Reclama Dvs.

  Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

Asigurarea de sanatate in Germania, necesara si sigura!
Tratamentul nu constă numai în remedierea sechelelor ci, în combinaţie cu metode traditionale si moderne din domeniul fizioterapiei, chiropatiei,naturologiei,medicina quantică,etc. permite să se acţioneaze cu precizie, încercându-se în primul rând să se înlăture „rădăcinile răului iniţial”, care stau la baza/originea problemei, nu să se efectueze doar un tratament simptomatic. Scopul nu este doar calmarea durerilor, ci combaterea cauzei care provoacă durerea, înlăturarea ei definitivă.

 

Asigurare de sanatate in Germania, ghid practic pentru cetatenii romani, de la locuinta, servici, sanatate, ieftin, eficient, medic, sanatate, limba romana

 

Părerile toamnei - Poeme de Toni Constantin Georgescu

 

Un poet al cărui nume nu-l veţi găsi, deocamdată, în nicio istorie literară, în niciun dicţionar. O poezie care reflectă condiţia umană cu tot ceea ce are ea fragil: întrebări, nelinişti şi spaime, bucurii şi tristeţi, covârşitorul sentiment al efemerului; dar şi ceea ce o face puternică: ochiul rece, măreţia supraumană a trestiei gânditoare... O poezie în care ne recunoaştem, o poezie care ne ajută să înţelegem mai bine că lumea în care trăim (scena) şi noi (actorii), nu suntem altceva decât jocul cuantic al luminii pe ecranul eternităţii. Şi, dacă aţi citit kilometri de poezie, în care nu doar versurile, ci şi numele autorilor dau impresia că sunt interşanjabile, poezia acestui autor are marcă: marca Toni Constantin Georgescu (cândva, tcg – pe reţelele literare). O veţi descoperi şi o veţi recunoaşte apoi, fără îndoială.

 

Sânziana Batişte

 

Poezii de Toni Constantin Georgescu, selectate din vol. „Părerile toamnei”, apărut la ePublisher, Bucureşti, 2015

 

Aici trăiesc eu

 

Am găsit cuvintele nespuse

în spatele cuvintelor spuse.

Ca un safir şlefuit arăta cerul.

Razele Soarelui se jucau

prin iarbă desculţe

şi muntele se întinsese la vorbă

cu inima mea.

Bulbuceau plantele grădinii

şi puii de barză îşi arătau primul lor zbor,

ca şi când dezlegau şireturi.

Aici trăiesc eu,

apărat de mărăcini,

printre valurile de salcâmi,

care încâlcesc vântul.

 

O atitudine

 

Ce greu mi-a fost

să fiu frunză,

când am vrut să fiu copac.

Câmpia mă primeşte,

aşteptând o explicaţie,

o atitudine, în genul rădăcinii

sau în genul tulpinii.

O pasăre prinsă într-un zbor

este tot o broască ţestoasă,

prinsă în cămaşa dură.

Libertatea mea este o încăpere,

largă cât un zbor

sau cât o cămaşă.

Umbra mi se aşterne,

ca o sabie,

trasă din mine.

 

Următoarea treaptă

 

El se află în adânc,

încercând să scape.

Suprafaţa se află departe,

iar în jurul lui timpul sfărâmă scoicile.

Cât de elegant îşi apucă ea rochia

cu o mână şi coboară

spre el, fără să se uite unde calcă.

Fără să observe

că i se aduce următoarea treaptă,

exact când pune piciorul.

 

Déjŕ vu

 

Unii ne-au uitat

şi pe alţii i-am uitat noi.

Un déjŕ vu uimeşte

şi palmele duse la gură strălucesc secvenţa,

sosită din urmă.

Bem din paharele noastre vesele,

umplute cu vise, şi râdem,

râdem, pentru toţi anii în care n-am râs.

Dar prea repede se întunecă fereastra

şi lumina domolită îmi dă senzaţia

de viaţă golită.

Strada, casa, fântâna, grădina

au o mare viteză.

