Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

SENSUL UNUI SURĀS

Paraschiva FLORESCU

 

 

 

SENSUL UNUI SURĀS

 

Pornind de la surās

Am īnvăţat să plāng,

Pornind de la surās

Am īnvăţat să rād,

Pornind de la surās

Am īnvăţat să ştiu,

Pornind de la surās

Am īnvăţat să fiu.

Pornind de la surās

Am trecut peste ani.

Pornind de la surās

Sunt umbra unei adieri

Şi a unicului meu surās!

 

 

CAUT…

 

Sensul existenţei pe pamānt

L-am căutat de cānd mă ştiu,

Am aruncat regretele-n cuvānt

Şi am zburat ca visul unui rāu.

 

Am căutat īn cărţile din şcoli

Şi-am stabilit pe veci categorii,

Am socotit, īn bine, şi-n erori,

Apoi le-am răsturnat cu pledoarii.

 

Eu caut,cu migală, raze de lumină

Cu valuri de-ntuneric cānd vorbesc,

Mă-ndeamnă stropii mei de tihnă

Īn labirint de īntrebări să scotocesc.

 

Iluzie natură, cine te-a năimit

Cu drept de viaţă şi de moarte

Prin universul de idei finit

Īnsemnele puterii să te poarte?

 

 

POATE VOI ŞTI

 

Poate voi şti cum să cānt

De iubire sub steaua lăută,

Poate-am să-nvăţ să m-alint

Cu smerenia lebedei mută

 

Poate-am să-nvăţ să doinesc

Sub floarea de tei ne-nflorită,

Pote-am să ştiu să exist

Cu-nţelepciunea din doruri ispită

 

Poate voi şti dacă-s pustiu,

Strop de cerneală, divină idee,

Poate vreau umbră să fiu

Ori cāntec īn trup de femeie

 

Şi poate-am să-nvăţ să colind

Din iubire sub steaua tăcută,

Poate voi şti cum să cānt

Asemeni smereniei lebedei mută…

 

 

COPILĂRIE

 

Copilăria mea, cu anii tăi senini

Scăldaţi īn clipele de umbră şi lumini

Prin ploi şi arşiţ-am crescut,

M-am modelat alăturea de lut.

 

Eu am crezut īn jocuri de copii

Īn faţa casei mele, zi de zi,

Şi am crezut că primăvara vine

Să mă sărute doar pe mine

 

Că fānul strāns căpiţe īn grădină

Īmi descifrează gāndul şi suspină

Iar florile de cāmp nu mor nicicānd

Doar anotimpuri se succed rāzānd.

 

Strivesc sub gene dojenind acum,

Atātea nostalgii pierdute-n drum

Şi veştejesc frānturi de amintiri

Pe calea măsuratelor iubiri.

 

 

CA O TĀNGUIRE

 

Atātea sate-s pe pămānt!

Cum să le numeri cāte sunt,

Cānd satul meu are un nume,

Un nume de răchită, anume.

 

Trăiesc acolo buni şi răi,

Īn lut păzesc bunicii mei

Să crească zorile din clipe,

Copiii-n leagăn să nu ţipe.

 

Acolo, după deal, e-o casă

Cu iarbă-n bătătura joasă.

Şi-n faţă, strajă stau doi tei

Iubindu-vă discret, părinţii mei.

 

Rodeşte lāngă gard un dud

La tānguiri de basme surd,

Doar frunzele-i stropesc uşor

Cu roua dimineţii, dorul dor.

 

 

BUNICA

 

Mi-aduc aminte de bunica

Păşind agale peste deal,

Ducānd īn coşu-i, mai nimica,

Şi totuşi, noi o aşteptam.

 

Un pumn, atāta i-a rămas.

Cireşele de mai se vānd.

Grăbită-i, dar rămāne-un ceas

Privindu-ne cu ochii, blānd.

 

Furiş, noi īnfundăm īn gură

Cireşe sāngerii, cuminţi.

Să plece, parcă nu se-ndură,

Doar lacrimile-i curg fierbinţi.

 

“D-apoi, m-oi duce, dragii mei,

Că lung īi drumul pān’ acasă.”

Şi ne sărută pe toţi trei.

Neştiutori, nici că ne pasă.

 

Ca o părere se tot duce

Pe dealul prăfuit, cu greu,

Azi, nu găsim decāt o cruce

Şi ardem lumānări de-un leu…

 

 

DE DORUL MAMEI

 

Dintotdeauna mi-a fost dor

De māna maicii bătucită,

De apa rece, din ulcior

Şi pāinea-n ţăsturi rumenită.

 

Atātea zile-am alergat

Sperānd să o-ntālnesc īn poartă,

Zbārcita-i faţă să-i sărut

De lacrimile ce n-o iartă.

 

Acum privesc ocolul gol,

Timizii paşi i-aud, se pare,

Durerea-n glasul ei domol,

Topindu-se-ntr-o lumānare.

 

Īn faţa casei, cāmp pustiu.

Spre cimitir tremură vāntul.

Măicuţă, tare-aş vrea să ştiu,

Te-apasă cumva greu mormāntul?

 

De-i greu, măicuţă, vino-acasă,

Că teii-s plānşi, īngānduraţi,

Se uscă via langă casă,

De dorul clipelor frustraţi.

 

 

NOSTALGIE

 

Īn grădina mea cu flori

Lăcrimioarele beau nori,

Vāntul, fără de uzanţe,

La taifas stă cu nuanţe.

 

Doinele, cu gust de mură,

Cresc sub tufe de răsură,

Ghiocei sfioşi se strāng

Printre fulgii care plāng.

 

Mantia de rouă-n picuri

Spală fluturii mei singuri,

Şoapte-n fir de cingători

Trandafirii-şi pun īn zori.

 

Īn grădina mea cresc flori,

Flori din suflet, nu erori,

Şi-n grădina mea de-alint

Florile nicicānd nu mint.

 

 

IUBEŞTE-MĂ

 

Iubeşte-mă aşa cum sunt,

Cu defectele şi calităţile mele,

Tu mă dansează pe pămānt,

De poţi, īmpodobeşte-mă cu stele.

 

De nu, sărută-mă pe gură,

Să simt miros de primăvară,

Din ochi să-mi sorbi o picătură

Īn braţe de mă simţi povară.

 

Iubeşte-mă, de poţi, şi-acuma

Cānd iernile m-au nins pe tāmple,

Īn māna stāngă adă-mi luna

Şi-n dreapta, primele cuvinte.

 

Iubeşte-mă aşa cum sunt,

Din primăvară pānă-n toamnă,

Că poate-n cer nu este loc

Şi bate-un vānt pustiu, de iarnă.

 

 

NU MĂ ĪNTREBA

 

Nu mă īntreba

cine sunt.

Azi sunt eu,

ieri, am fost

un pămānt.

 

Nu te-ntreb

cine eşti,

dac-ai fost

şi ce vrei

tu īn schimb.

 

Amāndoi,

ieri nu avem.

Azi suntem,

māine?

Poate, vom fi

timp!

 

Eu ,

n-am să schimb

mai nimic,

doar rămān

şi atāt...

Un timp.

 

Comentarii de la cititori

 

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor şi redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]