HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

THEODOR RĂPAN

Poemul ca jertfă de sine

Prezentare de Melania Cuc, Agero

 

Poetul Theodor Răpan a ucenicit în lumina aripii heruvime, pe care o împrăştia cu generozitate de nabab de vise, Nichita. Theodor Răpan şi-a tocit peniţa de argint a filigranului cu care îşi contura poemele, nu doar în cenaclurile unui Bucureşti, în care poeţii eram o specie rebelă şi dornică să atingă cu visul şi cu pasul, creştetul unei stele necăzătoare. Poetul Theodor Răpan coboară din stirpea cărturarilor care transced prin timpi şi spaţii, fără nici o legătură de sânge, fără acte de identitate; el s-a născut Poet şi s-a desăvârşit prin arderea de sine în numele Poeziei. Nu scrie poeme, respiră, bea, se hrăneşte cu sintagmele, care fac dintr-un coş de cioburi de imagini, o Poezie. Fericit şi disperat, prinţ şi creşetor în regatul său de poeme ridicate din mirare şi întrebare pe pagini de hârtie, Theodor Răpan calcă cu propria-i viaţă prin moartea clipei, fenomen tot mai rar întâlnit în lumea poeziei actuale. Elevat, calculat şi mai cu seamă, preţios cu cuvintele, el alcătuieşte o lume care îmi aminteşte de iluminism - vremuri demult apuse, dar care respiră încă mentă sălbatică şi cold de nemurire. Bucuria pe care ti-o da lectura versurilor aici de faţă - una  tristă, deplină ca o duminică desăvârşită, este mai altminteri decât tot hăţişul de cuvinte meşteşugite, prin care, eu, iubitorul de vers adevărat, cotrobăi în ultima vreme, căutând un Poet. Iată-l ... el este aici, oferindu-ne din prinosul iubirii sale, un strop de frumos-dureros din tot cea ce înseamnă pentru el, LUME. Lumea asta mare. (Melania Cuc , Agero)

 

 

I. DE ÎNDURARE

 

Da, mirare sunt toate! Aidoma credinţei în umbra cea veşnică şi neînţeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, într-o nouă şi nesperată ipostază a inimii, temător şi îndumnezeit ateu…

Imaginaţi-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, răstignit pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat!

Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta…

Azi, mai mult decât ieri, aştept ghilotina precum ultima replica a sufleurului la final de spectacol…

Cum nici o cortină nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului încă nescris, neştiut, nespus altcuiva, decât vouă…

Îngăduiţi-mă!

 

II. CINE SĂ ŞTIE

 

Cine să ştie gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire?

Chiar aşa, între veac şi secundă, între moarte şi viaţă, stai tu, iubire, cu ţâţe de jad asmuţite spre stele. Nu le pot atinge, somnul e mut…

  

III. LA PORŢI DE GHEAŢĂ CÂNTECUL SUSPINĂ

 

Mă minunez de umbra acestui cântec, într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la porunca iubirii îmi scriu testamentul…

Azi, îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de şenila păpădiilor, adorm în patul de puf al muţeniei şi culmea, îmi este de-ajuns!

Adevărul inimii îl rostesc pe tăcute şi văd cum uitarea mă-nvinge…

 

IV. SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ

 

Regele zăpezii a venit în poarta inimii mele şi proorocit-a: pregăteşte-te, ca mâine vei muri sub povara cuvântului! Apoi, fumul ecoului se va risipi pe dealuri şi munţi, învârtejit ca de o beţie a Dunării, iar colindătorii din inima mea vor trece în somn linia de dor a pâinii…

Mă las în voia lui, trişat de zefirul de miazăzi. Numai aşa voi înţelege alfabetul secret al muririi în doi şi amnarul de iască al iubirii pierdute…

Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc într-o frunză de dud, în cochilia melcului tandru, în tine sfiire cu ochi de peruzea…

În rest, etrusce uimiri şi abanosul împreunării din lacrimi…

 

V. HOHOTUL APELOR

 

Neştiut păstor al cerului sângerat, azi, turma mioarelor vântur. Află şi tu, niciodată nu voi fi sătul de iarbă, de lună şi de liliac. În zori, îmi va fi dor de Steaua Polară, căci demult, tare demult am părăsit zodia sărutului. Nu vezi, nepurtat a rămas inelul de fum al rostirii, precum acest imn împărătesc, greu de lumină acum, în cuptorul tăcerii…

 

VI. DE BOALĂ GREA

 

Înfige, deci, hangerul! Numele tău nu l-am uitat, Lumină!

Setea gurii mele te vrea, ispită a cerului cu două toarte de foc! Şi nu asmuţí limba de mirt a splendorii şi nu da foc zăpezilor din mine! Până la o nouă reîncarnare voi fi căzut la pat, bolnav de îndurare...

 

VII. ZIDURI MINCINOASE, PAPAGALI INFIDELI

 

Trăiesc cocoţat pe tăişul arşiţei, într-un oraş cu oameni decapitaţi, înveşmântat pe furiş într-o robă a dragostei nouă. Cingătoarea de cremene a morţii mă strânge-n corset. Numai aşa pot strivi autobuzele foşnitoare de parcă niciodată n-aş fi mâncat din glodul de sare al cuvintelor. Şi nu e de ajuns! De aceea îţi scriu, mamă, pe frunza de aur a gândului, fantasme cu buze strivite de Cântec…

 

VIII. DE ÎNDRĂGOSTIRE

 

Tu mă îndupleci din pleoape şi cuvinte, cum părul nopţii gura îmi sărută…

Trupul tău în ochii mei l-am uitat, aşa cum numele pietrei l-am strigat în somn…

Stau cu pana cea visătoare într-o cumpănă grea, cufundându-mă-n stele şi sălcii, aşa…

 

 IX. TOAST  LA STATUIA LUI  GORGASALI

 

Lascivă boală, crudă deznădejde! Trufia mă voia răstignit la apus. Dezgoliţi de huma dispreţului, ard trandafirii…

 

După culmea de foc a tăcerii se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă, Burdea mă-ngână. În ghioc - numai foşnirea:

– Adio, tinereţe pierdută!

Adio, pasăre cu cioc de opal!

– Adio, mister al iubirii ratate!

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com