Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

TORENTELE VIEŢII - POEME

Petre Abrudan (foto)

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Cu toate că şi-a dedicat o bună parte a vieţii carierei militare, Petre Abrudan, scrie versuri cu mult har şi profesionalism. Poetul posedă talent nativ, moştenit din familie, domnia sa, fiind fratele regretatul umorist Iosif Abrudan (părintele şi interpretul bine cunoscutului personaj „Moş Piţulă”).

 

Dotat cu un ascuţit spirit de observaţie, descoperă lumea din unghiuri uneori ascunse ochiului normal, construindu-şi subiectele poeziilor atât după modelul acestei viziuni cât şi din amintirile care i s-au perindat prin viaţă.

 

Poeziile sale abordează o tematica foarte variată, folosind, o versificaţie plăcută cititorului şi o limbă literară de o coloratură deosebită. Volumul “Torentele vieţii” (vol.I) conţine un buchet de poeme, care se succed, făra monotonie, de la poezie patriotică - la parodie.


George Roca,

Redactor al revistei electronice “AGERO

 

 

FEMEIA

Izvorul vieţii şi al nemuririi
Mama noastr-a tutoror şi-a omenirii,
Fără de ea, pământul ar fi fost pustiu,
Iar Adam ar fi rămas un zurbagiu.

Dar iată, că-i apare Eva-n cale,
Cu mărul bun, cu farmecele sale
Bietul Adam şi-a făcut datoria,
Primind de la femeie, doar simbria.

De atunci pământul s-a tot populat,
De Adami şi Eve, cu părul buclat
Şi ne vedem astăzi, urmaşii lor,
Serbând-o pe Eva în „opt de mărţişor”!

Cum să nu o serbăm, că-i bună şi duioasă,
Mai ales când venim mai târziu acasă.
Ne întâmpină cu alese cuvinte,
Pomenindu-ne chiar şi de cele sfinte.

Ba, că mirosim a ţuică sau a vin,
Ba, că le facem din viaţă un chin,
Ba, că alte Eve ne reţin în prag,
Ba c-am uitat de îngerul nost’ drag.

Şi, după o lecţie cam dură de morală,
Adam se-ndreaptă, umilit, spre oală,
Se serveşte singur cu ce mai găseşte,
Căci soaţa Eva nu îl mai pofteşte.

Trece şi noaptea tristă, fără de bucurii
E supărare-n casă, nu se fac nici copii.
Însă a doua zi, totul s-a îndreptat
Adam vine acasă, devreme pe-nserat.

Eva-l aşteaptă-n prag, i-a facut şi plăcinte,
Numai Adam-bărbatul să fie mai cuminte.
Durerea lui îi trece şi uită chiar de chin,
Nevasta iubitoare îi toarnă-n pahar vin...

Iar e căminul vesel, domneşte fericirea,
Semn, că se-nmulţeşte iarăşi omenirea.
„Mărul” este de vină, pentru că-i prea gustos
Şi-Adam nu se-ndură să-l arunce jos.

Mereu el îl ridică, şi se joacă cu el,
Îl mângâie, îl răsfaţă şi nu-l lasă de fel,
Chiar dacă este acru, femeia-l îndulceşte,
Iar bărbatul cuminte se lasă prins în cleşte.

Tu fii un cavaler, ţine-o aşa mereu,
Căci parcă e mai bine să fii la locul tău,
E mare-i bucuria când Eva te-aşteaptă,
Nevasta iubitoare şi bună şi-nţeleaptă.

Am să gândesc mai bine, vă jur că nu glumesc,
Începând chiar de astăzi, nu mai păcătuiesc
O s-o iubesc pe Eva, jur pe onoarea mea
Şi-am să-mi tratez nevasta, ca şi pe-o mare stea.

Fără prezenţa ei, în viaţa asta a noastră
N-am înflori nici unul ca „florile în glastră”,
Dacă astăzi ne arde să râdem, să glumim,
Noi toţi bărbaţii Terrei, Evei să-i mulţumim.

Iar voi Adami, luaţi seama, să fiţi cuminţi şi buni
Aşa cum zice sfatul lăsat de-ai noşti străbuni,
Pe Evele iubite, mereu le respectaţi
Iar unde le-e greu, voi să le ajutaţi.

De ziua lor s-aducem cadouri şi omagii
Aşa cum lui Cristos adusu-i-au magii
Căci fără ele, prieteni, n-ar mai fi omenire...
Le dorim sănătate şi multă fericire!

ROMÂNILOR ÎNSTRĂINAŢI

Române! Orişiunde azi trăieşti,
Gândeşte-te la ţara mamă
Oriunde ai fi, tot fiul ţării eşti,
La sânul ei mereu te cheamă.

Ascultă glasul ei şi inima,
Ce bate-oricând şi pentru tine
Oriunde eşti, ea nu te va uita,
Şi-ţi va dori întotdeauna bine.

Iubeşte-ţi ţara al cărui nume-l porţi,
Fii mândru că ai o ţară glorioasă.
Înfruntă dârz ai vieţii tale sorţi
Şi fii cu gândul la vatra ta de-acasă.

Şi eu cândva am fost înstrăinat,
Rupt de al ţării mele glie.
Dar speranţa pe aripi m-a purtat,
Cu gândul tot la dulcea Românie.

Bucuroasă va fi a noastră mamă,
Când fii ei vor fi iar toţi acasă,
Aceasta-i dorinţa ce nu se destramă,
Şi face oricând inima voioasă.

Române! Orişiunde vei trăi
Să nu-ţi uiţi neamul tău şi ţara.
Nu-ţi pierde speranţa că vei reveni,
Dorinţa să-ţi ardă-n inimă ca para.

