Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

VIN CLOWNII

(POEME)

Ancelin ROSETI*

 

 

CONCERT DE ÎNDRĂGIT SIMONA

 

Era ca şi cum ţi-aş fi privit naşterea prin fereastra ciobită a omenirii..., ca şi cum aş fi vrut să scot în public zeii şi să-i împac pentru a mă răstigni pe memoria inimii tale ― aşa doream să dau fericirii un nume:

nuntind între ele cuvintele

şi aşternându-mi întreg păsăretul lumii pe limbă, Femeie…

 

 

PROCLAMAŢIE DE DRAGOSTE

 

Şi iată-mă proprietarul acestei scări ce coboară

cu toată zădărnicia lumii în trup,

cu tot plictisul zeilor iliciţi ce scuipau, odinioară, cioburile cutărui descântec, pe treptele copilăriilor noastre în care încolţeau miriade de plângeri,

îmbujorând iaduri…, împintenând psalmii…,

dar toate-acestea s-au dus…!

Dă-mi numai un semn, Femeie!

tu, aromă înaltă a clevetirii,

şi zodii de viermi m-or pomeni îndată.

 

 

ÎNTOARCEREA ÎNDRĂGOSTITULUI RISIPITOR

 

Totuna nu-mi e…!

Zori istoviţi de fapte viclene se adună în jurul acestui cântec al meu de-o vârstă cu lumea ce se surpă în mine:

"Cineva se întoarce acasă grăbit, rânjind cărnurilor sale omeneşti şi salutând lăptăresele ghiftuite de dragostea adamicilor trecători, deghizaţi în vechi notari ce-şi vor începe în curând hârjoana printre păianjenii tineri;

noua zi tuturor le răsare-n obraji ca un delict.

O bătrână tocmai traversează strada pe care o caută de secole în scripturi…"

Eu nu mă bag…,

eu nu mă bag spre-a nu muri de viu printre rânduri,

dar te invoc, Femeie, nadă a lumii snopită-n antice poeme, spre tine îndreptându-mi toţi păunii gândului.

…Şi nu-mi e totuna!…"

 

 

ZORI CU BELCIUGE ÎN NĂRI

 

1 .

…Să-mi frângă osia vorbirii cine?!

…Mari lovituri de teatru în ceruri, mari sinucideri de poeţi pe pământ…, şi vrednice călăuze mă trec, spre tine, inima, în toiul zorilor cu belciuge în nări ce străbat oraşul acesta chircit sub femeiescu-ţi călcâi.

Ce cărţi nedeschise îşi desfată sub albiturile zilei inedite otrăvuri?… Ce timp mă izbeşte în suişul tâmplei, aducându-mi dovezi…?

            Atât de viu la serbările tale,

un curcubeu muieratic linguşeşte deasupra mea cerul, în vreme ce-n lume se trage cortina ― ca ochiul tău să poată legiui mari sinucideri de poeţi pe pământ.

            Şi-acum…,

cine să-mi frângă osia vorbirii, Femeie?!

 

2.

 …Mai aspru-n răsărit, chipul tău, peste vastele teme-ale lumii, dar sufletul îmi spumegă-n cronici atins de leşin...

Vreau să mă fac auzit,

şi mă aud în lăuntrul meu precum o adiere de bici la capătul rugii, şi-o iau  de la capăt, arătându-te cu degetul până dincolo de roşii hotare, când, de fapt, viitorul e printre noi sub chemarea ispitei, când, de fapt, înalţii acari îşi scriu memoriile sub fruntea mea:

mari lovituri de teatru în ceruri…

dar cine…,

cine, Femeie, să-mi frângă osia vorbirii?!

 

 

MARTORUL MINCINOS

 

Nu mai e mult,

dar nici puţin nu mai e

până când nebuni cu trupuri grele de vis vor trece spre muncile lor, pe firul oraşului întocmit sub pasul străin al unui dumnezeu îmbuibat de bucurii bărbăteşti, şi brusc se va face copilărie în ceruri şi dimineaţă în straiele noastre,

            şi, iată! sudoarea noastră totuşi n-a încolţit în şantierele poetului,

martorul mincinos al înrudirii noastre cu fericirea…

 

 

CU ŞAUA PE ZEI

 

...Dar căror biblii calci pragul şi, odată cu tine, un întreg popor de femei se bălăceşte în cele mai adânci locuri ale acestui cânt, smulgând din arcă ifosul de sare al mării, în vreme ce eu te aştept, cu şaua pe zei, să fugim, uite colo, de-a dreapta rostirii, sub plictiseala marilor bulevarde…?!

