indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

    O suita poeticŕ din volumul de poezie:    -   Dreptul la culpŕ        -        de Lucian Hetco.

 

[revista agero] [jurnalistica][poezie][email pentru Lucian...]

                                 Pentru fiecare poezie alegeti va rog titul, iar linkul vŕ  va "lega"  la pasajul dorit. Cu "diacritice"!             

Lucian Hetco

Daca ar fi   -   Constient  -  La limita  -  Invrajbire  - De-a viata  -  In lipsa de drag   -  La mijloc de pod  - O stea in zbor   - Teatrul iluziilor  -  Imoral  -  Cu capul in jos - Manta de portelan  -  Vesnici  -  Imbratisare  -  Rivali  -  Oarecare  -  Cadere  -  Incrucisare   -   Jocul de-a traitul   -   Cuget   -    Dreptul la culpa  - Victima  -  Dimineata  -  Patima  -  Sentimente   -  Din putere

 

Dacă ar fi

Dacă ar fi fost aşa,
cum nu putea să fie
neavând voie şi neţinând seama de
Zgomot,
şi de coarde de suflet,
de simţ şi plăcere,

Dacă ar fi fost voie
Să fie aşa,
cum ar fi putut să fie,
ţinând seama de suflet, de simţ şi de
Bucurie,

Dacă ar fi rămas aşa,
cum ar fi trebuit să rămână,
fără Zgomot şi cu coarde în suflet
cu Simţ, dar fără
Iubire,

Dacă ar fi putut să fie aşa,
cum nu putea să fie,
de prea mult Zgomot
Şi Simţ
Şi Iubire,

Atunci,
să ne mai spunem,
trecând solitari -
călători de suflet fiind,
măsurându-ne mia de kilometri
pentru sărut şi-ncântare,

Că nu e doar
Zgomot de coarde zvâcninde
In simţ şi–n Durere,
Puţina
iubire de azi.

(Rechberghausen – în Ianuarie 2002)

Conştient

Sunt în neputinţă,
într-o stare absolută de
Trezire
ca punct de asalt,
oriunde aş fi fost aruncat,
Mereu la mijloc de infinit
Perpetuu omenesc în culpă,
prizonier al distanţei
cu dreptul la existenţă.

Mă adâncesc în detaliu
Percepând fiinţarea
Aşa -
Când ma sucesc,
Mă răsucesc şi mă
Desluşesc
omeneşte.
Sunt,
gândind dreptul meu banal la
realitate,
Precum cifrele,
minuţios şi geometric – un Algoritm,

Un nimic răzleţit
Existând între
Imposibil,
Fantastic,
Şi Minte.

(Rechberghausen – la 27.01.2002)

La limită
Sunt din nou la limită
Cu Existenţa,
Cu Hazardul
şi Slăbiciunile
Omului ce s-a însufleţit în
trecătorul din mine.

Să mă mai întemeiez o dată,
pentru a mai putea deveni?

Imi dărui arareori
partea intactă de Suflet,
închizând Ochii,
ca şi cum aş muri conştient
câte un pic,
Uit de pretinse vinovăţii,
De întâmplare,
De soartă şi finaluri.

Fiind din nou la limită,
mă îndoiesc de graniţe şi palpabil.
Sunt călăuză prin Spaţiu,
Inca o dată,
Spre Devenire.

(Rechberghausen – la 27.01.2002)

Învrăjbire

Mă învrăjbesc în trupul
croit pe măsura timpului meu,
Stând într-o cumpănă de mirări
Fiinţeşti
de-ale lumii,
în Aşteptare.

Invrăjbit de Efemer,
timpul devine lent şi se-ncheagă în material,
în fragil, spre Zero final.

Să îl mediez spre spaţiu?
Spre călătorul din suflet, spre timpuri apuse,
spre puţinul rămas?

Mă simt străin în fiinţarea trupească,
închistat în Eul meu segmentat.

Mi-e timpul scurt,
Zăbovit în dorinţa de Etern.

(Rechberghausen – la 27-01.2002)

De-a viaţa

Mă frecam
De asperităţi,
mă jucam de-a viaţa!

