Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

SUFLET LINIAR

Liviu S. Bordaş

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Un nume cu sonorităti distincte, personalizate chiar in devalmaşia de azi a liricii transilvane  de bună calitate,- Liviu Bordaş se remarcă, prin grupajul poematic aici de faţă, ca un poet născut şi nu făcut, şi care nu doar că stăpāneşte bine tehnica sintagmei, dar simte pulsul metaforei, ceea ce nu este chiar la īndemāna oricui īndrăzneşte sa lucreze pe toate cuvintele. Redactia AGERO il felicita şi ii doreşte un loc sigur şi cu perspectivă īn Galaxia Poeziei.

Melania Cuc - redacţia Agero   

 

SUFLET LINIAR

Aveam paginile sufletului
īntr-o ordine riguroasă,
un notes din foi volante diferit colorate,
ca un pachet din cărţi de joc:
īntīi valeţii,
apoi damele şi popii,
iar dedesubt,
puţini, e adevărat,
aşii,
ascunşi printre cărţile de rīnd
aşezate şi ele īn ordine crescătoare.

Rigoare şi obişnuinţă
sau, cum ar spune alţii,
un suflet liniar şi total previzibil.

Totul pīnă īn ziua īn care cineva,
mai īn joacă,
mai īn serios,
a amestecat paginile,
valeţii cu popii,
aşii cu damele,
şi toate cu cărţile de rīnd,
făcīnd ţăndări şi ordinea şi rigoarea,
obligīndu-mă să devin poet…

 

UNDEVA, O GARÅ

De mult n-a mai fost o plecare,
şi nici muzicale refrenuri,
īn gara tăcută prin care
de mult nu mai circulă trenuri,

doar praful īl flutură vīntul
şi-o veche batistă uitată,
aici se sfīrşeşte pămīntul,
la borna din gara de piatră,

peronul e gol de un secol,
mai gol ca la facerea lumii,
pe-o bancă aştept un miracol,
mă-mbată-n parfumuri salcīmii,

īncet mă īngroapă sub flori,
pe banca din gara pustie,
tăcut īn lumina din zori,
tăcut şi īn seara tīrzie,

mă-ngroapă sub flori de salcīm,
īn gara ce nu are nume,
aici, la un capăt de drum
pe banca din capăt de lume,

 

şi chiar de există speranţă,
plecarea rămīne un mit,
nu-s trenuri, sunt toate-n vacanţă
prin zări care nu au sfīrşit…

un tren…cīt aş vrea să apară,
din negura anilor, lină,
să vină-ntr-o seară de vară,
acum sau oricīnd, doar să vină,

un tren, numai abur şi fum,
cu clopot vestind īn răstimpuri,
aici, la un capăt de drum,
īn gara uitată de timpuri…

 

ION, OIERUL...
(din ciclul Oamenii de līngă noi)


Crīmpeie de doine din fluierul Horii
Te poartă cu ele pe drumul din deal,
Cīnd vīntul molatic īntoarnă cocorii
Şi urci printre turme, īn tropot de cal,

Spre munţii prin care te leagănă dorul,
Cu steiuri īnalte şi-ascunse poteci,
Iar murgul nechează simţindu-ţi fiorul
Cīnd mīna prin coamă īncet ţi-o petreci.

Tu ştii că aceasta-i plecarea din urmă,
Pe drumuri săpate de roata de car,
Spre ceaţa din piscuri, şi-i ultima turmă
Mīnată pe şleaul din piatră de var...

Ţi-e gīndul la timpul ce curge īn cale.
Te cheamă vecia, şi n-o să mai ştii
Cum behăie mieii īn tīrla din vale,
Cum şuieră coasa prin ierburi tīrzii,

Cum vīntul şăgalnic īţi poartă departe
Un cīntec din fluierul magic de soc,
Şi apa din şipot lumini cum īmparte
La ceas de odihnă īn tainicul loc...

Te cheamă ursita, e vremea plecării.
Cu tine odată se stinge un neam.
Doar vīntul va plīnge, la marginea zării,
O doină din fluier uitat pe un ram...

 

 

FETIŢA CU CHIBRITURI
(din ciclul Oamenii de līngă noi)
 

Făptură firavă, cu pletele negre
Sub şapca de līnă primită īn dar,
Copilă a străzii, venind din tenebre,
Cu teama-mpietrită pe chipul murdar.

