indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

 Ion Nimerencu

Republica Moldova

Impresii si pareri personale in FORUM

poezie de dragoste cu largi influente cartaresciene

iubita mea din piata crangasi
ce adapostesti sub haine sudoarea taximetristilor
parfumul baietilor de cartier
si curiozitatea poetilor tineri

hai sa fugim impreuna departe
sa uitam trecutul, sa ne refugiem intr-o carte
sau intr-o lume cum n-ai mai vazut la televizor
nici pe strazile tropicale de la bucur obor
sa tasnim vertical, dintr-o scoica de mare
sa stapanim universul si patiseriile solare
sa clonam pe luna parcul herestrau
sa ne iubim pan' la Dumnezeu
sa locuim intr-o lume - balon
sa-ti cumpar toate prostiile de la avon
in fiecare zi sa te vad machiata
(uite pentru tine fac si reclama mascata)

iubita mea din piata crangasi
ce faci ca avioanele sa-ti aterizeze pe sfarcuri
liniile de tramvai sa-ti linga talpile
si marea de trecatori sa intoarca ochii in urma ta

vino cu mine pe animal planet sau pe marte
acolo unde curg cuvinte de miere din pietrele coapte
ca sa inventam ploaia si mersul pe bicicleta
sa patinam prin magazine pe-o laveta
eu voi asterne peste bolti curcubeul oval
tu vei cloci stele si melci de cristal
ne vom scufunda prin oceane de fructe
dragostea va curge prin conducte
voi fura din paris turnul eiffel
iar in varf voi planta pentru tine un soare - inel

iubita mea din piata crangasi...
" - ma lasi?"

intre timp venise primavara

noaptea a cazut deodata pe strazile capitalei
am vrut s-o ridic dar trupul ei incomensurabil
se incolacise printre blocurile stravezii
printre copaci si stalpi de electricitate
printre monumente de arta autohtona
si supermarketuri
ca o caracatita de intuneric
noaptea invadase bucurestiul
mergeam pe sub trupul ei
cu veioza in mana imi luminam calea
eram prin fata tnb-ului aproape de pasajul de la universitate
cand ti-am vazut trupul ca o basculanta
cum isi facea loc prin aerul nocturn
in varful sanilor tai de catifea
ardeau doua beculete electrice si lumina lor era atat de patrunzatoare
incat iti permiteai sa porti ochelari de soare
inaintai pe bulevard ca o minge de foc
luminai totul in jurul tau masinile trotuarul intregi cartiere
uneori te opreai sa te admiri in oglina vitrinelor
pe alocuri improvizai o ploaie artificiala cu fulgi din vata de zahar
si mergeai impresionata mai departe
lasand in urma statuia lui i. l. caragiale intercontinentalul si multe altele

intre timp venise primavara
si continuarea are loc pe un fundal verde

din tavan ploua cu raze lungi de dragoste
tu ma iubesti eu te iubesc
nu cred ca mai are rost sa intru in detalii

balada romantica

stateam inghesuiti pe-o buburuza
in jurul nostru pedalau rabdari
cu dragostea la gat si buza-n buza
ne indopam pe rand cu sarutari

cu ochii ghiftuiti de sentimente
ne tologeam prin miristea-cearsaf
de imi venea sa calaresc comete
si-apoi sa ling asfaltul tot de praf

puteau sa vina ploi sa bata campii
putea sa urle vantul ho ho ho
dar nu conta caci ne iubeam ca tampii
in rate en detail si chiar s'en gross

sinucigas postmodernist

pe strada ta scaldata-n epitete
imi inventez o nastere din ou,
respir inchis in roti de biciclete
iluzia aceluiasi tablou

ma-nvart precum un cer in echilibru
tiptil-tiptil cu poftele la brat
as vrea sa evadez in piei de tigru
sa-nsfac din geana ta cu mult nesat

pe strada ta cu trenuri si tramvaie
visez frumos in dungi ca un artist
injunghiat de picaturi de ploaie
ma sinucid in stil postmodernist

cantec fara inteles

prin cartierele poeziei
primavara nu mai este omagiata ca inainte
nu se mai omoara poetii la picioarele ei
nu i se mai fac declaratii de dragoste
vine si pleaca
un lucru destul de normal
primavara este un anotimp, mai visatorilor sau varsatorilor
si nu are nici un rost sa-mi cotrobaiesc buzunarele mintii
si s-o inzestrez cu metafore, epitete ori cine stie ce
asa ca-mi vad de treaba si trec neobservat pe langa ea
mai bine rasfoiesc ziarul
sau privesc televizorul acesta stupid
care imi arata realitati inventate de ei,
urlu cand aud cum scartaie patul vecinilor de sus
"fir-ati ai dracului sa fiti, acum va vine sa faceti sex
cand sua bombardeaza iraqul"cand imi beau cafeaua
ma uit prin gaura cheii la tine, poate
te vad dezbracata sa ma minunez si eu
ca un aborigen pus pentru prima data fata in fata cu un wc
to be or not to be repet de nenumarate ori
cuvintele astea celebre prin tramvai, prin camera, cand vomit
ajuta mi-a zis psihologul asta de mine, mi-as pune un cercel
in ureche, in nas, pe buza sau in alta parte
un cercel in forma de stea
vreau o stea, dati-mi o stea bai nebunilor
sa-i ling cele cinci colturi si s-o ciupesc de buci
ca pe-o tiganca obeza cu tatele pana la genunchi, duhnind a
primavara
stanescu iubea pietrele si le pandea in perioada de inmultire
eu m-am obisnuit sa te iubesc pe tine femeie
daca mi-ai permite sa evadez cu privirea pe sfarcul tau fierbinte
daca ne-am juca si noi de-a mama si de-a tata
ti-as spune ca tu esti cauza existentei mele
ti-am cumparat un carucior
si te plimb cateodata prin parc sau te duc sa faci cumparaturi
in piata obor, lumea imi zice ca sunt ticnit cand ma vede cu tine
unii ma striga din urma "pozofilule", ma doare exact in varful cotului
pentru mine esti mult mai mult decat o poza
te vad cum respiri zi de zi in spatiul asta sticlos
imi faci cu ochiul, ceea ce ma oftica cel mai mult la tine
e tacerea, nu scoti niciodata un cuvant
dar m-am obisnuit si cu asta
"tu es ma soeur de solitude et de prison,
tu es ma plus aimee femme"
daca mi-ai deschide fereastra, m-as arunca pe geam
daca mi-ai spune te iubesc as muri de atac de cord

