Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

RUGĂCIUNEA UNUI ALT DAC

Dumitru HURUBĂ

Grafica de Roca

 

 

Dumitru HURUBĂ. Scriitor, poet şi umorist român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.S-a născut la  26 octombrie 1944, în localitatea Subcetate-Mureş, judeţul Harghita. În prezent este stabilit în oraşul Deva. Debut în presă: mai 1967, în ziarul „Steaua Roşie” din Târgu-Mureş. Debut în presa literară: iunie 1977, în revista „Vatra” din Târgu-Mureş, cu proză scurtă.

 

Colaborări la revistele: „Ateneu” (Bacău), „Luceafărul” şi „România literară” (Bucureşti), „Tribuna” (Cluj), „Ardealul literar”, „Arhipelag” şi „Semne” (Deva), „Vatra” (Târgu-Mureş), „Al cincilea anotimp” (Oradea), „Transilvania” (Sibiu), „Orient latin” şi „Orizont”  (Timişoara). Colaborări la reviste de umor: Moftul român, Urzica, Şopârla (Bucureşti), redactor la revista Râsu’ lumii (990-1991, Deva).

 

Colaborări la TVR Cluj, DEVASAT Deva, ONE Tv-Deva, Radio Cluj, Radio Timişoara, Radio Bucureşti (Programul 1).

 

 

Tatăl nostru care eşti în ceruri

Mai vezi şi de-ale noastre adevăruri?

Mai aruncă-ţi ochii, Doamne, către noi

Şi vezi-ne-adâncirea în nevoi...

 

Că-n ţara asta sfântă şi bogată

Un monstru ne mănâncă şi ne gată

Şi n-are şapte capete, ci mii

Şi zvântă tot: femei, bărbaţi, copii...

 

Părinte bun, de-atâta libertate,

Hoţia se numeşte azi dreptate;

Iar de la Răsărit pân-la Apus

Se vede, peste tot, că josu-i sus;

 

De pomenim de strămoşească glie,

E-un fel de ceauşistă blasfemie;

Sau poate că există-al Tău acord

Să fie vraişte din Sud în Nord ?

 

Că-a fi nedrept nu-i astăzi vreo scofală

Când Nimenea-i mândrie naţională;

Dar poate ne-nţelegi şi-o să deochi

Aceste râme slute şi cu ochi;

 

De-auzi, Părinte, slove din Psaltire,

Să ştii că-i de la cozi, la cimitire,

Că nu mai este-un unic "drag" partid,

Dar genocidul e mai genocid;

 

Mai cată-n MARELE REGISTRU,-n file,

Să afli, Doamne, că ne mor cu zile

Părinţii noştri dragi, tot mai sărmani,

Cu ruşinoase pensii de doi bani;

 

Tatăl nostru, mai întoarce-ţi faţa

Să vezi la noi că-i noapte dimineaţa;

Să vezi că nu doar junii sunt corupţi,

Ci-armate-ntregi cu care să Te lupţi;

 

De fură unul azi o barabulă,

Stă vreme-ndelungată în celulă,

Pe când escrocii mari veniţi în flux

Îşi duc viaţa în desfrâu şi lux;

 

Se înmulţesc ca iepurii golanii

Şi-s tot mai pământii ţăranii;

Sunt ultimii pe care-i mai avem

Şi nu-i vom mai avea când o să-i vrem;

 

Tatăl nostru – înţeleptul, bunul –,

Mai trăsneşte, Doamne, câte unul

Dintre-acei ce sângele ni-l sug

În schimbul unui prezumtiv belşug;

 

Mai vezi ce se întâmplă cu corupţii,

Şi numără, că se-nmulţiră rupţii...

Bătrânii spun că-i lumea cea de-apoi,

Iar pregătirea de SFÂRŞIT e-n toi;

 

Ne vezi cum coborâm din lipsă-n lipsă

Şi vieţuim ca-ntr-o Apocalipsă?

Suntem jucaţi precum la pronosport,

Iar trupul ţării e aproape mort...

 

Nimicurile, demagogic, urcă

Şi ţara, prin ce zic şi fac, o spurcă;

Că, iartă-mă, dar mă întreb cum faci

De-avem pe cap atâţia tolomaci?

 

Şi-auzi-i cât de patriotic latră

Din Dobrogea-n Ţara de Piatră,

Din Dorohoi în Caraş-Severin

Acoperind pământul cu venin...

 

Tatăl nostru – cei de prin canale,

Sunt tot progenituri de ale Tale!

Şi, viermuindu-şi viaţa sub pământ,

Mai pot avea în lume ceva sfânt?

