Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Zeiţa Sonetului

   suită poetică de Alexandrina Chelu

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Alexandrina Chelu este un nume  ce se va impune, cu consideraţie şi va reveni pe scena literară în mod repetat. Iată aici, un debut ieşit din comun, căci artista şi poeta orădeancă, are doar 16 ani! Provenind dintr-o familie de artişti, aleşi oameni de litere şi muzicieni, tatăl, Florian Chelu Madeva fiind muzician şi compozitor, întemeietorul Rock Filarmonicii din Oradea, iar mama, Iuliana Băican Chelu, o iubită interpretă de muzică populară şi doine, ce prezintă regulat folclor bihorean, a avut modele remarcabile. Oameni deosebiţi cu spirit literar ascuţit şi roditor, au sădit în această copilă nu numai frumuseţe, ci şi un talent ieşit din comun, ce s-a cultivat cu atenţie şi ce, iată, nu se putea săvârşi dintr-o întâmplare, ci prin muncă şi abnegaţie. Încă elevă la Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea, cls. a IX-a C, diriginte dl. prof. Chirilă Adriana, Alexandrina Chelu este membră a formaţiei Rock Filarmonica Oradea, alături de care participă la toate concertele, din ţară şi din străinătate, dedicate poeţilor Mihai Eminescu şi Iosif Vulcan. 1999, CD - La tetralogia „Colenda”, "Asemeni oglinzilor", "Când gheaţa se-ntinde", "E vremea colindelor" şi "Colinde, colinde" interpretează vocal la mai multe colinde, iar ca solistă la "În grădină...”, după Lucian Blaga şi “Păsărica-n timpul iernei”, după Ion Creangă, operă care este sprijinită de Ministerul Culturii din România Din 2001 - Participă la toate ediţiile anuale ale concertului comemorativ „Give peace a chance” cu compoziţii proprii, la pian şi interpretare vocală;  În 2003 - Televiziunea Română preia la Club A un concert Arthur Rimbaud şi unul de colinde, la care interpreteaza o colindă cântec şi una familială. Alte realizări, la numai 16 ani:  2003 - "Cel mire ‘ncântător", Iosif Vulcan, interpretează poemul "Poetul"; ♪ 2003 - "Sonet european", scrie muzica la "Înaltul vultur", sonet pe versurile lui Girolamo Savonarola;  2004 - "Je regrette l`Europe...", interpreteaza sonetul "Somnorosul din văiugă", operă sprijinită de Ministerul Culturii din România şi Consiliul Local al Municipiului Oradea;    2004 - "Cele 10 chipuri ale colindei româneşti", interpretează colindele "În grădina lui Ion" şi "Cumetria dintre doi crai şi vulturii";  2005 - "Sonet bihorean", scrie muzica pe sonetul poetului Ioan Moldovan, "Eu, cel puţin...", şi interpretează sonetul "Cum aş putea să-ncetez..." pe versurile poetesei Ana Blandiana; ♪ 2006 - "Lăuta mea...", interpretează toate sonetele pe versurile poetesei franceze renascentiste Louise Labé şi scrie muzica la sonetele "De m-ar iubi..." şi "Bălaiu-ti cap", operă care va fi realizată şi în limba franceză;  ♦ Volumul "AURA SONETULUI", Alexandru Andriţoiu, îi aparţine culegerea, împreună cu Florian Chelu Madeva; ♦ Volumul "FANFARONII", Iosif Vulcan, îi aparţine culegerea, împreună cu Florian Chelu Madeva; ♦ Volumul "IADEŞ", Vasile Spoială, îi aparţin coperta, împreună cu Marin Chelu şi culegerea, împreună cu Florian Chelu Madeva;  ·         Din 2005 este membra a Corului Evreiesc "Hakeshet" al Comunitatii Evreilor din Oradea, respectiv a grupului de dansuri israeliene "Horneorim". A debutat cu sonete în Revista “Filarmonia” din Cluj-Napoca, a d-lui Marcel Mureşeanu, în Ianuarie 2006, în urma concursului naţional de poezie “Nicolae Labiş” de la Suceava, 2005. Opere în derulare: Sonet italian”, scrie muzica la sonetul “Înaltul Vultur”, per versurile lui Girolamo Savonarola; Pleiada franceză”, interpretează sonetul “Ha, pensers trop pensés...“, pe versurile poetului Remy Belleau; 10.10.2004 - Concert „Colenda”, alături de Rock Filarmonica Oradea, la Cetatea din Oradea, realizat de Televiziunea Română – TVR2, care au venit special în Oradea, pentru a filma concertul, unde a cântat colinde româneşti; Din 2004 participă la olimpiade şi concursuri naţionale de Cultură Civică, susţinută de prof. Constăngioară Constantin;   În 2005 obţine premiul  I la Concursul Judeţean de Poezie „Copiii României creaază”; În 2004 si 2005 obţine locul II, respectiv locul III la Festivalul Internaţional de Muzică Francofonă "Chants, sons sur scene" de la Baia Mare, sprijinită şi îndrumată de prof. Sorina Todor; În 2005 obţine menţiune la Festivalul Naţional de Poezie "Nicolae Labiş" de la Suceava, respectiv două premii speciale de la revistele "Filarmonia", a lui Marcel Mureseanu şi "Remus", ambele din Cluj-Napoca.   Premii şcolare:  - Menţiune – Campionatul Naţional de Memorare din 28.11.2003, susţinută de dl. prof.  Constăngioară Constantin. - Premiul I – Olimpiada Judeţeană de Cultură Civică, 21.02.2004, prof. Constăngioară Constantin. - Menţiunea V – Olimpiada Judeţeană de Biologie, 28.02.2004, prof. Lucaciu Maria. - Premiul II – Concursul Judeţean de Chimie, ediţia a IX-a, 26.05.2004, prof. Crăciun Rodica. - Premiul I – Concursul Judeţean „Democraţie şi Toleranţă”, 27.05.2004, prof. Constăngioară Constantin. - Menţiune – Concursul Judeţean „Respectarea Drepturilor Omului – O şansă pentru integrarea europeană a României”, 14.12.2004, prof. Constăngioară Constantin. - Premiul I – Olimpiada Judeţeană de Cultură Civică, 19.02.2005, prof. Constăngioară Constantin. - Premiul II – Concursul Judeţean „Copiii României de azi, cetăţenii Europei de mâine”, 07.05.2005, alături de Bondor Bogdan (cls. a VII-a A), prof. Constăngioară Constantin. - Premiul I - Concursul Judeţean „Democraţie şi Toleranţă”, 30.05.2005, prof. Constăngioară Constantin. - Premiul special - Concursul Naţional „Democraţie şi Toleranţă”, 24-25.07.2005, la Piteşti, prof. Constăngioară Constantin. - Menţiune – Olimpiada Judeţeană de Limba şi Literatura Română, 2006, prof. Krenek Claudia.