Dacă nu mă crezi,

priveşte pereţii coşcoviţi,

tavanul lăsat, mormintele câinilor noştri.

 

Ca să vezi cărarea

 

Noaptea te întorci la mine

şi ca să vezi cărarea

îmi aprind ideile

şi gesturile.

Îmi aprind auzul

şi privirea.

Îmi aprind înţelesurile

şi subînţelesurile,

până rămâne din mine doar încordarea

şi valurile.

Şi cuiele,

pe care le înfige vântul

în toţi copacii.

 

Cameră de tortură

 

Dacă îţi place marea,

nisipul este un epilog.

Fiecare zi este aceeaşi mărturisire

şi acelaşi avertisment.

O avalanşă dovedeşte aluzia,

care ne pulsează în carotide.

Fiecare imagine este incompletă

şi vrea să spargă oglinda.

Vrea să înceapă revolta.

Este toamnă

cu atâta înverşunare,

încât copacii îmi par naivi

şi neatenţi, iar viitorul

îmi pare o cameră de tortură.

 

Acul vesel

 

Viitorul mă hrăneşte

cu plesnituri de bici,

până mi se-nsângerează cuvintele.

Până ce ideile sângelui meu

se aud în stetoscop

şi se văd în electrocardiogramă.

Părerea ta mă ajută,

ca o vedere bună

pentru băgat aţa în ac.

Dar eu mă bag pe mine în ac,

să mă remarce mâinile tale.

Deşi tu eşti tristă,

acul este vesel,

după fiecare împunsătură.

 

În urma mea

 

Am trecut şi de ultima reticenţă,

plină de riduri,

şi de ultimul adjectiv,

ajuns la senectute.

Ultimului imn i-au ieşit cuvintele din orbite

şi cămăşile de forţă s-au dezlegat singure,

râzând.

Abia acum îmi abandonez viitorul

şi-mi las rănile goale.

În urma mea,

statuile,

fumegându-şi lumina,

au detaşarea răspunsurilor complete.

 

Imaginaţie

 

Abia când cele cinci simţuri

devin unul singur,

mâinile se hotărăsc să facă ceva.

Dar împlinirea este amânată de un solstiţiu,

care-şi răstoarnă valurile în mintea mea.

Sunt momentele în care inerţia transportă

imaginaţie,

grea şi lucitoare,

ca mercurul,

ca lumina florii de salcâm.

De aceea cerneala doreşte

să devină cuvinte.

Un refuz poate deveni o promisiune,

de obicei seara,

când umbrele se lungesc repede

şi lumina povestirii pâlpâie.

 

Idei ieftine

 

S-au înrăit răscrucile,

pentru că unii nu ştiu pe ce drum s-o apuce,

şi cerul este nemulţumit,

pentru că nu ajung toate rugăciunile la el.

Iar sentimentele reuşesc să-mi ia

ceea ce este legat cu lanţuri de mine.

Mereu mă supără obişnuitul,

pentru că se îmbată cu idei ieftine.

Pentru că ajunge la catapeteasmă,

doar ca să aibă de unde se întoarce.

 

Nu-ţi pasă

 

Ceva nedorit s-a întâmplat,

pentru că dispoziţia pictorului s-a înrăutăţit

şi pensula şi-a ridicat privirea.

Dar ţie nu-ţi pasă

că ţi-a îngândurat ochii

şi a umplut cerul cu nori.

Nu-ţi pasă că frunzele,

încă neuscate, uitând că sunt vopsele,

au început să foşnească.

 

De aceea

 

Dezolarea mi-a intrat în casă,

în toiul nopţii,

ştiind că sunt treaz,

şi lucrurile îi zâmbesc.

De aceea am palmele transpirate

şi inima vrea să-mi sară din piept.

De aceea am ieşit afară,

unde lumina Lunii denivelează curtea

şi poarta abia ţine cu dinţii cărarea.

 

Selecţia versurilor: Sânziana Batişte

Brad, 23 aprilie 2015

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)