Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Înaintări eliptice

Poeme

de

Andra Rotaru

 

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Aerat

Am pe mâini fluturi
Ce se desprind cu mers legănat
Din platoşa mea de carne.

Se izbesc unii pe alţii,
Caută puteri mai noi decât ei înşişi,
Şi locuri primitoare.

Pe unii dintre ei îi ştiu bine
Sunt vecinii mei de apartament,
Se înmulţesc la fiecare oră cu soare.

Sunt ochii ce pândesc dinlăuntrul meu
Pierderea tinereţii.

Dacă aş omorâ unul, aş rămâne
Carne putredă, cu miros ivoriu.

Şi acesta s-ar schimba într-un drum
Fără ţintă,
Cu ochii orbi.

Le-aş da denumiri exotice,
Mi-ar aduce aminte
Plecarea de acasă.

Ar obosi căutându-mă
Şi s-ar ţine pe propriile picioare.

Unul ar avea tentacule,
Iar în unul ar sta briza gata să disipe
Real.


Afişe care ţipă unei lumi albe

Imaginea pedepsei sălăşluieşte în acest ţinut,
Totem cu figură de leu ce ascunde prada
Adânc în pântecul matern.

Vorbirea stă întinsă pe umărul stâng,
Parte pe care o omitem trupului,
Şi nu existăm.

Cele două se duşmănesc de pe vremea
Copilăriei mele,
Amintire în care eu duceam pe vârful limbii
Vocale şi consoane
Ale întregii lumi.

O înfaş din clipa zilei de azi
Şi-i lipesc embleme,
Subliminal închizând la numărători precise
Înfometarea cuvântului crestat pe gură.

În lumea vederii,
Şoşele şerpuiesc în jurul gâtului,
Fără a atinge şi a accidenta
Culoarea roşie.

Privesc de la balcon
Omenirea desfăşată, strecurată
Fără închizătoare.
Panouri şi imitări ale pietonilor,
Cresc printre
Pitici statici şi moviliţe prea verzi realului.

Din adâncul sufletului
Las să se întrevadă chipul surâzător al nimfei,
Colorat în cocke şi cola,
Buze ce sorb cadenţat,
Muzica de film şi step, suflare a lumii de jos.

Din nou privirea îndreptată
Ne aduce nouă înşine
Paliere pe care mergem absorbiţi.

Dezvelită pulhav umanităţii mai albe,
Decât nuca de cocos
Spălăm faţa
Cu laptele gros din care naştem
Sânul uşor căzut pe viaţa noastră.

Devine elixirul căruia ne închinăm,
Cumpărând din ce în ce mai multă metaforă
A vieţii,
Sperând să ajungem afiş în care dansul mut
Sărută trecătorul, pe stradă.

Uităm de ce facem cu ochiul celui de lângă noi,
Momeală încet insinuată, cadrilată
În pulsul vital,
Telefon cu vibraţie care aţâţă,
O descoperire măruntă,
Instinctul exacerbat voluptos.

Şi totuşi imaginea fetei ce bea cocke şi cola
Disipă în simţuri
Şi închinăm roşului carnal
Fecioara ce sălăşluieşte
În vorbirea părţii ascunse
A umărului nostru drept.

Purtăm tatuaje stradal înfierate
Aducerii aminte,
Nud şi singurătate a vieţii acide,
Pe care din greşeala banală
Omitem să o vedem.

Spun cu încredere: Farewell guilt!
Închid ochii şi port pasul de călător cu zgomot şi circ
Din care afundat
Mai scot capul la iveală,
Ochii de zi
Lipiţi,
Pe care îi văd rar, cu zâmbet
Din lună.


Înaintări eliptice

De fiecare dată întind mâna şi vreau
Să simt apucarea bruscă a alteia,
Impuls viu, fiinţă cu forţă
Petrecând fluxul de sânge,
În care pot să mă mişc.

Îmi zbat ciotul mâinii
Şi mai sus de încheietură,
Pentru a-mi asigura tije cu care să sap
Toate corpurile prinse şi desprinse din mine.

Fiecare arată altceva,
Şi în oglinda ţinută de cel de lângă mine,
Văd un alt drum.

Reunesc repede zvâcnirile
Amestecate în acvariul ochilor
Şi le dau sens.
Unul priveşte candid, o femeie,
Altul, el însuşi bărbat.

