Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Cântecele noptii

Julia Maria Cristea - Viena

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Hymera

 

Si te-am strigat. Si vocea-mi a rasunat pustie

Pe drumuri, ratacita himera ta s-ajunga...

Si te-am gasit. Un tremur, un vis nascut din umbra,

Un zbor, o prabusire, un strop de apa vie.

 

Si te-am atins. Si mâna-mi nascuta sa mângâie,

A tresarit speriata. Dar dornica s-apuce.

Si degetele gheare doreau sa se îmbuce,

Cu degetele tale, nascute sa sfâsie.

 

Si te-am oprit. Minune a visurilor mele,

Cu strop de cer albastru ascuns sub grele pleoape,

Cu zâmbet ce te-alunga si te aduce-aproape,

Cu tremur în privire si-n par argint de stele.

 

Si ai plecat. Din toate ai luat cu tine visul

Si linistea din sânge, si dorul, si-naltarea,

Si picurul albastru din ochii-adânci ca marea,

Întreaga mea fiinta. Ce-a mai ramas?…abisul…

 

 

Cântec de noapte

 

Iubite, tine-mi sufletul în palmele-ti caus

Si mângâie-l, cum nimeni nu stie sa mângâie,

Si leagana-l si fa din el arcus,

Pe sufletu-ti vioara, acorduri sa sfâsie.

 

Iubite, fa-mi din brate un leagan minunat,

Desfa-mi în valuri parul si-ngroapa-ti în el fata,

Si pierde-te în mine, caci nu-i nici un pacat,

S-atingem nemurirea, macar odata-n viata.

 

Iubite, noaptea asta ni-e data pentru noi,

S-o risipim salbatic în sarutari nebune,

Îmbratisari ce poarta în ele-abis, genune,

Si înaltari, si strigat, si prabusiri în doi…

 

 

Cântec

 

Exista un cântec, ce rar îl cântam,

Un sacru descântec, când visul catam,

                                   

Nascut într-o noapte, traita de noi,

Din tainice soapte, rostite în doi.

 

Exista o clipa, când cântecul moare,

Când frânta-i aripa si linistea doare.

                                   

Atunci, ora-i clipa, si clipa e an,

Si-ncet se-nfiripa, distante, noian.

 

Si cântul iubirii nascut din tacere,

Încet se destrama, ca ceata…si piere…

 

 

De-ar fi sa fiu

 

De-ar fi sa fiu o floare,

As înflori în mâna ta,

Gingasa ca o boare,

Un fir de “nu ma uita”

                                    De-ar fi sa fiu un flutur

                                    As poposi în zborul meu,

                                    Pe umaru-ti sa scutur,

                                    Polenul meu prea greu.

De-ar fi sa fiu tarâna,

Sub pasii tai s-astern

Covor de flori. Farâma

În drumu-ti ma prostern.

                                    As vrea sa fiu din toate,

                                    Din toate, câte-un pic,

                                    Dar pentru tine, poate

                                    Eu nu însemn nimic…

 

Clipa

 

O clipa e sfârsitul

Si-un sir întreg de clipe

E însusi infinitul,

Un pâlpâit de-aripe.

                                    O clipa este viata,

                                    Caci doar atât ramâne,

                                    Din orice dimineata,

                                    Sau seara ce apune.

O clipa e iubirea,

Când numai vorbe-i doara,

Un ”te iubesc” simtirea,

O clipa o-nfioara.

                                    O clipa-i insasi omul,

                                    Când viata îl doboara,

                                    Si-i trecator atomul,

                                    Se naste, ca sa moara…

 

 

Tu

 

Ai adunat în paru-ti miresmele padurii,

Mi le-ai cioplit în simturi, cu vaietul securii.

Îl ghemuiesc în palme, si-l risipesc. Fior

ce-l simt suvoi fierbinte, în coapsele ce dor.

           

            Ai adunat în ochi-ti seninul cald al zarii,

            Si linistea adâncului, si farmecul visarii,

            Si clocotul navalnic al valului ce moare,

            Îmbratisat cu tarmul în dulce sarutare.

 

Ai adunat în palme torent de foc si jar.

Si le doresc aproape. Ce dulce, blând, cosmar,

Ma cauta-ntru totul. Si simt cum ma-nfioara,

Ca sa vibrez fierbinte, cu sufletul vioara.

 

            Ai adunat pe buze pacatele dorintei,

            Stropi de nectar, pagân tarm al fagaduintei,

Petale roz de flori ce înfloresc din glie,

            Mireasma ce ucide, potir de apa vie.

 

Ai adunat în totu-ti minunile pamântului,

Ce izvoraste viata, din gemanatul cântului.

Si-ai risipit în hohot miracolu-nfloririi.

Si plânge trist în mine, regretul ne-mplinirii…

 

 

Adevar

 

Esti raspândit în mine ca ierburile-n lunca.

Manunchi de iasomie, de roze, mii de flori.

Salbatice miresme, îmi raspândesc fiori.

Ce-mi umplu toata fiinta, singuratatea-adânca.

                       

Ai adunat în pumnu-ti manunchi de ghiocei,

                        Si-i risipesti în cale-mi, ca însasi primavara,

                        Covor imaculat, tesut în fapt de seara,

                        Ca sa-mprumut candoarea suava de la ei.

 

Si mi-ai adus ofrande, prinos pe-altar pagân.

Si-ai încercat zeita sa faci din lutul viu.

Dar n-ai stiut iubite, ca eu la fel ramân,

O simpla Eva seaca, cu sufletul pustiu…

 

 

La rascruce de vânt

 

 Iubite, viata noastra se afla la raspântii,

Hotarul care leaga firesc de nefiresc,

Cercam pe toboganul uriasei noastre pârtii,

Sa ne urcam pe panta abrubtului grotesc.