 

 

JIVINA COMÉDIE

 

Am pus ceasul să sune…

Ei, bine, n-a sunat!… Purtam în gură un gust de pământ necălcat, netrăit ― şi toate cuvintele mele au început să plodească noi înţelesuri,

scotocindu-ţi vârsta,       

scotocindu-ţi semnul,

scotocind după tine în semeaţa găteală-ţi de carne…

De aceea tot caut eu, astăzi, sfintele taine la dinţi,

şi nu-mi reuşeşte,

nu-mi reuşeşte…

 

 

 

SCRÂŞNET

 

Oameni în coaja lor,

încheietori de grai şi alchimişti ung balamalele noului ev,

atât de tare încordând fila istoriei,

dar noi ne jucăm de-a lumea,

de după inimile noastre, pândindu-ne, cum fericiţi luăm forma zilei, aidoma unui vicleşug de legendă înălţat în vecinătatea cărnurilor prin care timpul se scuge cu subînţeles…

E doar un joc!…

Va fi doar un joc…!

 

 

TĂIETORUL DE TRUNCHIURI

 

"El e Poetul…! Tăietorul de trunchiuri…! Ah! cum se pricepe el să asculte, în carnea muierilor noastre, oftatul zodiei şi isprăvirea lumii" ― aşa îmi spuneau ― iar eu, ce altceva vroiam, decât s-aprind trupul tău de lampă tânără şi-apoi să luminez cu el uliţele vechilor cartiere atinse de har pescăresc…!

 

 

TĂIŞUL AMIEZII

 

Nu-i pic de laudă-n cântul meu,

n-am nici o pată de fericire pe limbă…

Prin arterele cuvântului, lumea mea şi-a ta şiroieşte umăr la umăr, în tăişul amiezii, închipuindu-ne şi, uneori, chiar nou-născându-ne-n cuvinte, sau mai mult decât atât, fiindcă nu-i timp pentru vise, Femeie, nu-i timp…

 

 

BOCETE TRASE ÎN EDIŢII DE LUX

 

Molipsitoare prăpăstii înfloresc la deschiderea gurii şi bocete trase în ediţii de lux…, dar parcă dincolo de înnoptare nimic nu s-ar fi întâmplat în trupurile noastre spălate de daruri, şi-am privit în dosul uşii facerea lumii, cu tot alaiul ei de gângânii şi şerpi, deschizând  cărţile văduviei  şi  glasul de  apă neîncepută al istoriei ce-şi îngropa cernelurile îndărătnice la rădăcinile tale, când, deodată, în coasta mea viermuia universul, sub rugăciunea ácelor de ceasornic, sub găteala straiului tău de femeie.

Da!...

 

 

DE CE SĂ NU...

 

Un roi de icoane

lovite de largi bucurii

mă mai îndeamnă, încă, să ascult în tine jocul de-a v-aţi ascunselea al preacuvioşilor vânzători de biblii, şi muşcătura, şi fructu’-ţi prea crud, şi umbletul domol al dumnezeului ce-ţi traversează, pentru a nu ştiu câta oară, zorii sângelui, copleşit de propria-i naştere.

Iar dacă-i aşa, de ce să nu

slăveşti, Femeie, şi acest din urmă fel al meu de a fi!?...

 

 

SĂ ÎNNEBUNESC ŞI EU CUMSECADE

 

O! dacă-aş avea în sânge Cuvântul, sau, măcar, o parte din el, aş putea să înnebunesc şi eu cumsecade, departe de lucruri, în albăstrimea somnului, sub ochii tăi de culoarea lehamitei şi-a îndoielii, dar până mâine nici nu mai e mult, şi vor veni sfioşii cărămidari şi mă vor face la loc, ...mai vulnerabil, şi mai vulnerabil...

 

 

ACTELE VORBESC...