Chip de femeie

De ce atunci când unesc mâna mea albă
Cu mâna-ntinsă de timp
Văd ecouri, mişcări de sens,
Feminin necunoscut, precum un răcnet
Pune la pământ sufletul
Amăgit că nu-l doare?

Şi nu cunosc cine este
Şi cine-i vine-n întâmpinare.

Intuiţie cu miros dulceag atrage
Instinct a ceea ce vreau,
Fulgurantă amintire,
Falduri şi mame
Totdeauna şterse.

Atavism al încleştării unei ramuri
De atâtea altele,
Om fără istorie, fără leagăn
Chipul surâde
Botezului tuturor.

Mă îndrept în voie cu pasul prea mare,
Către absorţia cu figuri comune,
Femeie şi nume aleator.

Teama o cunosc prea puţin,
Înfrăţită în copilul ce a plâns,
Fărâma de umăr matern.

Viaţa nefeminină,
E muşcătura cu venin trăit.

Mâna mai lungă prinde
Prima mamă ieşită în cale
Dintr-un copil alb,
Mătasea întinsă,
A placentei de păianjăn.

Sorb urmele
Prinse în gestul de abandon,
Răpire pasivă, neiertător înfierată,
Neaducere aminte
Nici mie, nici lor
A chipului semănat în răsad,
Germenul inocenţei ce a păcătuit cu ultima suflare!


Femeie comună din ţara cu nume nerostit

Femeie cu corp greu, înfăşat la gură cu zdreanţa cerşetorului,
Pierdută în deriva clocotului, sânge şi mişcare,
Împreunată din cap până-n picioare
De surorile prea albe, oameni primitivi
Însămânţaţi în tine.

Diferenţă şi contemplarea vlăguită de spirit
Au forat obscur,
Pe întuneric
În neştiinţa a ceea ce faci.

Lucru de prisos,
Dezmăţ al corpului sedus
Sărăcie, hoaţă cu voluptăţi
A aşternut credul pe locul lăsat gol
De timpul în care te-ai transformat.

Forme asemănătoare, lipite prin penetrare
Simplă a spaţiului, cu plictiseala celui molcom,
Devin prezenţă falsă şi oarbă
Inocenţa de barbar cu dorinţă şi clocot.

Maternitatea,
Seducere prin nepăsare şi apropiere,
Ulcică gestantă, diluată, doar un număr
Fără formă, glas sau amprentă,
Fetus crescut în poziţie de apărare
Contra umanităţii.

Doi fărăr adăpost, mamă-fiu
Înmulţire animalică, prezenţă inutilă.

Gunoi de care ne apropiem cu toţii, privind
Umbletul gol al celor de lângă ocheada noastră,
Indiferentă, plictisită,
Gest făcut cu silă,
După prima privire a magmei prea grele,
Fetusului prea plin.

Întoarsă din drum, deschiderea rămâne
Drumul pe care fiecare, capete plecate
Apropiem în taină,
Timpuri.

 



Falduri grele

Cuvântul văduvă mă sperie.
E ca un ram ars,
Ascuţit, poasac înfăşat în
Fuste şi giulgiuri
Mirosind a păcat, a timp
Leşiu.

Mă sperie femeia pentru că o văd rar.
Opulentă şi privind spre mine,
Ochiul pătrunde străveziu,
Pe un cadran prea gol,
Timpului meu.

Împreună devin mai rele,
Diformitate putredă din care
Aş mânca cu buza mea fragedă.

Simt cenuşa curgând
În plăpânda fiinţă ascunsă,
Chipul surâzând cu gene pictate.

Se muşcă un trup tânăr, unul bătrân
Şi spectatorul se înjumăţăţeşte cu frică.

Cenuşii presărată pe limba
Amară, îi ia urma
Povara omului nou-
Fals, paradă şi derâdere tulbure
Pentru ochii bătrâni, fără generaţie
Şi cristalin.

Miros al umanităţii, dans pervers
Se dezbracă în văzul vostru,
Ipocriţi, morţi şi beţivi
Vă scăldaţi pe coşciugul
Cu ape tămăduitoare
Mai feminine decât corpurile
La care tânjiţi, scufundaţi în lumea de dincolo
Deschisă, refexie a fecioarelor prea albe
A laptelui prea alb din care extrageţi
Trecutul văduvei, amintirea mamei,
Sânul proaspăt ieşit la viaţă al fiicei.

 

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.