Trăiam în nesigur,
purtând temător zgomotul
inimii mele pulsânde, pe aripi
cuvinte şoptind.

Cu ochi fremătânzi,
pasteluri cu trupuri,
mă încingeau în hore cu aceleaşi
Simboluri,
de joc
de-a Fugit-a.

Tăceam ca apa adâncă,
netulburat de picătura de- Apoi.

(Rechberghausen, 01.02.2002)

In lipsă de drag

In lipsă de drag,
mă las pătruns de cuvinte.

în lipsă de dor,
cu tâmpla spre soare
m-aşez gânditor,
plămădind din tulpina de floare,
petale pentru ultimul zbor.

In lipsă de dor,
cu tâmplele legate în floare
mă las pătruns mai fierbinte,
de gândul cuprins
în cuvinte,
Trăind cu fior.

( Rechberghausen, 10.02.2002)

La mijloc de pod

La mijloc de pod,
departe de mal, peste ape stăpân,
ochiul cuprinde mişcarea de val.
Mă-ntreabă de vreau să-i rămân.

Gândul se curma în lin,
vorba se-ntoarce-napoi,
apa-i oglindă sub cerul senin,
Iubito,
cuvântul nespus,
ne-aruncă-n şuvoi.

La miloc de pod
e înca totul posibil
Şi-ntorsul mai are un drum,
înainte nu-i rod,
nici credibil,
pământul numai pe maluri,
din floare
naşte parfum.

La mijloc de pod,
mai avem o-ncercare,
trăind de-a pururea-n doi,
Iubito,
Timpul se curmă
curgând către mare,
fără să-i pese de Noi.

(Rechberghausen, 06.04.2002)


O stea în zbor

Aş vrea să prind o stea
în zbor întors
către Geneză,
Venind dinspre-nfinit,
să-i simt căldura şi incredibila viteză
În drumul către nesfârşit.

Mă simt în Haos,
în linişte deplină,
Stăpân pe existenţe,
fără iubiri şi rece.

Tăcut, în zbor final către lumină,
am înţeles ce mic îmi este
Timpul
Şi cât de enigmatic mă petrece.

Sunt om – purtat de Gând spre margini,
din tâmple crezând în infinit,
ajung cu ochii minţii şi primele
imagini,
din Zero absolut,
până-n sfârşit.

(Rechberghausen – 07.04.2002)

Teatrul iluziilor

Viaţa e teatrul iluziilor,
actorii sunt noii noştri regi,
iar timpul lor e mesajul
cuvintelor subliniate de gest.

Intărit de câte vre-un oftat solitar,
lăsăm omenescul să–şi poarte singur
noile idealuri.

Pe scenă
Sub măşti, pătrunşi de Rol,
ne jucăm povestea
făcându-ne plăcuţi.

Adevăraţi nu putem fi
Şi nici regi nu jucăm.
Intre bufonerie şi frică,
ne-ntreabă sufleurul de
Sens.

(Rechberghausen – 07.04.2002)


Imoral

Vai
ce nesimţire!
Strigau
Apostolii Moralei,
fără să le pese că sufletu-mi era pribeag
şi sărman de conştiinţă.

Căci nu eram decât un Om
Trăind pentru simţire,
rănit şi singur în dragostea pierdută,
protagonist tăcut,
actor în filme mute.

Relaţia-i obscenă în senzual
Din omenesc şi din banal.

Cu toata stânjenirea,
de ochi şi de lume obosit,
mă spăl bisericeşte
de Pofte.

( Rechberghausen - 13.04.2002 )

Cu capul în jos

Mi-am întors ideile
Cu capul în jos,
lăsând zilele să curgă din boltă.

N-am mai brodat iubiri
Din gri către lumină.
Alergam cu minciuna
De unul singur
peste jăratec,
ca un fachir răzvrătit.

Şi nu era nici
Dor şi nici iertare
In dialogul cu vorbele
In cuvintele purtătoare
de gând.

(Rechberghausen – 13.04.2002 )


Manta de porţelan

Te vei mai gândi la mine
In jocul tău de-a onoarea.

Nu tu să fi trădat în rolul tău pasiv,
femeie – cu manta de porţelan.

