai
ea poate coborî cerul până la înălţimea unei lacrimi

în spaţiul strâmt al inimii creşte prunci
atunci lucrurile din jur încep să respire

eu îţi urmăream braţele cum îşi pierdeau măsura
două cântece
unul mereu la îndemână lega panglici roz cuvintelor

celălalt derula imagini dezbrăcate până la brâu
o sută de imagini ce-şi treceau nebunia prin noi

o întrebare nerostită topea amiaza din trupurile noastre

 

 

cel ce scrie poeme

 

cel mai frumos poem tu îl scrii săpând
între coastele timpului o fântână

vântul desenează umbre preţioase asemeni
unor naşteri urcă apa în arbori
butoi rătăcit pe mare falangele tale caută
linia de împărţire a apelor

zarea se umple de mişcarea invizibilă a unei inimi

poemul e cântecul pietrei şlefuite
cel ce moare de sete sapă singur fântâni

 

 

scrisoare de îmblânzit mâinile

 

ai dreptate iubitule
pereţii aceştia încercuitori au suliţe

braţele mele gratii de fier
înconjoară timpul
scrijelesc în pântecul lui un vis
cu umbra în cer

numai vorbele s-au oprit sub coasa lunii
taie frigul
norii de gheaţă căzuţi peste noi

şi mâine-i o zi mai albă poate
peste sămânţa roşie a sângelui se rostogolesc
anotimpuri
nu mă mai izbesc de pereţii de sticlă

zidul dintre mine şi ceilalţi umblă singur
corabie cu catarg de brad verde

 

răsărit


zâmbetul tău a umplut cerul de fluturi
zilei i-ai împrumutat răsăritul
golul dintre coaste zboară cu un veac înainte
se prinde singur în laţul ce strânge

suie atingerea ta pe drum de lumină
stă de veghe liniştea în clopotul cu îngeri
tac mă întind peste umbra lunii
fluturii urcă pe scara de sânge

 

 

de la o ploaie la alta

 

de la o ploaie la alta ochii mei
sunt tot mai lungi
cerul tot mai subţire

se face cărare timpul
eu nu mai dorm pe aceeaşi întrebare
stau răstignită în bobul de ploaie

acum clipele sunt mai lungi decât venele mele
seamănă cu iarba sunt verzi
rămân în palmele mele când te ating

degete scheletice torc liniştea
o fac fir subţire
aruncă pietre în văzduhul cu ciori

în larma aceasta dormim amândoi

 

ziua de mâine

a venit iarăşi toamna nesfârşită cât ţărmul unei mări
o simfonie fără portativ desparte copacii nud
în turme de întrebări şi turme de vânt
jivină ce roade sârguincios ţipătul despletit de verde
împotrivirea mea
a urlat toată noaptea colţul răsturnat al lunii
coapsele s-au făcut păsări călătoare

nu mai este vreme de înflorit duminici
ziua de mâine va veni cu o ninsoare
mai devorată de tristeţe decât un clopot
în amurg

 

 

 

 

copilul din inimă

 

îmbătrânesc pereţii
gândul meu desenează porţi
pe care nu intră niciodată nimeni

nici o silabă de duh
între zidurile acestei nopţi

cineva mi-a furat copilul din inimă

în tâmple-mi huruie tramvaie
timpul s-a spânzurat de clanţa uşii

amintirea e o casă
cu borne kilometrice
în loc de pereţi

fluture de umbră

sentiment  de nisip
în lumina unei dimineţi exilate

senzual ca un melc într-o cochilie de împrumut
bucurie îndoliată răsucită
în carnea mea în oasele mele

 

dorul
fiu trimis în lume pentru a răscumpăra
ezitarea din glasul acelei toamne
ce stătea mereu între mine şi lume

petecul de soare uitat mereu
în colţul gurii
poartă acum un fluture
de umbră

 

mâna ta stângă

 

văduvă ca o lampă fără de lumină
nici o mână nu-mi înţelege tristeţea

coborau zeii nopţii la fereastră toate tainele
literă cu literă
omul e şarpe - îmi spuneau
prin ochii lui se vede despicarea limbii

puii de frig mi se înghesuiau în inimă
se rugau pentru mine clopote
eu dansam samsara în umbra bolţii de piatră

cu sânul cald ca un porumbel ploaia
rotunjea soarele care răsărea încet
din mâneca ta stângă

 

 

oceanul mai adânc decât oceanul

 

o noapte pe lângă mine
supravieţuirea
mă leagă de restul universului

buzele ierbii pe umerii mei împreună
îngropăm anii trăiţi în zadar
mai întâi le smulgem adevărul apoi
scuturăm apa morţii cu peşti cu tot
din ochii orbi

ceasul merge mereu înainte se-ntoarce-n
oul de aur
a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri
înălţimea muntelui creşte în gând
mormântul unei lacrimi

un braţ mai mare decât celălalt
un ochi mai orb decât altul
oceanul mai adânc decât oceanul

 

 

 

 

memento

 

reciţi poemul acesta cu voce tare
apoi nici nu ştii cum intri în el pe nerăsuflate
cresc copaci stai şi îi priveşti printr-o fereastră
vine cineva te prinde de mână prelungeşte
până la tine ore şi totul începe să pâlpâie iar
nu-ţi fie teamă trebuie doar să măreşti miza
să te arunci din nou în prăpastia
de care te temi

 

zid fără nici o fereastră

 

zid fără nici o fereastră această tristeţe
se plimbă cu bicicleta
pe străzile sângelui părăsit

de tine se poate muri gândesc
numai silueta ta prin subţirimea duminicii
se limpezea ca o fântână

îmbrăcată-n cagulă clipa
de care-mi ancorez monologul
aruncă praf
în ochii morţii

două trenuri coborâte din noapte

rătăceam pe coline
cerul părea un capăt de icoană
iar lumea în piept un ceas uriaş
ce trebuia mereu întors

tăcerea ne atârna până la pământ
se rotea în jurul nostru ca o placă de gramofon

despărţea frigul căzut între noi

eram două trenuri albe coborâte din noapte
două păsări cu mersul pe loc

 

Nuţa CRĂCIUN

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com