 

Cinstiţii lectori şi bocitoarele şi marii mângâietori umilesc măruntaiele unui ceasornic vechi, în colţ, lângă sticlăria lumii, ungându-l cu seva sufletelor noastre dezamăgite de firave trestii de zahăr...

 Aşa lucrează ei la actele noastre: ticluind nesfârşite călătorii de nuntă, pentru ca-,n astfel de cazuri, chiar şi nedumerite actele să poată vorbi...

Şi ticluiesc...!

ticluiesc, până la drojdie, totul...,

răzvrătindu-mi boarea crucii în palme.

 

 

O SCURTĂ PREDICĂ

 

Zădărniceşte-mă, Femeie!,

tu, suavă matriţă a uimirii...

Noaptea-i de numai o şchiopă...

De îndată ce-ţi voi cunoaşte rangul, voi aluneca pe cuvinte-n sus, şi, vrând-nevrând, ca pe o scurtă predică, voi purta, dintr-o parte în alta, cerul, până la tine...

 

 

TUSEA ÎNGERULUI

 

Fluiere de bun augur...,

fluiere de bun augur…,

şi Străinul îmi calcă oraşul, ca o înţepătură de ac, deghizat într-un dumnezeu care te vorbeşte de bine, stând cu chibritul în mână şi ameninţând că-şi va aprinde memoria.

           

"Ţi s-au ars circuitele, bătrâne!... În astă-seară absurde fericiri vor creşte, precum mătrăguna, pe lângă ziduri.

            Degeaba,

de-aici se poate auzi tusea îngerului scuturându-ţi din mâneci toţi aşii..." ―

îi spun, ştergând, cu prosopul ud, retorica la gură.

 

 

SPETIŢI PE SUB MĂŞTI

 

Cine erai tu?!...

            Cine eram eu...?! ―

parcă mai ieri, când neînduplecaţi smulgeam limba cu grele asprimi de piatră a ceasului, iar el, căutându-şi drumul de mijloc, scheuna în croiala strâmtă a nopţii:

           

"Ce tot atât vă spetiţi pe sub măşti, scuipând sâmburi de măr de la facerea lumii încoace...?" ―

            ...Şi eram,

            sau nu eram fericiţi?...

 

 

BLUES PENTRU AŞTEPTAT SIMONA

 

Ei, comédia naibii!!!

           

În camera de frig a poemului, o întreagă şobolănime de vorbe îţi dă târcoale, dansând ageră din buric...

 

Deie-mi-se tihna blondă a zeilor ce-mi închid şi-mi deschid uşa, vestindu-te ca pe un tren de marfă, al cărui şuier îmi roade fericirea până la os!...

Deie-mi-se tăria de whisky vechi a iubirii şi tropotul ei de cal biciuit!...

Deie-mi-se, dracului, totul, odată şi-odată...!

 

 

VIN CLOWNII

 

Vechi testamente şi noi

se-mpăunează în zâmbetul meu, şi,-n cartea cu cer subteran a poetului, poemul nechează în pagină,

dar urmele acestea nu sunt decât urmele tale, şi taina din cufăr, şi blândeţea acestui basm îmi îmbrâncesc spre tine inima…

Te iubesc vină a începutului şi-a trezirii…!, mari policandre alint întru lauda ta. Minunează-te! Sparg între dinţi boabele dumnezeirii…

Vuieşte, Femeie!… încolatăceşte-mă în jurul fricii…

Vin clownii…! Auzi!?… Mari fericiri se pun la cale.

 

-------------------------------------------------------------------------------

 

* Ancelin ROSETI, poet şi publicist român, născut la Bârlad, la data de 25 mai 1967. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat poeme, cronici literare şi pamflete în Bucovina literară”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Porto franco”, „Feedback”, „Opera magna”, „Procust”, „Bârladul literar” (revistă fondată de Cezar Ivănescu), etc. În anul 2001 îi este premiat volumul „Imperiul mâlului”, la Festivalul Internaţional de Poezie Româno-Canadiană „Ronald Gasparic". În iunie 2006, la cea de-a V-a ediţie a Premiilor „Eminescu", a fost nominalizat pentru medalia „Teiul de Aur”.

Îi urăm bun venit la revista noastră.

 

George ROCA

Redactor AGERO

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)