Vă propunem să citiţi o selecţie de poeme de Alexandrina Chelu, urându-i mult succes in continuare şi bun venit la Revista Agero!

Lucian Hetco - editor Agero

redacţia

 

Esenţa Omului

Plecăm de la-nceputul învierii:
Filosofia nu-i decât o pată,
Ce ştearsă-n veci va fi, ori niciodată.
Plătim pentru cunoaşterea puterii.

Îţi plimbi adânc prin degete puterea,
Legând orice subiect de-a sa esenţă,
Uitând sau ignorând orice-aparenţă.
Eşti un Nimic, dar asta-ţi e averea...

Absent în Tot ce este Duh. Iar trupul,
Împrejmuit de-o palmă de durere,
Îşi caută în suflet disperare,

Păşind, trăgându-l înspre el, Pământul.
Doar jos, în adâncime, eşti Poetul,
Aici, afară, încă eşti doar Omul...

Nelimită şi Limitaţie

E clar, e-o viziune fără capăt.
Un iris poluat în nonculoare,
Ce-i făr’ de farmec, făr’ de cugetare,
Dispare-n spirit mort, păşeşte-n treacăt.

Şi până-n stele totul pare viaţă!...
Cuprind şi frica,-n Orizont, de moarte,
Sfâşietor de dulce-n timp de noapte,
Cu ochii-nchişi, visând, plutind în ceaţă.

Pe drum, ca-n praf, mă-mpiedic de păreri,
De gânduri - aste blânde adieri -,
Şi Libertatea..., toate sunt căderi.

Privesc ce e, dar este ce privesc?...
Privesc cu ochii şterşi, făr’ să gândesc.
Privesc o carte. Vreau să o citesc...