Căci focul ei dacă s-ar stinge,
Vei fi pierdut de veşnicie.
Atunci zadarnic tu vei plânge,
A ţării tale dulce glie.

Nu-i forţă pe lume să spargă,
A noastră unitate de neam şi ţară.
Aceasta să o ştie lumea-ntreagă.
Românii la un loc trăi-vor iară.

SFATURI

Să încercăm să supravieţuim
Pâna la a 50-a aniversare să trăim
Mai lăsaţi oraşele supraaglomerate
Îndreptaţi-vă spre frumoasele sate.

Acolo aveţi aer bun, condiţii de viaţă
Acolo aveţi brânză de vaci şi ouă de raţă
Acolo şi fasolea-i verde fără aţă
Acolo de frig, nimenea nu-ngheaţă.
Să ne îndreptăm deci paşii înspre sat
Cum de fapt, primit-am preţiosul sfat.

În oraşe nu vă mai aglomeraţi
Servicii – la coadă – să nu mai prestaţi
Lăsaţi cozile marilor generaţii
Să facă şi ei astfel de prestaţii.
Stricaţi aspectul ţării bătrânilor,
Mai staţi acasă pe lângă cuptor!
Nu staţi la coadă pentru orice fleac
Că altfel mă supăr şi vă vin de hac!
Nu vă trimit salvarea când vă-nbolnăviţi
Ordon la spitale să nu fiţi primiţi.
Sfatul preţios nu mi l-aţi ascultat
Să trăiţi sănătoşi la ţară cum v-am învăţat.

Acolo umblă câinii cu colaci în coadă
Nu staţi la oraş să faceţi corvadă.
Acolo curge laptele şi mierea
Nu vă trimite pe la cozi muierea.

Raiul pe pământ este la ţară
De câte ori să vă spun iară!
Dar eu nu m-am gândit în fine
Să faceţi şi voi ca şi mine.

Vindeţi apartamentul, casa din oraş
Vă cumpăraţi căsuţă la ţară mintenaş
Cu lot, cu grădină cu fântână, cu vie
Rugaţi-l pe Dumnezeu să vă ţie
Cu lapte proaspăt, unt şi cu ouă
Veţi avea de toate, chiar dacă nu plouă.

Iarna staţi pe cuptor, pe vatră
Aveţi grijă de găini, de capră
Primăvara lucraţi în grădină
Puneţi cartofi şi ceapă şi ţelină.

Condiţia fizică ţi-o păstrezi
Săpând cu hârleţul chiar şi prin livezi
Vara culegeţi mierea de pe albine
Lăptişorul de matcă, viguroşi vă ţine!

Toamna culegi rodul muncii tale
Bei vin curat, turnat în pocale
Stai tolânit pe fânul uscat
De spui: Măi fârtate! Ce vis am visat!

DOINA

De la Nistru până la Prut
Nu-i cum basarabeanul a vrut
Să fie stăpîn în ţară
Să naibă pâine amară!

Şi-a pierdut glia străbună
Nu-i cu fraţii împreună
Stăpân s-a făcut azi rusul,
El a devenit supusul.

Străinul stăpân în casă
Ba-i bate cu pumnu-n masă
El comandă, el decide,
El dă viaţă, el ucide.

Rusu-i peste tot nacealnic
Ţara mea arată jalnic
Nici nu limbă, nici tu drepturi
Au ajuns toate – eresuri.

De la Mare la Hotin
Numai cizmă de străin
E ciuntită rău Moldova
Şi nu-şi mai vorbeşte slova.

Azi Moldova-i năpădită
De străini, şi-i cotropită
De muscali, de Soviet
Când cer limba – ei spun „niet”.

Nu vor alfabet latin
Căci pentru ei pare un chin
Toţi vor posturi de nacealnici
Şi nu locuri de poslujnici

Spune cu neruşinare
Că obligaţii, el nu are
Că stăpîn doar a venit
Şi nu-i arde de muncit

Eminescu ştia bine
La străini de ce nu ţine
„Cine o-ndrăgi străini
Mâncai-ar inima cânii”.

Doina şi astăzi e reală
S-o cinstim fără sfială
Români! Neamul să iubim
Pentru el să ne jertfim.

BAHICĂ SAU DIONISIACĂ

Prieteni!
Să bem din ceaşca dacilor vinul
Şi-n sângele nostru să-i simţim,
Urmându-ne fiecare destinul
Clipelor de azi ce le trăim.

Să iubim ca ei libertatea,
Munţii şi toate râurile noastre
Să ne placă în viaţă dreptatea,
Şi să privim mereu spre zări albastre.

Prieteni!
Mai umpleţi ceaşca dacilor cu vin
Vechi, cât Dunărea şi marea largă
Să mai uităm al vieţii noastre chin
Iar ceaşca-n ţăndări să se spargă.

Să bem din vinul cel spumos,
Din ceaşca noastră strămoşească;
Dar vezi, să nu cădem pe jos,
Vivat! Poporul să trăiască!

Lăsaţi himerele acasă,
Griji şi necazuri şi nevoi
Aruncaţi-le sub masă
Şi beţi din vinul dela noi.

Prieteni!
Să bem deci vinul cel gustos,
Din ceaşcă sau altă măsură
Goale, să le-aruncăm pe jos,
Şi pline, duse iar la gură.

Prieteni!
Ca mâine ne vom duce-n lutul,
Din care ceaşca a fost lucrată
Lăsându-ne amarul, totul
Vom fi reci, ca stana de piatră.

Deci beţi din ceşti şi din pahare
Vin alb şi roşu, cât puteţi,
Ciocniţi şi ziceţi „La mai mare!”
Şi-o să trăiţi şapte vieţi.
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)