 
Ion Nimerencu - Republica Moldova

 moulin rouge

e ca si cum te-as decupa din reviste,
ca pe o vedeta de televiziune sau ca pe un star porno
si te-as zeifica lipindu-te de peretele transparent al imaginatiei mele,

sau te-as impodobi cu nectar de cuvinte proaspete
mumificandu-te intr-un dictionar explicativ.

e ca si cum ai intinde tot cerul dinlauntrul tau spre palmele mele
si mi-ai comanda un poem in care sa te simti la tine acasa,
un poem lung cu ingeri si pasari
cu potcoave si fluturi
un poem cu care sa te contopesti intr-o imbratisare continua

vino langa mine si danseaza-mi un can-can
sopteste-mi un mister la ureche sau altceva
fii tu in noaptea asta muza pe care o visez de-atata timp
si iubeste-ma iubeste-ma iubeste-ma si-ti promit
ca voi trece si maine seara pe-aici

sonet pentru proslavirea patriei sau cantec de treaca - mearga

e unu mai tovarasi e parada, petrecem timpul prin  fabrica de bere
betii de lux apar tiptil pe strada, trec picioruse dulci de pioniere
ca vantul se retrag pecemeristii, eroic in flaconul cu calmante
cu patria in suflet tractoristii isi investesc sudoarea in amante

traiasca tara vodka si strabunii,  traiasca libertatea si nebunii
ce ne-au impins cu fundul in revolta.
azi ne iubim cu gandul la recolta,  dar asteptam mereu privind spre bolta/
sa curga mierea din buricul lunii.

despre pace iubire si coca-cola

luna trecea in fiecare joi
prin fata caminului poligrafic.
avea parul lung si prostul obicei de-a calari mereu
acelasi cal invizibil.
cerul era de fiecare data plin de pasari - o fereastra
prin care puteai sa privesti vesnicia cu ochiul intors.

stateam rezemat de valurile marii.
o nebuna imbracata in alb
insira portocale pe o linie dreapta pe care o numea timp,
uneori se uita la mine
printr-un cerc transparent,
invelita in douazeci si patru de orizonturi
si-mi facea rusinata cu ochiul.

bantuit de iluzii
ii citeam emotiv poezii
despre pace iubire si coca-cola.

la nuit ne finit jamais

am impaiat tot cerul in ochii tai
femeie nascatoare de linii

pe-atunci locuiam intr-un tablou
singur sprijinind peretele unei iluzii de sarma.
simteam nevoia de frunze
dar nu-mi puteam prelungi bratele spre exterior
astfel incat ma ofileam incolacit in jurul imaginii mele

intr-o zi cand nu ma asteptam sa te intalnesc,
m-ai atins cu o briza de sunete lungi
dinspre atlanticul buzelor tale,
si mi-ai soptit la ureche o fereastra
prin care m-ai rugat sa cobor.

viens ici mon cher viens ici

si veneam amandoi unul catre celalalt
ca doua rauri de iarba albastra spre nesecata cenusa a clepsidrei
din care vroiam sa renastem sarutul
ne aruncam tamplele in sus si-n zborul oval
tamplele se transformau in pasari
ne desprindeam de trupuri ca de pielea cuvintelor
si ne inaltam intr-un punct spre o nesfarsita imbratisare
si ne iubeam
si ne iubeam
si de-atata iubire deveneam transparenti incat ni se vedeau toate oasele inimii

la nuit ne finit jamais imi spuneai
la nuit ne finit jamais

 


iluzii lungi si transparente



cerul parea o funie groasa fara capat
de care atarnau pasari ovale dimineti rotunde
si alte forme mai putin importante
sunetele curgeau linistite in sus
prelungindu-se in ecouri de gheata
ploaia-si freca talpile de sfarcurile pietrelor
tu stateai rezemata cu genunchii de tample
uneori iti inventai un timp pe care-l traiai dintr-o rasuflare
apoi asezandu-te intr-un cerc
incepeai sa desenezi mistere si adormeai obosita cu bratele intinse
iluzii lungi si transparente dansau
neimplinite in coloane de sticla
pianistul isi sculpta cu unghiile clapele pe nisip
eu incercam din rasputeri sa ma nasc dintr-un strigat
ca sa pot strabate cele 7 orizonturi
si s-ajung glorios pana la buzele tale

chiar daca nu stiam unul de celalalt
dragostea noastra devenea o necesitate



 


Ion Nimerencu - Republica Moldova

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.