Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

SPIRALELE VIEŢII

Prof. Ilinca NATHANAEL

Impresii si pareri personale in FORUM

 

         Motto:  ”Creaţia naturală îşi are izvorul  în revelaţia lui Dumnezeu!”

                        Părintele Stăniloae

 

Născută la data de 12 august 1971, în comuna Drăguşeni, judeţul Botoşani, din părinţii Marin şi Maria Duţu,  urmează şcoala generală în satul natal. În anul 1990 devine elevă a Liceului Pedagogic Botoşani. Licenţiată în matematică şi filozofie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Între anii 1997-1998 urmează cursurile de masterat în Logică şi Hermeneutică, la Facultatea de Filosofie, a aceleiaşi universităţi, iar apoi alte cursuri de specializare în teologie ortodoxă, litere şi arte plastice. Din anul 2000 până în prezent este profesor titular de matematică la Colegiul Tehnic Traian Bucureşti. În particular este pasionată de pictură, literatură şi  cercetarea matematică. 

A publicat primele versuri în revista literară  „Sud” (august, 2003), iar proză în revista literară „Caligraf”, (decembrie, 2004). În anul 2003 debutează cu placheta de versuri: „Spaţii”, la Editura Muzeului Literaturii Române. În perioada  5-10 aprilie, 2004 (în Săptămâna    Patimilor) organizează expoziţia personala de pictură la biserica „Doamna Oltea”, cu tema: ”Crucea în viaţa noastră”. În toamna aceluiaşi an (31 octombrie -12 noiembrie 2004) organizează  expoziţia de pictura şi poezie  „Punctul de la infinit” la Biblioteca Centrala Universitara, (Fundatiile Regale) la Sala Profesorilor. Volumul de versuri „Cuvintele” a avut o prezentare televizată, la postul B1.TV, în cadrul emisiunii „Lumea Cărţilor. Un poem pe zi” şi la TVR Cultural. În noiembrie  2005, la  la Editura Muzeului Literaturii Romane îi apare cel de al doilea volum de poezii „Cuvintele”. În luna aprilie a anului 2006, la Editura Anamarol din Bucureşti, volumul de poezie religioasă „Vreau o altă lume”, a cărui lansare a avut loc (în Săptămâna Mare a Sfintelor Paşte) la Librăria „Diverta” din România Plaza din Bucureşti. Acest volum a fost prezentat şi la Radio Cultural la emisinea  „Creatori între sacru şi profan”, şi pe postul de televiziune TVRM. Poate fi contactată la adresele: www.victoritadutu.home.ro şi victoritadutu@yahoo.com.

 

Să-i urăm bun venit in paginile revistei noastre!

George ROCA

Redactor AGERO

 


 

DACĂ M-AI LĂSA

 

Mă plimbam aşa cu gândul

Dacă m-ai lăsa să mă sui

Pe muntele cel mai înalt

Şi să-mi moi mâna

În culoarea cerului

Aşa cum mi-aş muia-o în ape,

Dacă m-ai lăsa să cânt

În noapte

Aşa cum cântam uneori

În zi,

Dacă aş putea din nou

Să visez

Zbor sclipirile mele de gând

Prin privirea ochiului meu

Îndreptată în soare…

 

Cu mâinile muiate în apele cerului

Ca în florile lacului meu,

Dacă aş putea să cânt

Cu privirile-n soare…

 

 

OCHIUL DE FOC

 

Nu te uita în mine

Cu ochiul tău de foc,

Toată natura

Ştie că minţi

Şi te vede mereu ca pe o catastrofă,

De aceea nici nu te poate primi

Şi e tot mai departe

Pentru că tu eşti cel care îndepărtezi

Sunetul apei

De la frumuseţea lui pură

Ca să poţi privi un strop de rouă

nu trebuie să-l striveşti în dinţi.

 

 

CÂNTEC

 

Într-un cântec sublim

Izvoarele săltau

La visul  tău albastru

Şi florile plângeau

Odată cu tine.

De după zări mă priveai

Cu lacrima ta de soare

Şi cânta inima mea

Împreună cu lacrima ta nebună

Te iubeam, te iubeam

Dar acum s-a sfârşit această iubire

Apa nu există decât la un preţ foarte

Scump

Şi e mereu călcată în surdină

De zgomotul ce striveşte ninsori.