 

Şi toată lumea asta, tot mai tristă

Mândrindu-se cu stirpea burebistă,

Când unii-şi duc viaţa-n roz şi mov,

Mai poate raţiona ca dreptul Iov?

 

Se clatină credinţa, mor speranţe,

Căci nimeni nu mai crede în instanţe;

Că Te întreb: mai au ei ceva sfânt?

Măcar în cer, nu-aicea pe pământ...

 

tatăl nostru care eşti în ceruri,

Trimite-ne un regiment de cleruri,

Şi echipează-l, Doamne, şi cu calm,

Dar pune-i în sacoşe şi napalm...

 

Că pe la noi se cam îngroaşe ciorba

De când mai-marii ne tot duc cu vorba…

Şi-i bine, Luminate, să cunoşti,

Că toţi ne cred înapoiaţi şi proşti.

 

De-o vreme toţi escrocii dau năvală

Şi-şi spun compatrioţi cu mare fală;

Toţi hămesiţii sunt investitori,

Dar fură cu-n avânt de te-nfiori!

 

Ne-au invadat termitele bipede

Şi-n urmă-le nimic nu se mai vede;

La noi doar veneticii sunt deştepţi –

Românii-s nişte primitivi inepţi…

 

Nici n-am făcut şi nici nu facem bine

Ca jaful cu hoţia să se-mbine…

„Să radem tot” – aşa au decretat,

Apoi vom trece şi la numărat;

 

Stăpâne, dacă vrei, dă o poruncă

Să nu se mai trăiască fără muncă!

Să nu trăiască, unii, fastuos,

Doar pentru că intrarea li-e prin dos…

 

Iar când vorbesc de dragoste de ţară

Să nu le sune  glasul a ocară!

Căci binele de-aicea şi l-au supt,

Puţin pe faţă, mult pe dedesubt.

 

Că-aici nelegiuirea e majoră,

Iar Biblia o zicere minoră;

Şi toate au un singur înţeles,

Numit pe româneşte INTERES.

 

Mai urmăreşte, Sfinte, fariseii,

Căci, cei cu chip de oi nu-s mieluşeii,

Ci inşi în haite de sălbăticiuni,

Ce-şi latră demnitatea prin minciuni;

 

Mai angajează-apoi şi nişte îngeri

Să ne mai păzească de înfrângeri;

Şi mai tratează chiar cu Belzebut

Să-i mai îndoaie pe escroci sub cnut...

 

Căci toate-n ţară au luat-o razna,

De când tot cei puţinii ne iau hazna!

Şi-auzi-i, Doamne, cât sunt de morali,

Când spun că-n ţară toţi suntem egali!

 

Egali în ce? În vile şi podoabe

Cu viaţa amărâtă din cocioabe?

Căci, mai aruncă-Ţi ochii către noi

Să vezi cum mergem înainte spre-napoi;

 

Avem Bugete de-austeritate

Dar cei puţinii-şi construiesc palate;

Apreciază, Doamne-al lor efort,

Dar dă-le către Iad un paşaport

 

Trăim şi-acum ca-n vremea comunistă,

Că porcii îi tăiem tot de pe listă

Deci, cum a zis Poetul: “Toate-s praf”,

Doar că acum ar spune: “Totu-i jaf!”

 

Dumitru HURUBĂ

Deva

1 Decembrie, 2007

-------------------------------------------------------------

 

 

Dumitru HURUBĂ. Scriitor, poet şi umorist român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.S-a născut la  26 octombrie 1944, în localitatea Subcetate-Mureş, judeţul Harghita. În prezent este stabilit în oraşul Deva. Debut în presă: mai 1967, în ziarul „Steaua Roşie” din Târgu-Mureş. Debut în presa literară: iunie 1977, în revista „Vatra” din Târgu-Mureş, cu proză scurtă.

 

Colaborări la revistele: „Ateneu” (Bacău), „Luceafărul” şi „România literară” (Bucureşti), „Tribuna” (Cluj), „Ardealul literar”, „Arhipelag” şi „Semne” (Deva), „Vatra” (Târgu-Mureş), „Al cincilea anotimp” (Oradea), „Transilvania” (Sibiu), „Orient latin” şi „Orizont”  (Timişoara). Colaborări la reviste de umor: Moftul român, Urzica, Şopârla (Bucureşti), redactor la revista Râsu’ lumii (990-1991, Deva).

 

Colaborări la TVR Cluj, DEVASAT Deva, ONE Tv-Deva, Radio Cluj, Radio Timişoara, Radio Bucureşti (Programul 1).

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)