indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Corina Nica

Codlea, Romania

Versuri - debut in revista literara a Agero

Impresii si pareri personale in FORUM

 

   Eu nu vă cred

 

Fiice şi taţi sunt strâns legaţi,

Dacă nu credeţi ascultaţi

Căci dragostea merge departe

Până şi dincolo de moarte.

 

Îl simt aici pe tatăl meu

La fel cum l-am iubit mereu.

Nu stă o groapă între noi

Suntem aceiaşi amândoi.

 

Mi-e bunul prieten ce mi-a fost,

Mi-e tatăl ce mă lua la rost,

Acela care m-ajuta

Şi m-asculta şi-ncuraja.

 

El pentru mine n-a murit!

El nici măcar n-a adormit!

Eu nu vă cred că nu mai este

Eu încă-l simt. Încă trăieşte.

 

Aşa că eu nu vreau să plâng

Şi nici în braţe nu vă strâng.

Lăsaţi-mă să cred ce simt.

El e cu mine. Nu vă mint!

 

La moartea ta, Tată...

 

Dureroase şanţuri în obraz,

Lacrimi ce vor fi mereu la fel ca azi.

Tu îmi vei lipsi,

Mereu te voi iubi,

Taină mare-mi pare-acest necaz.

 

Dacă Tu nu eşti, de ce sunt eu?

Cum să pot trăi să trec de acest greu?

Tu îmi vei lipsi,

Mereu te voi iubi,

Pentru tine m-oi ruga mereu.

 

Cum să fac să fie cum a fost?

Să te pot iubi,

Din nou aici să fii

Şi s-alung durerea fără rost...

 

 

 

Milă de noi

 

Ciudat ce singur te simţi când te doare

Şi moartea nu lasă dungi trecătoare

 

În doliu ţi-e gândul şi fapta şi mintea

Şi ziua şi noaptea, şi îmbrăcămintea.

 

Te roade mai tare a ta neputinţă

S-aduci iar la viaţă pierduta fiinţă.

 

Ţi-e milă de cel care-a fost şi de tine

De zbaterea ta şi de ziua de mâine.

 

Ţi-e greu să priveşti adevărul în faţă

Şi tare-i scurt drumu-ţi aiurea prin viaţă.

 

În doliu ţi-e gândul şi fapta şi mintea

Şi ziua şi noaptea, şi îmbrăcămintea

 

Pentru părinţi

 

Ce inimă să am? De piatră?

Să nu oftez dup-al meu tată?

Şi cum să uit câte-a-ndurat

Şi câte-asupră-şi a luat

De griji şi-amaruri totdeauna

M-a cruţat.

 

Nimica nu mai e la fel

Şi locul nu-mi găsesc defel.

Îmi pare lumea mult mai rea

Mi-i spaţiul strâmt şi, nu-i aşa?

În pieptu-mi nu mai are loc

Nici inima.

 

Nu dorm, nu simt, nu pot mânca,

Aproape mi-e doar mama mea.

Cum s-aduc anii înapoi?

Să-i văd alături pe-amândoi

Zâmbind cu drag sau lăcrimând,

Veghind la noi...

 

 

 

 

Surorii mele

 

Îţi cer iertare c-am greşit

Crezând că eu am suferit

Mai mult ca tine.

 

Ne-a fost bun tată şi tu ştii

E greu să-mparţi la doi copii

Bucăţi din tine.

 

Poate că l-am iubit prea mult

Şi n-am ştiut să te ascult

Căci plânsu-ţi doare

 

Şi poate n-am ştiut să-ţi fiu

Atât de-aproape. Nu-i târziu

Sau este oare?

 

Dacă mă auzi...

 

Răsărit-au flori albastre                        Şi mi-e sufletul pustiu

De la lacrimile noastre.                         Căci ajuns-am prea târziu.

 

Răsărit-au pe mormânt                         Eu te ştiu că eşti departe

Unde eşti tu în pământ.                         Dar, de dincolo de moarte,

 

Răsărit-au floricele                               Dacă mă auzi când plâng

De la lacrimile mele.                            Vino-aproape ca un gând...

 

 

 

 

 

Degeaba azi...

 

Degeaba toţi venim cu flori

Ne-ai aşteptat de-atâtea ori

                          Şi n-am venit.

 

Cine din noi ar fi crezut

Că firul vieţii-i aşa scurt

Şi încâlcit.

                                                          

Degeaba lacrimi azi vărsăm        

Şi ne lipseşti şi ne văităm.

Tu ai murit!

                                  

Părinţi, copii - sute şi mii

Ca noi au fost şi vor mai fi

Azi iar venim, dar nu mai ştii

Că te-am iubit nemărginit!

 

 

Pentru critici

Incalcite intelesuri
Cautat-ai in poeme
Ai gasit tu ceva sensuri
Si-ai facut din rime scheme.


Dar e versul cum e visul

Mai mult adevar cu forma

Caci n-am cautat ca scrisul

Sa-l imbrac in uniforma


Zic si eu ce simt si iata
Daca-ti place-atins mi-e scopul
Iar dac-am facut-o lata
Ma retrag sa-mi iei tu locul.

(22.06.2004)

De dragoste

Timid suras
Usor ascuns
E visul meu
Priviri furand
Zambesc in gand
Mereu
Gandesc ,,atat”
Si simt mai mult
Si-I greu.
Incet rostesc
Ca te iubesc
Doar eu.
(16.06.2004)

(iulie 2004)


Fiului meu


Esti ca florile si ca zorile
Numar azi primaverile
Si-ti ofer primaverile

Visul meu cel mai dulce esti
Iti zambesc murmurand povesti
Sub privirea-mi de mama cresti

Ai in tine sclipiri de foc
Ursitoare ti-au dat noroc
Si esti zambet si vis si joc.

Pun in tine speranta mea
Esti un suflet ce va avea
Toata viata orice va vrea

Pentru tine iubesc, traiesc,
Si cu tine odata cresc
Si trec zile si nopti firesc.

Imi esti prietenul cel mai bun
Crezi in bine si-n tot ce-ti spun
Viitorul esti tu acum.

Iti ofer mangaierile
Numarand primaverile
Esti ca florile
Si ca zorile.

(22 august 2004 – Andrei are 5 ani)


Ghinion

Cand sa facem o plimbare
Am masina in parcare
Dar o roata nu mai are.
Dimineata s-a stricat
Si camera de filmat
Aparatele din casa
Rand pe rand toate ma lasa
Banii iar s-au terminat
Cablul, gazul, l-au taiat
Cand sa iau si eu salarii
In chitante-mi transform banii
Mult muncesti si mult platesti
Simti ca ai sa-nebunesti
Romanie, asta-mi esti!

(25.06.2004)

 

Suflete-rouă

 

Stele

mititele,

sus pe cer

în plin ger.

Suflete-rouă

dragi nouă

sus chemate

şi aflate

printre noi

iar apoi

de Iisus

chiar de sus

picurate,

alintate...


 

De dor

 

De ce nu ştiu ce pot să fiu? 

Orice doresc mă-mpotmolesc.

 

Aştept, aştept, şi ard încet.  

Cu frică simt şi-ncet mă sting. 

                                   .

În mine mor încetişor

Si în durere mă măsor

 

În vis nu cred la ochi mă leg 

Durerea-mi plâng să n-o alung.

 

În noapte ştiu că-i prea târziu

Să-ndrept ceva din viata mea

 

 

În zi mi-e dor de alt décor

Şi de-aş putea m-aş tot schimba.

 

Dar, ce tot zic? Nu schimb nimic!

De mâine iar simt în zadar!

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.