In lumea ta sufletul meu e
Jucăria ta de zi cu zi.
Izbânda iubirilor mele
E trâmbiţa fricilor tale,
atunci când te ascunzi
la pieptul meu.

O dramă şi-un clişeu fără esenţe
E drumul ce se vroia cu capăt.
Şi nu vor mai fi acolo,
Nici sărutul meu,
Şi nici îmbraţişările mele.

Incredere – nu vei mai găsi.
Vom fi departe de ţărmuri,
iar între valuri ne-om agăţa,
cu disperare de-amintiri.

(Rechberghausen, 28.04.2002)

Veşnici
Neputând fi veşnic,
dăruiam copilului meu segmente de timp,
pentru un iluzoriu
şi obsedant drum spre
mai departe.

In dorinţa-mi de veşnicie,
nu–i povesteam
decât că trăiesc ferice în el, pentru
încă o singură data,
îndeplinind misiuni.

( Rechberghausen, 28.04.2002)

Imbrăţişare
Aş fi vrut să te fi recunoscut
Şi înţeles,
dăruindu-ţi această zi de toamnă,
cu soare şi lumini.

Venise timpul voinţei,
Imbrăţişarea mea era
un fragment de
Septembrie,
ce mă obosea, ofilindu-mi privirea în
cununa–ţi de lauri.

Sărutându-ţi fruntea,
Iti sărutam gândurile toate deodată,
Şi mă simţeam pradă dat
trupului tău.

Mă voiam sclavul buzelor tale,
zvâcnind patimaş din tâmple
la sânul tău,
încântat
de primejdia cărnii.

(Rechberghausen, 08.07.2002)

Rivali

Azi suntem în sfârşit democraţi.
Cu toţii egali în ipocrizie,
noi Rivali,
cu toţii duşmani şi iubiţi nelegitimi,
între ambiţii si faceri.

Necunoscuţi şi singurateci,
ne răfuim cu modernitatea,
Slăbiciunea
cu rangul ei de lege
ironic -
ne leagă de concret.

Pătrunşi subtil de omenesc,
ne mai rămâne o şansă:
Să ne iubim din nou.

(Rechberghausen, 08.07.2002)

Oarecare

Mă credeam unic,
buric de univers, fără de ordini
Ierarh stăpân de norme,
îmi făceam singur cadrul de forţă -
smălţuind certitudini,
deplasându-mă dinstinctiv de frică,
oboseală,
de vlaga ce mă şablona.

Azi
îmi permit să redescopăr,
un oarecare trăind în mine,
copil orfan de ordini şi cu stăpâni,
un răbdător trădat de norme.

Mai am azi dreptul
la cadrul meu real,
obosindu-mă-n goană,
căci azi mai pot încă
să-mi îndur energia.

La ce-mi foloseşte Puterea,
atunci când sunt singur?


( Rechberghausen – 08.07.2002)


Cădere

Căutând Nemurirea fără puterea cărnii,
spiritul se încovoaie,
aşa cum noi idei îl doboară
în adevăr relativ.

Nimic n-are stare,
aiurea e grija,
căci gândul si timpul ne curmă,
bucuria
în Chin.

Mă stăpânesc,
răzvrătindu-mi răbdarea.
Cuvintele le ameţesc cu obişnuitul.
Restul e căderea-
Din zilnica
stăpânire de Sine.

( Rechberghausen – 20.07.2002)


Incrucişare

Ni se încrucişaseră drumurile,
Spre izbăvire -
strigam sufletului meu răscolit,
Spre-o nouă încercare,
strigam inimii mele,
mentor de suflet.

Spre nenorocire,
striga mintea mea,
zbuciumându-mă-n suflet,
în logica-i dură.

Spre fericire,
strigau ochii mei,
sfredelitori de conştiinţe -
pătrunzători.

Spre noi începuturi,
strigau palmele mele ce clădiseră
o viaţă.
Spre odihnă, strigau picioarele mele
Obosite de drum,
dureroase.

Spre noi ţeluri si pentru iubire,
strigau buzele mele
dornice de sărutul tău
şi sufletul meu sătul de răbdare.

De când te-aştept ca să vii!