 

                        Noi doi stam fata-n fata, ca-n ziua de apoi,

             Cu ce avem întru totul, în trup si în simtire,

                        Cu palida si stearsa farâma de iubire,

                        Cu nostalgii, regrete, singuratate-n doi…

 

Cumplit bilant, de ore, de ani, de-ntreaga viata,

De vise, de nadejdi, sperante sau minciuni,

De tot ce-avem în urma, ce nazuim în fata.

Sau trista despartire, cadere spre genuni…

 

                        Iubite, viata noastra e la rascruci de vânt.

                        Ramâne sa ne-alegem acuma calea dreapta.

                        De ezitam, ni-e teama si nu stim ce ne-asteapta.

                        E timpul sa-ntelegem, ca-i mort al nostru cânt.

 

 

Vesnicie

 

Iubite, lasa-mi-te în bratele-mi flamânde,

Mi-e dor de fericire, mi-e sete de iubit.

E-atâta foame-n mine, iubirile plapânde,

Nu pot sa-mi stinga jarul de-a fi întreg dorit.

                       

                        Iubite, clipa asta se naste-odata-n viata,

                        Sa o traim intens, cu fiecare nerv,

                        Sa-ncremeneasca timpul când trupu-ti ma rasfata,

                        Stârnind ecoul viu ritualului superb.

 

Iubite, viata noastra ni-e data doar odata,

Sa profitam la maxim, în fiece minut.

Sa facem din iubire, de fiecare data,

Un mijloc de câstig al timpului pierdut. 

 

 

Lumina albastra

 

Ce mester si-a muiat penelul

În caldul zarilor nemarginite,

Sa-ti dea albastrul ochilor, iubite ?

                        Ce gradinar a strans în palma,

                        Manunchiul de « Nu ma uita »,

                        Dulceata din priviri sa-ti dea ?

Si ce pagând din Voronet,

A despuiat lacasul sfânt,

Sa-ti dea în ochi mijiri de cânt?

 

Dorul

 

Mi-e dorul plug ce ara, ranind în piept pamântul,

Sa-n-mugureasca lujer, din glia calda – cântul.

Un tulnic ce suspina-n acelasi ton cu vântul,

Furtuna ce sfarâma, înabusind cuvântul.

 

Mi-e dorul gând salbatic ce-alearga înspre tine,

Un zbor cutezator…si-un mugur de rusine,

O punte instabila, între ce-i rau si bine,

O raza de speranta, un uragan ce vine.

 

Mi-e dorul o chemare, un plâns înabusit,

Vulcan ce fierbe-n miezul pamântului dospit,

Amurg ce se-nfiripa, pe-un rasarit dorit.

Mi-e dorul greu blestem. O foame de iubit…

 

Zvon de primavara

 

E-atâta primavara, în tot ce ma-nconjoara,

În aer si în flori, ce se deschid în zori.

 

Atâta bucurie, vazduhul o adie,

Din reavanul pamânt, se-nalta zvon de cânt.

 

În sânge herghelii, turbate, mii si mii. Gonesc…

E-asa de clar, ca-i primavara iar.

 

Obelisc

 

La început a fost ca o boare,

 Ce aducea mireasma cruda a algelor,

  Si a nisipului saturat de freamatul talazurilor.

   Am primit-o,

    Cu trupul transformat în amfora,

     Pe care se prelingeau lacrimile sarate ale marii,

      Ca o ofranda,

       Adusa unei zeitati pagâne,

        Fara gânduri, fara simtire,

         Obelisc de piatra,

          Crescut parca din stâncile marii,

            Aparut de nicaieri,

             Si al nimanui..

Apoi, a venit arsita,

 Si valurile blânde încercau,

   Sa-mi modeleze fiinta-n forma,

    Chip cioplit din zbuciumul marii,

     Din surâsul soarelui,

      Cu ochi care sa cuprinda,

       Albastrul si verdele,

        Si argintiul nesfârsitului,

         Ce se îmbinau undeva departe,

          Cu lumea mirifica a astrelor,

           Cu brate dornice sa îmbratiseze,

            Cu trupul fierbinte,

             Obiect de jertfa,

              Pe altarul necunoscutului…

Apoi a venit prabusirea.

  Si cerul si-a îmbracat chipul cenusiu,

   Pentru cei care au încercat

     Sa-i desluseasca tainele.

      Si soarele a zâmbit trist:

       -Voi muritori, credeti

        Ca daca va jucati de-a Icar,

          O sa cuceriti o clipa

           De nemurire?

            Si trupul s-a prabusit frânt.

             Dar a ramas doar sufletul,

              Sa simta durerea aripilor smulse…

A fost un vis,

 Sau o dorinta,

  Sau o hymera,

   Sau poate undeva

    O speranta de implinire…

     Sau poate

      Au fost primii muguri,

       Ce-si cautau drumul spre primavara,

        O primavara a sufletului,

         De stihuitor singuratic…



Eternitate

Pacatul voluptatii ni-e incrustat in fire,
Si focul ce ne-ntoarce triumfatori spre cer,
Clipite suntem ingeri si demoni in iubire,
Explozie de astrii in galaxii ce pier.
Sorbin otrava dulce cu-al patimii nesatiu,
Ne zbatem pe talazuri ce sapa-adanc in maluri,
Ne regasim alaturi, cu trupul frant de valuri
Intorsi in lumi terestre din nebulosul spatiu,
Nu ingeri cu-aripi frante, goniti din nalte sfere,
Nu rusinati de-apururi de biblica placere.
Samanta vesniciei, izvorul nemuririi
E-n noi. In visul nostru si-n tainele iubirii...
 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.