Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Poezii de Dana Danacica - Romania

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Poezia poeziei - Rugamintea lutului - Invinsul invingator - Dulce nai

 

 

Poezia poeziei

Mă simt ca o fantană si arde-n mine focul,
Cu glas de menestrel eu vreau ca să doinesc,
Iau pana într-o mană, mă năpustesc în jocul
Plăcerii de a spune ce simt si ce gandesc.

si văd cum mă apropii de ceruri si de stele,
Cand un cuvant cu altul usor eu rostuiesc,
Mă ameteste jocul, mă năpădesc fiorii,
Pistruii unei strofe după un vers zambesc.

Izvorul de lumină ce îmi străpunge firea
Se varsă pe lumină într-un sălbatec cant,
Dorinta mă cuprinde si vreau să văd zidirea,
Ce poate să reziste l-al timpului crud vant.

Cand ceasul noptii bate si toate-s adormite,
Cu foaia albă-n fată mă lupt si biruiesc,
si uite-asa o horă pornesc versuri ivite
În strofe cadentate, si stiu că eu trăiesc.

Rugămintea lutului

Olarule ce cu maini calde mă modelezi într-una,
De cand am fost un bot, din zori si pană-n seară,
As vrea să-ti spun o vorbă si-o rugă numai una
Fă-mă un vas de cinste, te rog, si nu de-ocară.

Mai ia un strop de apă dintr-un izvor de lacrimi
Două stelute albastre din bolta cea curată,
si dă-mi Tu libertate de ură si de patimi,
Ti-oi multumi prin vorbă si cantec viata toată.

Pune usor si vise, dorinte după a Ta lume
si din prea plinul Tău dă-mi mie strop de strop,
Varsă iubire multă să prindă a fierbe-n spume,
Recea mea sferă mică s-o scalde c-un potop.

Olarule, ascultă această rugă scrisă,
Din orice pumn de humă ce o găsesti pe-afară
În lumea asta rece, fără de gust si clisă,
Te rog fă numai vase, de cinste, nu de-ocară.

Învinsul Învingător

Nu vreau să înteleg, nu voi să stiu nimica
Nu vreau ca să accept sentinta rea si-absudă,
Nu pot să te privesc, să văd si să-ti simt frica
si ploaia cea de lacrimi ce ochiul tău îl udă.

Ce bun tu îmi păreai, si îmi zambeai frumos,
Eu îti spuneam de toate, din lună si din stele,
si piatră peste piatră, covor de vorbe gros
Teseam cu ochii nostri sirag de albe perle.

si la urechea mea tu îmi puneai să cante
si greierele mic si scoica cea trufasa,
Eu mă luptam cu zorii si luntre peste punte
Mă tot făceam să-ti tes de gand mandră cămasă.

Acum privind la tine, nu văd decat ruine
Tablou apocaliptic, sărmana mea epavă,
Nu pot să-ti văd făptura, privirile streine
Ce pleacă risipite din ochii arsi de lavă.

Tu nu mai stii nimic cand umbrele haine
Te cotropesc cu ură, prăpăd în tine lasă,
Halucinatii sumbre ce ies din vizuine
Te strang si te sugrumă cu-alor smintită plasă.

Nu vrei să stii de mine, te izolezi de toate,
Te-apasă greu, te doare al lumii crud stigmat,
Tot speri, tot vrei, visezi si te tarăsti pe coate
Doar, doar poate scăpa-vei si cazi de-atat luptat.

Lumea din jur nu stie, clipeste plictisită,
Nu vede si nu simte că tu esti la război
Sărmana mea fiintă, esti pentru ea ispită
Să dea mereu cu piatra, cu pumnul ei greoi.

La ea tot se măsoară cu strambă greutate,
Pe tine te fură, te stranse c-un garou,
Să radă cat o rade, să spună chiar de toate
Tu pentru mine fi-vei mereu un brav erou.

Dar asta-i este firea, de cand mă stiu pe lume
Usor i-a fost să dea mai bine-ntr-un lovit,
Privirea i se-aprinde si clocoteste-n spume
si dă si nu clipeste, în suflet schingiuit.

Ranjetul lor de fiară aprinde-n mine ura
Nu voi să înteleg de ce tu si nu ei
Primisi verdict de moarte si care a fost gura
Ce a făcut din tine un suflet fără chei.

Visez să vină-o zi, venir-ar mai devreme!
Cand să asez pe jos un mandru ros covor,
Să strig, să sune goarna si toti răman-or lemne
Cand te-or vedea pe tine, învins învingător!

Dulce nai

La cursuri cand mă duc, te-aud mereu doinind
Într-un pasaj murdar tu-i zici usor de jale,
Muzica ta mă-ncanta si-mi stă mereu în gand
si tu si eu nu suntem decat străini pe cale.

Cand te aud doinind, mi-e dor de iarba crudă
De mamă si prieteni, de tot ce e frumos,
Nu voi să stiu de cărti, la toate eu sunt surdă,
Mă-mbolnăveste cantul si versul tău duios.

Nu-ti stiu povestea ta, nu stiu ce vezi prin vise,
De-aveai si tu o casă, copii pe undeva,
Ce s-a-ntamplat si cine sperantele-ti ucise,
Dulce nai tu spune-mi cum pot a te-ajuta?

Nimeni nu îti zambeste, toti trec si dau din cap,
Îsi văd de trebi mărunte, metroul vor să vie,
Eu îti privesc tristetea, nu voi prilej să scap,
Dulceata ta de nai s-astern pe-a mea hartie.



Dana Dănăcică, 23 ani
Romania

 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.