Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

                  Sonete - Poezia ca terapie

Ioana STUPARU

 

 

Poezia ca terapie! Aşa ar putea fi denumita poezia pe care o scrie Ioana Stuparu. Cunoscută cititorilor nostri ca o prozatoare de forţă, autoarea revine la Agero cu un grupaj de versuri parca prea cuminţi, pentru a fi readuce în faţa publicului cititor, dornic de senzaţii din ce în ce mai puternice, de stări în care să se piardă încet dar ireversibil ca Om. Poemele Ioanei sunt un soi de petale de romaniţă, care sunt indicate pentru dureri de inimă şi pentru ochii cu albeaţă, care nu ne lasă să vedem soarele din bobul de rouă, - roua atâta câtă mai cade peste buzele crăpate ale bărăganelor, exploatate la sânge de oameni. La lumina lumânării sau a candelei, o lumină moale ca mătasa, e bine a fi citite aceste poeme, uşor desuete, dar cu miezul vieţii consistent şi cărnos, ca sâmburele unei cireşe de iunie. Melania Cuc, redacţia Agero

 

 

CĂSUŢA CU POVEŞTI

Eu mai păstrez căsuţa cu poveşti –
În ea m-ascund când vreau să fiu cu mine.
Acest lăcaş doar mie-mi aparţine.
De vei dori, fii sigur, mă găseşti.

Cărările ce duc aici sunt line,
Dar numai pe fereastră mă zăreşti.
Nu cugeta-năuntru să păşeşti –
Ţi-am spus că acest loc mi se cuvine!

Mă-nvăluie în cânt de mandolină,
Înger vibrând din corzi imaginare.
Voi sta din nou în Conul de Lumină –
Cel fără vârstă şi fără hotare.

Acolo pot să-mi fac din gând altare
De-nchinăciune-n vremi ce stau să vină.

DAŢI-MI UN FLUIER

La frunză v-aş zice o doină din sat,
Cântată fiind cândva, într-o vară,
Compusă de-un Ion pentru-o Mărioară –
Iubire rămasă făr’ de rezultat.

Răchita doinea şi ea-n ulicioară
Şi grâul în spicul abia secerat;
Sălta la fereastră boboc de muşcat’
Răscrucea vuia în fiece seară.

Aduceţi un fluier sau daţi-mi un pai!
Ce chef am de-un cântec de dor şi de drag!
Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,

Să simt cum tresaltă ţărâna din prag,
Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!
“E mult prea departe iubitu-mi meleag”.

IARĂŞI

Şi iarăşi vii c-un braţ de lemne ude,
Le pui în stivă, peste spuza care
Aprinde doar, din pură întâmplare
O flacără în pâlpâiri zălude.

Când vatra pomosteală nu mai are
Şi jarul dispărea-va nu ştiu unde…
Scânteia dragostei nu mai răspunde –
Chemată-i de nisipuri mişcătoare.

Şi dacă soarele vrea să se-arate,
Iar evantai de raze te-asaltează,
Păstreaz-un braţ din lemnele uscate

Şi lasă timpul care nu trădează,
Să pomostească vatra-n nestemate!
“Jarul iubirii astfel se păstrează”.

ÎŢI AMINTEŞTI?

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor,
Strunind până şi timpul în frâie de mătase.
Un colţ de cer, magnific în rubiniu pictase
Doar pentru noi Slăvitul-AtotulCreator.

Amurgul înfăşase al zilei Astru-n scutec
Şi-l luase Maica-Noapte în braţe, să îl culce.
Fără a ţine seamă de timpul ce se duce,
Greieri în fracuri negre se măiestreau în cântec.

Uimiţi priveam cum cerul stea după stea-şi anină
Clădind deasupra noastră dumnezeiesc décor!
Duh Sfânt ne trimisese AtotulCreator,
Prin aer se plimba parfumul de “Regină”.

Când Zorile de ziuă se pregăteau să vină,
Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor.
 

 

POEMUL COPACULUI

Ce linişte, Doamne!
Şi ce frumuseţe pe piscul de munte!
Se-ndoaie genunchii a rugă.
Se sprijină Cerul pe pâlcuri şi mări de copaci.
Ce-nalţi sunt!
Şi drepţi, precum lumânarea fântânii.
Au neamul înfipt în vremuri adânci…
Chiar Mânăstirea Bârsana,
De veacuri
Le-ascultă povestea.

Ce linişte, Doamne!
Şi ce bogăţie!

Cutreieră omul prin pâlc de copaci.
Se ştiu de o viaţă. El stă mai de vale.
Îl poartă un dor ce nu-i călător:
Visează o casă şi prunci gângurind
Pe prispa scăldată în soare.
Agale-i e mersul, aprig e dorul!
Slăveşte Pământul şi Cerul!
Alături, aude copac ce pornit-a
Să-ngâne un cântec de leagăn.

Ce linişte, Doamne!
Şi ce măreţie!

Sclipeşte în soare tăişul securii
Adâncă e urma ce-o lasă în trupul
Copacului bun pentru stâlp la o casă.
Coroana-mbrăcată-n strai verde tresaltă…
Suflarea din cuiburi îşi pune-ntrebări…
Alături de trup o aşchie şade să cadă…
Musteşte de sevă, a crud amiroase!

Securea se uită mereu către Cer
Cată putere, cere iertare!
Crestează de jur-împrejur şi adânc
Sar aşchii o sută, o mie…
Întregul văzduh e beat de mireasmă!

Tăişul securii se-nalţă,
Coboară... Loveşte!...
Nu moare copacul când cade,
Ci se dăruieşte
Cu trup şi cu suflet.
Cu omul ca frate trăi-va
În casa cu prispa scăldată-n Lumină.
Generaţii de prunci
Vor creşte ascultând poveştile lui
Purtate-n desagă
Din vremuri adânci.

POEMUL LILIACULUI

E primăvară, Doamne!
Venit-a timpul să-nfloresc
Aşa cum Tu orânduit-ai!
Zicea un bucheţel de liliac
Rămas ca o minune,
Pe vârful unei ramuri.

În jurul lui,
Cât vezi cu ochii,
Apă, ce Dunărea n-a mai putut
S-o stăpânească.

Ştiam aseară cine sunt –
Se tânguia sărmanul bucheţel.
Sălaş aveam într-un pom mare,
În curtea unei case verzi,
În oboraş,
Lângă fereastra dinspre drum.
Acolo m-a sădit cândva,
O copiliţă
Ce-aseară pruncu-şi alăpta.
Mă pregătisem să-mi mângâi,
Ca-n fiecare an,
Mântuitorul răstignit pe cruce.
Să fiu părtaş, apoi,
La Învierea Lui din morţi.
Ştiam aseară cine sunt…
Unde e casa, Doamne?
Unde e pomul în care-aveam sălaşul?
Unde e mama ce pruncu-şi alăpta?
În jurul meu, cât vezi cu ochii, apă!…
Sunt singur, Doamne,
Şi mi-e frică!

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)