 

Ninsorile gândului tău nu mai sunt

Lumină, fugi,

Fugi în tine însuţi

 

 TU

 

Cât de singură erai tu

În lumea ta pustie

Cât de singură sunt fără tine,

Tu care eşti o altă lume,

Tu eşti cel de-al treilea

Iar aici eşti lumea de nicăieri.

 

 

ZÂMBET

 

Zâmbesc

Dar chipul tău se reface

În apele tulburi de pe asfalturi,

Zâmbesc…

Zâmbesc cu ochiul meu,

În ochiul tâu albastru

Într-o părere pictat,

Împletit în timpuri

Ca în nişte cărări,

Zâmbeşti la mine cu pustiul tău

Zâmbesc eu în privirea ta,

Mă agăţ de imagine

Ca să pot păşi iluzoriul,

Dar tu nu ştii că învierea

Rămâne cel mai mare paradox

Al neputinţei de a pricepe,

Tocmai această imagine

Ce o arăţi altora ca fiind absolută,

De la acestă moarte

Eu nu mă înşel

Cu ochiul tău în inima mea,

Nu îmi mai este frică să văd.

 

 CĂUTARE

 

Se vor uni vreodată

Singurătăţile noastre

Într-o lume în care

Cel de al treilea face cu putinţă

O prezenţă în cerc

Tu eşti o singurătate

Eu o altă singurătate

Pădurile, pustiul le înghite

Pentru că tu ai vrut asta

Te-au rătăcit luminile tale false

Căutarea mea

Pe mine nu m-a pierdut

Prin tine eu mi-am găsit un drum

Către cel de al treilea

Ce se uită la tine.

 

ÎNŞELARE

 

Tu raza ochiului meu

Mă înşeli

Pentru că tu îmi arăţi lumea

Tu îmi arăţi doar linii frânte

Ochiuri de geamuri sparte

Ca nişte ferestre părăsite

Nu îţi place gândul pesimist

Nici să nu-ţi placă,

Dar unii nu pot să respire

Decât în aceste imagini false

Ale durerii.

De aceea fugi de cuvinte urâte

Şi lasă ochiurile de geam să fie

Astupate

Doar prin dârâmarea clădirii

Fugi, fugi şi ascunde-te

Raza ochiului meu

Şi nu te arăta ei

Că te distruge!

 

 VISUL MEU

 

Ce faci lumină în visul meu

Mă chinui să te privesc,

Să-ţi privesc mâinile

Picioarele sărutate de ape,

Dar tu te asemeni  cu mine

Foarte mult,

Eşti la fel de singură

Ca atunci când te caut,

 

Pentru că tu dai energii mugurului

Să nu fie ştiut de oameni,

Mugurul acela de gând

Are ascunzişul lui şi

Nu te poate pricepe

Atunci când vreai să-l dai lumii

Ofrandă.

 

VÂNT

 

Un vânt imaginar

Îmi spulberă privirile

Afară e prea frumos

Inutil de frumos

Să mai privesc la soare..

 

 LUMEA PIERDUTĂ

 

Nu ştiam că exişti,

Că tu eşti

Lumea pierdută, dincolo

Dar tu eşti al treilea şi unul.

Mâinile noastre sunt strânse în trei

Dar numai rădăcina copacului

De sub noi ştie asta

Şi ne rugăm cu mâinile strânse

Unele de altele.

 

TĂCERE

 

Tăceau izvoarele

Când eu voiam

Să mă privesc în oglinzile tale

Când mă priveai

Copacii se înălţau către soare

Mai tare luminai apa

Şi mai verzi erau ierburile tale,

Mai luminată era noaptea

Când eu voiam să distrug amintirea

Ce mă ţinuse atâta timp

Departe de tine

Acum tu nu eşti decât lumea pierdută

De atunci,

Atunci credeam că tu nu exişti.

Îmbrăţişaţi stăm

Aşa cum e copacul cu frunzele lui,

Numai că eu acum simt gândul

Care înfăşoară copacul

Cu lumina unui nou înţeles

Pentru ca acesta

Să  nu mai fie distrus

De cei din afara ta,

Nu ştiam că exişti.

 

Prof. Ilinca NATHANAEL

SPIRALELE VIEŢII

Editura ANAMAROL, Bucuresti, 2006

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)