indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

 

Dreptul la culpa (Partea a III-a)

Poezii de Lucian Hetco - Germania

 

Normalitate (48)

Nu cred să fi avut vreodată
Vocaţie pentru eternitate,
cu toate că
plăcerea mea de a fi sfidat sinele
era îndreptată împotriva
ravagiilor ce le datoram
Timpului.
....timpul ăsta ce trecea
În
şi prin mine.

Mă cuprinsese o goană
Sălbatică, dominantă
De a spune tuturor,
tare,
cuvântul meu din dinlăuntru,
ce-l tăinuise individul staţionar
speriat de neputinţă,
ce se făcuse comod în mine.

Eu,
aşa cum sunt,
mai pot
Să fiu
în esenţă şi fără ecouri
în miez de viaţă,
cu realităţi seduse de frici pământene.

Pentru mine
A nu fi... are un fel
de curajos
caracter de
normalitate.

Rechberghausen, 29.05.2003

Nevrednicie (50)

Trăiesc în afara
destinului meu.
De aceea mă hotâsem să mă rup
Timpuriu de cele sfinte,
cu toate prorocirile si balivernele
rău-voitoare ale
babelor cuminecate.

Ştiindu-mă muritor,
liniştesc în felul meu biologic,
celulă după celulă.
De aceea,
Nu am să încerc să prosper pe
lângă un destin ipotetic,
care-mi taie pofta de analiză.

Iar lumii acesteia
în dezmembrare,
tragică îi este
Nevrednicia din erezia mea,
obraznică,
orgoliu de rebel nesedus.

Rechberghausen, 29.05.03 – Rechberghausen

Peste dat (51)

Trec peste dat,
netrebuind
să pot să fiu.
Trec peste dat
Putând
să vreau să mă desprind.
Trec peste dat
Vroind
să pot să vreau.
Trec peste dat
ştiind că mă desprind,
netrebuind decât
să pot,
să fiu,
să vreau.

Rechberghausen, 10.06.2003

Sărutul (52)

Hai să vorbim despre
sărutul peste dor,
despre vorba lui,
cu care voiai să mă deschizi,
cugetat.

În fapt deja
mă simţeam în rătăcire,
făcându-mă rădăcină în pământul
străinilor.

Putând gândi împotriva sufletului,
Sărutul acesta
ce mi-l inoculezi fericită în cuvinte
cu şi fără angajament,
conştientă de găndurile acestea
ne trăieşte peste distanţe.

Rechberghausen, 10.06.2003

Rătăcirea în dor (53)

Tot ceea ce simt
trăiesc
încarc cu nerăbdare,
într-un dor viitor
venit din neîmplinirile mele.

Mă vreau răbdător
În acea întâmplare fericită
Într-o excursie mică
la capăt de suflet,
cu strângerile sufletului
neatins de gând.

Sunt ceea ce sunt,
şi nu spun Nu şi nici Da,
posibilul meu
e rătăcirea în dor.

Rechberghausen, 10.06.2003


Orgoliu (54)

Nu am să mă las pradă orgoliului
Să decreteze în neştiinţă
Despre greşeala
Că nu am ştiut să deosebesc
Între iluzii.

Ascultându-ţi cuvintele
Voiam să-ţi văd aievea faptele,
neinventând în sufletul meu
decât iluzii
demne de adevăr.

Sacrific
capitolul nostru de fericire
Fără să caut armonie,
adevărul nostru iubito,
se
rosteşte
între
simţire şi dor.

Rechberghausen, 10.06.2003

Timpul trăit (55)

Sunt acelaşi
Şi în fiecare zi un Altul,
sunt perpetuu în schimbare
şi nu schimb nimic.

Sunt acelaşi
Peisaj într-un tablou,
al timpului trăit
şi nu schimb nimic.

Mă repet
Într-o experienţă veche
Acelaşi fiind ca orişicine
În timpul trăit.

Şi nu schimb nimic.

Rechberghausen , 10.06.2003


Cunoaştere (56)

Acolo unde începe sufletul
Încetează cunoşterea,
Şi acolo unde
tăcerea majorităţii mute
ce trăieşte în mine,
Mă lasă să-mi văd
sufletul
cu ochii altora,
nu mă mai înţeleg.

Acolo unde sufletul meu îşi
începe Rolul,
acolo...
în cunoaştere,
Tace cu anii
fără pretenţii,
şi-şi joacă actul mut,
şi nu iubeşte pe-aproape,
şi nu mă întreabă
de minte.

Rechberghausen, 13.08.2003


Alunecări (57)


Alunecat
Din coama valului
Din realitatea mea
În construcţia altora,
mă eliberasem din
Nimic
într-un nou nimic.

Lucru fiind,
la mijloc de istorie personală,
mă zbat în laţurile ipocriziei egalitariste,
conştient că nu pot fi tare
nici măcar în închipuire,
cu adevărat.

Şi nefiind ucis de nevoi
Dar despărţit de pământ,
Constat
că natura mea e aceea
De a nu avea nici una.

Şi timpul îmi fuge
Pe unde de val.

Colakli, Turcia, 27.08.2003

Dreptul la scurtătură (58)

Mă simt înghesuit
De propria-mi voinţă
şi în această cacofonie generală
Nu-mi mai dau
seama de bine.

Realitatea asta care ne surprinde
Inteligenţa,
Anulându-i rostul,
invocă timpul de partea sa
Şi-mi croieşte obraznică
Până şi mie
dreptul la scurtătură!

Fără haltă,
Cu haine demult purtate,
am să
încalc morala
căci
nu mai trebuie să trag concluzii
cu orice preţ.

Colakli, Turcia, 27.08.2003

Perspective (59)

Încercarea mea
De-a sta deasupra lucrurilor,
nu sub ele,
supus contestaţiilor
împotrivindu-mă forţei
ce-avea oricum dreptate
devenise
o aiureală personală.

Aşa că
Din aşa pagubă spirituală
Renunţasem
la privelişti şi la înălţime
şi cu exces de luciditate
Savuram perspectiva de jos.

Renunţând la deveniri,
îndumnezeiri şi alte fioruri
sunt acum stăpân peste iluzii
şi nu şef de turmă.

Ce ciudată
e individulitatea asta nouă,
când trebuie să-mi inventez
Realitatea.

Rechberghausen, 27.07.2003

Nevoie (60)

Nu mai am nevoie de
sfertul de oră
de aplauze personale.

Nu mai am nevoie de idoli
şi de fixări în timp,
de incapacităţi în repaos prelungit.

Dezinvestesc
chemările de mai bine
cu setea mea de timp
ce oricum nu-mi va ajunge,
şi paralizat de resemnare
mă voi rupe de tradiţii.

Singura mea putere
cu adevărat
se consumă
la sfârşit de morală.

Colakli, Turcia, 28.08.2003

 

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.