O mistuie spaima īn strada-ngheţată,
Īn lumea sordidă din guri de metrou,
Iar ochii-i stau ţintă-n vitrina-ncărcată,
Eden fără nume īn tristu-i argou,

Obrazul lipit de vitrina poveste -
De colţul de rai răsărit pe pămīnt.
Crăciunul nu-i pace. Nici tihnă. Nici veste.
Doar frig. Şi durere. Şi foame. Şi vīnt...

Priviri ce ascund un adīnc īntuneric
Se sting, rătăcite, īn frigul de-ajun,
Pierdute īn visul cu bradul feeric,
Cu focul din vatră...cu moşul Crăciun...

Se stinge rumoarea pe străzile sumbre.
E ceasul la care şi visele pier.
Răzbate doar murmurul lumii de umbre.
Şi īncă o stea se mai stinge pe cer...

 

 LEGENDA PĂSĂRII SPIN


Īncerc, de prin cronici adīnc ferecate,
Să scot la lumină, din sipetul plin,
Din file-nnegrite, de mult īngropate,
Frumoasa legendă a păsării spin.

Ce freamăt īn zbateri de aripi măiastre,
Ce vis de lumină, ce dor de-a trăi,
Īn zborul-fantasmă sub palide astre,
Īn cīntecul-vrajă din zorii de zi.

Dar spaime născute de noaptea ce piere
O-ndeamnă, viclene, sub cerul de foc,
Să lase īn juru-i pustiu şi tăcere...
E dansul din urmă. E ultimul joc...

Să fie doar teama că timpul se cerne,
Clepsidra că-i goală să fi intuit,
Nutrind oare gīndul că toate-s eterne
Aflat-a că-n toate există sfīrşit ?

Din cerul potrivnic īn zbor se avīntă...
O cheamă pămīntul. O vrea negreşit.
Īn vīrful de spin se opreşte, īnfrīntă.
Nu iartă ursita ce e de-mplinit.

Cu pana-nroşită de spinul ce nume
I-a dat preafrumoasei cu tragic destin,
Īn pragul de ziuă, la margini de lume,
S-a stins o fărīmă din harul divin...

 

GĀND NEĪMPLINIT
 

Un soare anemic pe-a cerului punte
Se plimbă alene prin timpul fluid,
Perdele de ceţuri coboară din munte,
Prelung sfīşiate de crengi de molid.

Din rīul ce-n tunet prelung se prăvale
Prin rīnduri de steiuri crescute perechi,
Din stīnci ca o vrajbă ivite īn cale
Străbate un tropot, sunt zimbrii cei vechi,


Bătrīnii mei bouri, născuţi din poveste.
Pe steaua din frunte aş vrea să-i dezmierd.
Le fumegă-n greabăn zăpada din creste,
Venit-au din abur şi-n abur se pierd,

Se duc īnapoi, īn trecut de balade...
Strămoşii īi cheamă din tulnicul blīnd.
Sunt ceţuri, sau turme de zimbri, nomade?
Mă-ntreb de-i aievea, sau totul e gīnd...

Cu ei să pornesc mi-aş dori, deīndată,
Să fug, să mă smulg din al timpului rīu,
O dată să fiu ce n-am fost niciodată:
Un zimbru sălbatic şi fără de frīu...

Dar lavă e timpul, cenuşă fierbinte,
Nimic nu īi scapă din ce a cuprins,
Iar zimbrii se duc...şi se pierd şi cuvinte...
Rămīne doar gīndul...Tăcut şi īnvins...

 

DEŞERTUL TĂTARILOR
după Dino Buzzati

Nisipuri cīt poate privirea cuprinde,
Pustiul īn alb orbitor, monoton,
Sub cerul ce-n valuri de foc se aprinde
Umplīnd depărtări cu al purpurei ton.

Uitată de timp, Fortăreaţa tăcută,
La margini de lume străvechi avanpost,
Cīndva sfidătoare, rīvnită, temută,
Acum o ruină, străjer fără rost…

Tăcere de veacuri e-n jur, nemişcare,
Doar vulturii-atīrnă-ntre cer şi pămīnt.
Īn gīnduri, trecutul, nădejdi, aşteptare
Şi teamă, rostite-ntr-un singur cuvīnt:

Tătarii, istorii născute din spaimă,
Legende īn neguri de vremi īnecate,
Tătarii, coşmarul ce-n vorbe se-ngaimă,
Năvala īn cete de mult aşteptate…

Aici am venit să veghez de demult,
Īn locul īn care nimic nu se-ntīmplă.
Prin turnuri de piatră doar vīntu-l ascult,
Iar nou e doar albul ivit pe la tīmplă…


De pază-n hotarul pierdut printre dune,
Ne trecem viaţa sub asprul pustiu,
Speranţa sleind-o īn gīndul ce-apune:
Veni-vor tătarii, dar fi-va tīrziu,

Ne-or da la o parte mai tineri soldaţi,
Cu arme lucioase, cu pasul mai greu,

Mai vrednici de fapte ca noi, cei uitaţi
La hatul ce hoarde aşteaptă mereu.