(Rechberghausen, 08.07.2002)



Jocul de-a trăitul

Mi-e sufletul o minge
în jocul de-a trăitul,
e-un joc fatal şi cu surprize,
cu jucători banali şi în reprize.

Ce mic moral şi ce pedanterie,
ce zâmbet fad produs de meserie,
iar goana,
ce pedeapsă,
golită de-omenie
ce sperie oricum,
redesluşind in ceaţă
ce boală fără leac,
e viaţa pentru Viaţă.

(Leipzig - 25.07.2002)

Cuget

Ceea ce gândesc,
e mai puternic
decât ceea ce vorbesc.
Şi nu mă rog vorbei
Şi nici Spiritului,
Ci doar minţii mele mă rog,
în tăria-i
să mă adăposteasca.

Sunt cugetat, căci absorb
în gândurile mele,
tot ce-aş putea strivi cu vorba.

Iar vorba
O gândesc cu respect,
mă-nvăţ să o spun
în cuvinte cu rost.

(Rechberghausen, 26.07.2002)

Dreptul la culpă
Mă eliberasem de frici,
de gândul conştient
şi de vocea plebeului anost
în litera-i de lege.
Trăind precaut
între graniţe, dam firii noi porniri,
dreptul la noi prezenţe.
Şi în dreptul meu suveran,
eliberat
în drumul spre răbdare,
din nelinişti
prin răgazurile soartei,
savuram scurta permisie
între întâmplare şi conştiinţă,
exercitându-mi activ
dreptul la culpă.

( Rechberghausen, 18.08.2002)


Victimă

Vinovat fiind de greşeală,
mă amăgesc cu idea de victimă,
lăstărind aiurea
scuze noi
frecate de conştiinţă.

Nu mă mai simt
Decât un
nimic victimizat.
Şi în adânc de suflet ştiu
Cât mă mint,
şi nu am consolare.
De vină e, din nou -
un Altul,
iar Eu îi sunt
Străin.

(Rechberghausen, 30.07.2002)

Dimineaţa

Pe tine
cum te va găsi dimineaţa?
Şi câte clipe monotone
vor mai bate în pereţii inimii tale de sticlă?

Cât suflet îti va mai curge prin vene,
purtăndu-ţi neliniştea?
Mă umpli de tine,
purtându-mi deşteptarea,
sarutând buzele tale.

Mai evadează înca o data cu mine,
salvându-mă
cu dragostea ta.
Te investesc sentimental,
peste năluciri şi oprelişti,
renăscând curat şi în bine,
întreg din nou,
izvorul dragostei noastre,
floare în părul tău.

( Rechberghausen, 24.08.2002)

Patimă

Dumnezeu
mi-a dat întunecate furtuni,
în suflet, pe mare, pe orice vârfuri.
Dumnezeu însă,
mi-a dat Patima,
provocându-mi voinţa
şi dreptul de-a te iubi - netemător.
Intre intrebare şi adevăr
Te port cu mine
In suflet, pe mare, pe orice vârfuri,
cutezător.

(Rechberghausen, 26.08.2002)


Sentimente 

Sentimentele mele pentru tine,
sunt balanţe de suflet.
Cuvintele tale de drag,
mă poartă spre buzele tale.

Adevărul îl trăiesc azi,
răspândindu-l cu încredere,
acceptându-ţi trecutul.

Şi tu eşti pe aici în trecere,
pierdută conştient
fără de urmă,
iubind în fugă,
omeneşte.

Nu te mai mint azi
şi nici nu mă protejez
de frică si prejudecată.
Şi nu-i nici prietenie
sau paradox.
E pur şi simplu un fapt,
că te iubesc
şi nu greşesc.

(Rechberghausen, 20.08.2002)

Din Putere

Mă simţeam construit pe calapozi
De Putere,
înrădăcinat în timp şi-n trup.
Şi nu gândeam îngust
Despre nimeni,
cu smerenia
spiritului cuprinzător.

Eram departe de
sfaturi pustii,
de zor
şi de gesturi,
lăsam vorbei
putinţa să se înfăptuiască.

Iar sufletului îi croiam măsură,
simţindu-mă în putere,
prin timp,
în trecătorul meu trup.

(Rechberghausen, 27.08.2002)

 

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.