Testamentul Cărţii

Deschid o carte veche cu sonete,
Cu fluturi negri, adormind pe file,
Cu doruri mute, visele-mi fragile
Se pierd încet, încet, cătând versete.

Cu litere sculptate parcă-n cretă,
Par valuri între vechile idile
Ale-unor strofe, depărtate-n zile,
Plângând de dor în sunet de egretă.

Văd cartea aspră luminată-n sânge,
Volumele-ncărcate cu tristeţe...
Un Ochi nu le-a privit vreodată rostul...

Stă titlul singuratic şi se-nfrânge.
Se simte-un aer blând, de bătrâneţe...
Ah, gândul meu... Ar merita efortul?...

Universul Chemării

Lipsit de gânduri, ori lipsit de teamă,
Cu viaţa şi cu cartea, împreună,
Cu ochii-nvolburaţi, ca o furtună,
Mă-nfricoşez de propria-mi persoană!

Îmi simt privirea-nfăţoşată-n ramă:
În Orizont, în limită, răsună
Lumina ce se-aşterne de pe lună;
Blândeţea ei m-atinge ca o pană.

Poveştile învăluie durerea...
Când cartea albă îmi coboară-n mână,
Strecor în filă-o frunză de urzică;

Îmi simt iubirea-n depărtări, Chemarea,
Adăpostită-n Univers de Lână;
Cu cartea-n mână, nu-mi mai este frică...

Greutatea Gândirii

Împrejmuită de căldura nopţii,
Trezind a stelelor îngândurare,
Pălind, ca-n sufletul de lăcrimioare,
Învăţ destinul să dea farmec sorţii...

Să dea lucrării altă-nfăţişare,
Puterii altă întrebuinţare.
În miezul adormirii să-mi aducă
Iubirea-n ploaie,-n formă de nălucă.

Sunt alta, mai ciudată, suflet acru,
Mi-e greu să cred că doi cu doi fac patru.
Nu am îndemânare să mai plâng:

Atât mai pot, sfidând, să fac: să-nfrâng
Amicul crunt al fricii-nnebunite,
Duşmanul serilor răstălmăcite.

Atmosferă poetică

Tablouri pure şi încercănate,
Volume pline de dorinţă vie
Şi cărţi destule, ca-ntr-o florărie,
Cu dulci miresme: droguri ne-ncercate...,

Sunt camere, de cărţi încercuite:
În ele sufletu-mi mereu învie!
Doar trupul nu cunoaşte armonie,
În mine sunt distanţe infinite...!

Trec ploi, furtuni, rafale-ntre sonete,
Plâng doruri şi suspine-ntre versete,
Curg lacrimi de durere peste versuri,

Cunoaşterea mi-e slabă şi mă doare...
În suflet mi se zbat întruna certuri,
Cu trupul şi cu duhul. Îndurare!

 
Veşnicie muzicală

Privind în gol, prin geamul nemuririi
- Pătat de ochii ce-i strecoară valea-,
Urmând în versuri sacadate, calea,
Filosofez în tainele iubirii.

Sunt pedepsită să îmi ard dorinţa
În soba cerului de amintire;
Sunt amagită a primi lucire
Din stele; să-mi descopăr neputinţa.

Dispar o clipă, sper în confruntare,
O Uşă se deschide-n căutare,
Pătrunde-o harpă, glasul să-mi trezesc...?!

Acum mă pot elibera! Trăiesc!
Prin muzică pătrunde Libertatea,
Ating din nou - citind - Eternitatea!

Aşteptarea Fiinţei (lui C. Noica)

Ar fi să fie, dar nu e să fie...!
A fost să fie ce-a fost dat să piară...
N-a fost să fie ce-a fost dat să moară!
Să-mi pierd Fiinţa? E o tragedie!

Fiinţa simte şi rămâne veşnic...
O lacrimă rămâne adâncită
În gest, în glas... Par mult mai strălucită
Cu fiecare semn din întuneric.

A fost la mine, mi-a lăsat suflarea,
Ca niciodata să nu uit, că-n mine
Se-ascund cutremurele dintre valuri

Şi suflete pierdute,-n deşteptarea
Nemărginită, falsă - din suspine -
A vieţii mele, aşteptând pe maluri...

Zeiţa Sonetului

Izvor de poezie şi sonete,
În forme-ale cuvântului, măiastre,
Ca trandafirii,-n unduire,-n glastre,
Îmi fură gândul, legănând versete.

