HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

TOMA GRIGORIE -

Prizonier în celula unui gând

 

Prezentare, Diana Popescu, Agero

Grafica de Ion Măldărescu (AGERO)

 

S-a născut la 5 mai 1940, în Golenţi-Calafat, judeţul Dolj. În 1983 obţine doctoratul în ştiinţe filologice la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti. Între 1963 şi 1973 este profesor în învăţământul preuniversitar, apoi la Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova, în perioada 1974-2005. Conferenţiar la Institutul de Filologie Romanică, Universitatea Adam Mickiewicz din Poznań, Polonia, 1996-1997.

 

Volume publicate:

 

Debutează în anul 1966 în revista „Ramuri” din Craiova. Debutul editorial are loc în 1981, cu volumul de versuri „Visele cuvintelor”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova. Îi urmează: „Trăiri” (versuri), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1987; „Seva lucrurilor” (versuri), Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1990; „Dezlănţuind tăcerea” (versuri), Fundaţia Ramuri, Craiova, 1994; „Verbe româneşti”, Ed. Universitaria, Craiova, 1994, ediţia a II-a, Tipografia Universităţii, Craiova, 2002; „Incursiuni în literatura română”, Ed. Sitech, Craiova, 1995; „Limba română – profil juridic”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, f. a.; „Înstrăinarea limbii române”, Ed. Avrămeanca, Craiova, 1997; „Calea de întoarcere” (versuri), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1998; „Eseuri subsidiare la «Adio Europa» de Ion D. Sîrbu”, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova); „Catedrala de sub stern”, Ed. Ramuri, Craiova, 2002; „Metaforele teatrului sorescian”, Editura Ramuri, Craiova, 2005.

 

   Colaborări la reviste:

„Ramuri”, „România literară”, „Luceafărul”, „Familia”, „Vatra”, „Steaua”, „Transilvania”, „Orizont”, „Argeş”, „Literatorul”, „Limba şi literatura română”, „Analele Universităţii din Craiova”, „Delo” (Iugoslavia), „Literacka Polska” (Varşovia), „Almanahul Ramuri”, „Almanahul Festivalului Internaţional” din Poznań et caetera.

 

Registrul poemelor sale nu este ostentativ, fiorul trebuie descoperit în sugestiile diafane, Toma Grigorie fiind, indiscutabil, un poet a cărui magmă creativă se manifestă în mod special prin discreţia confesiunii. El se arată preocupat de succesiunea, de schimbarea continuă a omului, de forma multiplului ce s-ar afla dincolo de metafor(m)ă, şi spre care, sfios versul îl mînă, pas cu pas, printr-o construcţie lirică închegată de sensuri. Demersul poetului, asemănător cu cel al unui pictor, organizează parcă un tablou, căutînd lumina gata să-i cadă pe şevalet. Metamorfoza se realizează lent, sub ochii cititorului, ca şi cum versurile ar fi desenate prin deposedare de sine şi pierdere în adierile lirice ale unui nivel superior. Ca semn al unui poet matur, familiarizat cu sensibilitatea, poemele sînt cele care îl surprind pe autor contemplându-se la fel ca în reflexul unei ape, dezgolindu-şi nu trupul precum Narcis, ci sufletul, potrivit conturului inspiraţiei. De pe aceste unde Toma Grigorie propune trăirii noastre lucruri absente ca şi cum ar fi prezente, ne arată aparenţe ca şi cum ar fi realităţi, amîndouă înşelîndu-ne cu înşelăciunea care ne încîntă. (MDP)

 

POEME

 

Mă credeam un biet muritor

 

Mă strânge viaţa

ca o cămaşă de forţă.

Îmi frânge vorbele, gesturile

până îmi trosnesc toate încheieturile.

Abia mă abţin să nu strig:

Daţi-mi drumul din cuşca asta de viaţă!

Toate păcatele lumii

le îndesaţi în mine

ca într-un sac fără fund.

Ce v-am făcut,

de m-aţi ales dintre toţi nebunii

de pe pământ?

Mă închipuiam un biet muritor

trăind de azi pe mâine.

Mi-aţi subtilizat neodihna

abandonând-o în cele patru vânturi.

 

 

Naştere

 

Căderile apei lustruiesc stânca

     până la ţipătul luminii.

 

Cariul vieţii roade carnea

     până la şuierat de vânt

în fluierul oaselor.

 

Ceasul consumă iubirea

     centimă cu centimă.

 

Ultima cupă de sânge

     o bea orizontul.

 

Pântecele nopţii

     naşte mareea neagră.

 

 

Singur

 

Singur cu toate grijile lumii pe cap,

petrec cu privirea norii

până dincolo de margine.

 

Focuri de artificii ard stinse.

Anul se opreşte cât o respiraţie

pe muchia dealului.

Cade secerat de ghilotina neîndurătoare.

 

O coadă de fulger a sclipit

peste cerul înglodat în datorii.

Regele a murit, trăiască regele!

 

Un an cade, altul suie

în arca speranţei.

Apele zilei se năruie

în hârca unei secunde.

 

 

Paralelisme

 

 

Orbul ajuns la răscruce

caută în întunecimea lui

     o rază de lumină.

Vine la fel de opacă.

 

Poetul nedesăvârşit

are acelaşi statut:

     De nevăzător al eclipsei

în pofida ciobului de geam afumat.

 

Prizonier în celula unui gând

poemul se zbate -

     pasăre în laţ -

până la salvarea cuvântului izbăvitor.

 

***

Spiritul e liber –

pasăre în nemărginit de cer.

Poate zbura

până în adâncul lacrimii,

al zâmbetului.

 

Marginile lui mă definesc.

Capcana lui

e trupul meu

pe care-l înfierează

cu un cifru unic.

 

Şoim fidel – spiritul

nu rătăceşte sensul de întoarcere.

Vânează ideile lumii

şi mi le aduce pe tavă.

 

Ospăţul de cuvinte îl pregătesc

în cuptorul propriu

cu condimente indigene.

 

 

Himera

 

Himera e aici.

Himera nu doarme.

     Himera pândeşte după colţ

să ne pierdem capul

în ceaţa cotidiană.

 

Copilul suspină în somn,

când mama nu e alături.

     Îl hrăneşte monstrul himerei

cu sânge de capră

din găvanele craniului de leu.

 

Îl leagănă pe încolăcirea de şarpe

ca să-l deprindă

     cu fuga pământului de sub picioare.

 

Himera ne toarnă în vintre

somnul raţiunii,

     somnul vieţii.

 

***

Se scurtează drumul zilelor,

     se scurtează drumul nopţilor.

Se înnumără secundă

     cu secundă.

 

Iată intrarea pe sens unic!

     Calea de întoarcere

e interzisă.

 

Iată prăpastia e aici!

     O mână necurată

ţi-a umblat la frâne.

     Pedala e ruptă.

 

Nu se mai poate întâmpla nimic.

     Panta e din ce în ce

mai abruptă.

 

Toma GRIGORIE

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com