Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | n limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

STRUGURI NEGRI DE MARTIE

Angela BACIU-MOISE

 

 

                  Face un gest larg ce taie aerul n două, ce varstă să aibă ea, se ntreba?!?  Un zambet i luminează obrazul barbatului tnăr, viaţa lui ţine acum de Minunea ei priveşte ceasul - mai este o ora pnă la ntlnirea cu Marele rutde n-ar ntrziaN-ar avea de ce, ştie drumul  aproape pe dinafară, ar vrea să-i simtă mna ei micuţă n palma lui uriaşă, s-o strngă, să-i potolească nelinişteaViaţa lui i se pare suportabilă numai cnd e dorit de femeie, de femeia lui, cnd e ndrăgostit atta vreme a trecut de atunci dar insula aceasta att de mare i-a adus ntr-o zi de ianuarie curajul de a-i vorbi, de a o privi direct in faţă, i-a adus bucuria, iar acum, la nceput de martie i-a promis că vor mpărţi cei mai dulci struguri negri.

 

                  Mai are o jumătate de ora, parcă pămntul i inghite tot timpul rămas şi-l ndepărtează de ea, oamenii din jur sunt agitaţi, obiectele par străine, se mpotrivesc şi se revoltă şi ele, parcă nimic nu mai merge n-ar vrea să ntrzie ar fi vrut ca atunci cand pendula va bătea ora 21, să fie acolo, n faţa ei ei da, a ntrziat şi n-ar fi vrut, fuge ct poate de tare, fuge spre ea s-o salveze, sa n-o lase pradă singurătăţii ei, să n-o piarda ntre valurile unui ocean misterios cum să-i spună acestei femei puternice că nu-i vina lui, că va ntarzia doar foarte puţin şi va veni

 

                   Paşii i se răriseră, se apropia de casa ei, de fiecare dată cnd se mişca cu gndurile la ea, avea aceeaşi explozie de piatră arzătoare de-a lungul tmplelor şi o mare emoţie nchise ochii, ar fi vrut ca ea să se lipească de el, să se lase devorată, să uite de toate jocurile trecutului, de iadul de pe pămnt, de ura din jur. Işi umezi buzele cu salivă, i era sete, att de sete, i se uscaseră buzele (ca n noaptea cand s-au plimbat ţinndu-se de mnă, iar vntul iernii i intărise nefiresc pletele ei negre de poveste)

 

                   Se ndoi usor de spate, şalele i se ncordară, ceva trosni parcă de-a lungul coloanei vertebrale, va fi bine cnd o va vedea ?Se arcui cu hotărre şi refuză cel mai negru gnd şi atunci văzu: o cmpie imensă plină cu maci şi un căluţ sălbatic, negru,  fugind fără direcţie cu bucuria n braţe. Se opri calm, ar vrea să se nască şi să moară odată cu ea, să fie muşcat de aceasta femeie frumoasăfemeia asta parca nu se temea de nimic şi stia toate rădăcinile timpului - ce a văzut n viata ei de a făcut-o sa fie aşa ?!? Ce a  văzut?

 

                   Şi o văzu - era n faţa lui, semeaţă, mndră, cu ochii plini de foc. Intinse bratul  pentru a o atinge, dar simţi că nu o putea ajunge, i era frică să nu dispară, se ndepărta de el pe măsură ce el se apropia de ea, cuvintele refuzau să iasă, iar gura lui mută privea doar zmbetul acela ndrăzneţ, posedat, drag

 

                   Şovăind, măsura distanţa dintre ei şi se hotăr să o urmeze pas cu pas n lumea ei invadată de attea cărţi, lumnări, misterEra convins că odată intrat n lumea ei, nu se va mai vindeca niciodată, va fi bolnav de iubire, de aceasta poftă ce o avea pentru ea, i vedea chipul mişcndu-se, i auzea rsul cu poftă (aproape ireal) şi sunetul perlelor nconjurndu-i gtul şi pieptulşi totuşi, o simţea apropiindu-se uşor, cu valuri netede, cu ochii cei mai ntrebători de femeie/copil şi avea impresia clară că viaţa ntreagă putea să se instaleze acolo, ntre cei doi ochi.