În asprele contururi ale florii
Mă-ncred, ca-n vraja unei dulci copile:
Priviri de stea şi buzele fragile.
E-o-ademenire când se-nalţă zorii.

Se plimbă mândră, gingaş, prin văzduhuri,
Lăsând în urma-i repezi paşi, drept semne,
Şi-o blândă adiere-n ploi şi aburi...

Frumoasă-i, Doamne... Ce-ar putea să-nsemne?
E Versul însuşi! Cântecul în sine!
Iubiri amestecate cu suspine?!...

Nebunia Scrisului


Scriam un vers şi îl ştergeam cu lacrimi,
De o mânie nejustificată.
Privesc cu inima îndurerată,
Cum punctul se desparte-n două inimi.

O literă se pierde-n amănunte,
Pătând pe spate foaia-ngălbenită.
Mă-nchin în faţa-i; par îmbătrânită,
De-atâtea riduri încruntate-n frunte.

Dar nu-nţeleg de ce mai scriu eu versuri,
Când sunt doar eu, lovită şi-mpietrită,
Ţinând în mână ceaşca de durere...

Îndrept privirea, tot pictând pe mersuri,
Spre calea suferinţei... pustiită...
Mă amăgesc. Cu propria-mi putere!

Neînvinsul Sonet

Sonet de viaţă şi speranţă vie,
Mereu m-aduci pe calea cea mai bună;
În umbre dese dragostea răsună,
Iar tu-mi rosteşti versete numai mie...

Sonet ce curge în lumini şi-nvie,
În spaime,-n bucurie,-n dor de lună,
Tu cauţi Adevăru-ntr-o minciună,
Aşterni cuvinte rare pe hârtie.

Eşti calm. Şi taci. Spunând ce se cuvine,
Tu nu rosteşti cuvinte fără sensuri;
Doar eşti sonetul fix care-n măsură

Închizi o lume-ntreagă, şi pe mine...
Şi rime, nouri, foloseşti în versuri,
Cuprinzi, ca-n braţe, viaţa cu căldură.

Iubirea specială

Lumina din stele şi viaţa-mi păgână,
Credinţa pierdută şi seara nebună,
Se-nvârt ca o aură arsă de vreme,
Iubirea aş vrea ca în vis să mă cheme.

Iubesc în păcat şi eu ştiu că nu-i bine,
Conştientă-s de toate, dar cât mă va ţine?!
Iubesc un bărbat, eu, femeia din mine,
Dar ştiu că vremea va trece... Nu vine,

Sau vine? Dar n-o văd de mersul sălbatic,
De ochii bezmetici şi gândul fanatic!
E-o dragoste mare, ce-n suflet apasă,

În fiece zi când mă duc de acasă...
Mă uit în oglindă şi-ţi caut privirea,
Cuvinte pierdute... E doar amintirea...

Visul unei nopţi polare

Firesc, normal, posibil şi moral
Ne pare dragostea care ne leagă,
Dar eu, un pui de femeiuşcă bleagă,
Alerg spre tine, călărind un cal...

Alerg să te găsesc, în depărtare
Şi-ncep a mă descoperi prin tine;
E nemaipomenit de cald şi bine!
Doar tu-mi aduci iubire şi-alinare.

Mi-eşti ca un tată de ocrotitor,
Un bun prieten şi-un om iubitor.
Doar cei din jur (peisajul oarecare)

Iubirii noastre să îi dea crezare
Nu vor! Crezând că suntem nebunatici...
Peisajul e-un ansamblu de fanatici!

Versuri albe...

Sfidez în continuare rima falsă
Şi nu mă-ndur să scriu un alt cuvânt.
Abia când veţi călca pe-al meu mormânt,
Veţi şti să-mi observaţi zâmbirea ştearsă.

Sfidez poemul fără ritm şi tropot,
Cuvinte seci şi litere-ncurcate,
Sfidez şi sensurile-amestecate.
Când voi muri, veţi trage-un pumn în clopot.

Creaţi! Sau vă e teamă de schimbare?
Pe cine-l roade-n suflet o chemare,
De-aici, de dincolo, sau de niciunde?

Mă-ntreb (de ce?) pe unde merg, şi unde,
Dar nu am glas, nici suflet, nici iubire...
Mă plimb, visez si sufăr în neştire...
 
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor şi redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]