A lor va fi slava din pagini de cronici
Şi glasul mulţimii, cīnd rīnd după rīnd
Vor trece-n coloane rīzīndu-şi, ironici,
De-oştenii albiţi īn deşert aşteptīnd…

Īn umbra cetăţii ne-om strīnge, īnvinşi,
Cu mult prea bătrīni să ajungem la praguri.
Ne-om trece-n uitare, de nimenea plīnşi,
Şi-n armele grele căta-vom toiaguri…

 

HIMERA

Se-atīrnă de trupul de sine-osīndit
Iar paşii īl mīnă spre-al lumii hotar,
Să afle enigma ce nopţi i-a răpit,
Felina pierdută, cu nume bizar...

Īl poartă destinul prin zări, obsedat,
Savant renegat de o lume īntreagă,
Cu ochii văpăi pe un chip īngheţat,
Urmīndu-şi himera, felina lui dragă.

Huzurul cetăţii lăsat-a īn urmă,
Cu mintea golită de dor şi-amintiri,
Pămīntul de-a lungul, de-a latul īl scurmă,
Nu ştie, aievea-i, sau doar amăgiri...

Şi nici asfinţitul, nici spaima de moarte,
Sau umbrele nopţii, căzute īn grabă,
Nu-i chip să-l oprească s-ajungă departe,
Să-şi afle felina, himera lui dragă.

Īn vīrful de munte de nimeni pătruns
Un foşnet aude-n pădurea-ngheţată.
Se-ntoarce, şi cade cu pieptul străpuns
De colţii de fiară de sīnge-nsetată.

Īl miră tăcerea ce-asupra-i coboară,
Iar gīndul īl arde ca şfichiul de bici:
O vede īntīia şi ultima oară…
Şi glasu-i se stinge īn murmur: e-aici !...

 

ĪN PODUL VECHI, IUBIREA...
rondel

Adīnc ascunsă īntr-un antic scrin
Iubirea, sus, īn podul părăsit...
Un scrin īn podul vechi, de negăsit.
De mult uitată, printre flori de crin.

Īşi ţese somnul dintr-un vis senin,
De prunc curat, neamăgit,
Adīnc ascunsă īntr-un antic scrin
Iubirea, sus, īn podul părăsit...

Īnferecată de un gīnd hain,
Neīnţeleasă, nedorită,
Iubirea, o eşarfă părăsită,
Eşarfă cu lucire de satin,
Adīnc ascunsă īntr-un antic scrin...

 

SUFLETE NOMADE
(din ciclul Oamenii de līngă noi)

Căruţe pribege sub cer de pojar,
pe drumuri scăldate de-al soarelui spectru,
ţiganii, nomazii cu ochii de jar
ţintind orizontul, sub clopuri de fetru.

Sclipind ca pumnalul de vrei să le-nfrunţi
şi blīnde, duioase, cīnd laudă pruncii,
privirile cată spre ceaţa din munţi,
purtīnd īn adīncuri sclipirile luncii,

cu dansul sălbatic la focul din noapte
şi patimi vegheate de luna fierbinte,
sub stele pierdute īn Calea de lapte,
ce-acuma rămase-s aduceri aminte...

Se trec spre hotarul de pīcle cuprins,
şi-n suflete arde, mocnit, amintirea,
iar dorul de zare, de-a pururi aprins,
prin colbul din şleauri īşi află menirea,

se pierd printre neguri, căruţe de fum,
cu caii lor negri cu ciucuri la hamuri,
năluci rătăcite pe drumul de scrum,
şi-n ele speranţe ca frunze pe ramuri...

 

NOAPTE PROZAICĂ
 

Cerul
cīmpie īntoarsă
pe care se desfată licuricii
scăpaţi de grija de a fi striviţi de roţile carului mare
acum inutil
răsturnat la marginea căii laptelui.

după zdrenţe de nori
ademenind vīrcolacii
luna
rotundă şi plină
aburind ca o pīine scoasă din ţest...

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)