 

                   Ar fi vrut s-o strngă cu violenţă pe aceasta femeie mndră cu părul răsfirat acum, ciufulit pe umeri şi spate au trecut minute poate ore timpul se golea şi se umplea odată cu ei, odată cu gustul acelor STRUGURI NEGRI DE MARTIE.

 

................................................

 

                   Noaptea era adncă precum părul  ei, se priveau doar n lumina lumnărilor albe, urmărea liniile clare ale chipului ei, forma obrazului, a gurii, a gtului, era ispitit s-o ia mereu in brate şi s-o ţină acolo pentru totdeauna şi EA lua forma neantului se mira, n ciuda dorinţei lui de a o supune pe această femeie, nu reuşea totuşi să ajungă la inima ei, să o aibă n intregime, avea sufletul prea mare, prea cald, aproape nepămntesc.

 

                   Acelaşi gnd i trecu prin minte: ar vrea s-o salveze, ct ncă mai era timp, să-i redea din adolescenţa pierdută mult prea devreme şi s-o iubească şi iar imaginea acelui luţ salbatic cu coama deasă, ce sălta pe copitele din faţă o privea - femeia lui ca un cal salbatic ntr-o cmpie largă dar o prefera adormită, nevinovată, ca un copil ngreunată de somn şi de iubirea lui, să fie de ajuns să-i strecoare mna pe după trup şi s-o ţină la piept doar pentru elşi cand o privea aşa, micuţă şi fericită i venea s-o ia si să o ducă foarte departe, pe o insulă pustie unde noaptea şi ziua trăiesc mpreună, unde numai el ar fi putut să se apropie de ea.

 

                   Se opri o clipă pentru a-şi trage răsuflarea după gustul acela dulceag de vin roşu şi a inspira aerul; noaptea i se desfăşura sub ochi ca o imensă sărbătoare - sărbătoarea lor, mna i atingea n treacăt genunchiul şi l mbrăţişa cu dor fără să ştie de ce, apoi mpărţi iar şi iar acele boabe de struguri negri, proaspeţi, n mod  egal, pnă ce pnă ce o dublă respiraţie se amestecă ncet  şi se auzi doar  cuvinte stranii şi gnd epuizat.

 

                   Şi a nţeles ce au devenit: două suflete acordate, doi lupi flămnzi dupa o luuuuuungă şi grea iarnă - se apropiase de urechea ei şi i soptise numele, numele acela magic, ar fi vrut să l strige n gura mare, dar va avea răabdare, ştia că va trebui să nţeleagă tot, să citească tot, să meargă cu ea n aceeaşi direcţie, să-i asculte suflarea să n-o grabească, altfel va fugi şi o va pierde pentru totdeauna.

 

                   Pnă la această vrstă, ştiu că tacerea şi singurătatea lui l purificau şi trăia cu o mare credinţă, dar acum se deschise, vroia să vorbească, să ntrebe, să fie cu aceasta femeie patimaşă, s-o elibereze de lanţuri ştia, gndul acesta nu-i dădea pace, trebuia să fugă spre ea şi s-o salveze, n ea recunoştea acum mirosul nemaintlnit pnă acum la nici o femeie din viaţa lui: de mosc şi lavandă, de santal şi mentă

 

                   Inainta spre ea cu greutatea orelor trecute, nu vroia să ştie ct va dura clipa, vedea doar petalele acelea de flori roşii pe pielea lui tnară, se simţea parcă pentru prima dată iubit, frumos, erau sudaţi ca ramurile viţei de vie căluţul negru cobora acum calm pe un drum fără ntoarcere, mergea mărunt cu dorinţă

 

                   O simtea lipită de el, liniştită, n acest joc de umbre şi sclipiri ce urma parcă doua lumi contradictorii: ziua şi noaptea cu deschiderile ei posibile spre vis, spre iubire.

 

                   E dimineaţa unei alte zile bărbatul şi bău cafeaua fierbinte dintr-o nghiţitură cafea neagră făcută de minile ei i va cere apoi să şe aseze lngă el şi vechea nebunie i va cuprinde simţi iar năvala subită a sngelui spre tmple căluţul sălbatic alerga n zori liberliber

                                                   

Angela BACIU-MOISE

Inedit, pentru revista Dunărea de Jos

Martie 2008, Galati.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | n limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu şi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, n concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face n virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid n mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart -  Deutsch-Rumnischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)