indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

 

Ion Tatomir

Sighetu-Marmatiei, Romania

Impresii si pareri personale in FORUM

POEZII

 

Svetlana

Daca as fi rege,te-as impodobi,
cu toate colierele regatului meu,
petale de trandafiri si garoafe,
ar fi covoarele tale,
pe capul tau semet,mi-as aseza coroana,
Din aur fin,cu diamante,Svetlana...
Poeziile mele,sint covoarele pe care le strabat,
stralucirea ochilor tai,
coroana de aur,e lauda ce ti-o inalt,
nu sint rege bogat,dar fericit,
ca o accepti,Svetlana,
Svetlana,
vindeca-mi rana...

Lumina

Cind e intuneric,in ce cotlon se ascunde,
in ce pintece tainic,isi gaseste lacas,
Cind dorul ei,o lume intreaga o duce,
Unde-i al Luminii scump salas?
Am gasit Lumina,ea este la tine,
in sufletul tau se gasesc comori nebanuite,
eu le-am vazut pe toate,
bat la inima ta,se poate?
Nu ma lasa afara,e frig,e intuneric,
mi-e frica in noapte...

Noaptea

Noaptea s-a asternut peste orasul zgomotos,
luminile se sting,
dar in mine acum mocneste dorinta,acum ma chinuieste,
in aceasta clipa,pasiunile in mine se aprind,
speranta ca undeva,cineva ma iubeste,
ca-n acest Timp,la mine se gindeste,
ca nu sint singur,parasit de toti,
ca tu,iubito,de undeva grija imi porti,
si floarea noastra nu se ofileste;
dar creste iute a noastra Iubire,
si ruga ce-am zis-o,zile si nopti,
gasi ascultare la urechile divine,
si vom fi impreuna in fericire,
lasa-vom sa se implineasca visele,
cind ma voi intoarce,din nou spre al tau chip,
binecuvintarea imi va cununa toate zilele,
cu adevarat,voi fi fericit,
iata cit de bogat sint,pastrind amintirea ta,
inaintez obstacolele inlaturind,
pentru frumusetea ta,
Luminita...


Tu esti...

Din a cerului si pamintului sarutare,
s-a nascut a ta faptura?
alergind pe cimp,vazind griul,
al tau par balai era,
piinea sufletului meu...
odihnindu-ma,privind spre a cerului inaltime,
ochii tai i-am vazut,
cum dau vietii mele stralucire...
un izvor limpede care curge,
netezindu-mi calea,adapindu-ma,
pe mine,un pribeag insetat,
de elixirul vesnic-iubire...
Ii multumesc lui Dumnezeu,
pentru mieluseaua curata,
pentru mierea albinelor,
pentru zborul vulturului,
Tu esti...
toate acestea,craiasa din povesti,
ma intreb:
oare,ma iubesti?...

Tacerea topeste

La sfirsitul unei zile grele,impovarate de griji si deceptii,
obosesc sa lupt cu greoiul mecanism birocratic al vietii,
ma pun intr-un scaun sa te privesc in tacere,
la atitea dulci promisiuni,ce neatinse-s si mai dulci,
primesc din privirea ta atita mingiiere,
greutatile devin usoare ca niste fulgi,
cum sa-ti multumesc oare pentru toti fulgii pe care mi i-ai daruit?
pentru momentele de visare tandra in care plutesc,
si norii pe care i-ai alungat,facind cerul atit de senin?
Am fost creat sa cred si sa iubesc,
ma faci sa redescopar un minunat secret,
ca viata e un tren ce duce cu el doar faptele bune,
si ca un zimbet,al tau ramine pururea viu,
si ca tot ce va ramine din aceasta lume,
este Luimna dragostei despre care scriu,
ce izvoreste din Binele facut in viata de zi cu zi,
cind intunericul multe ingrijorari aduce,
la care raspunsuri sa gasesti nu stii,
atunci cind lacrimi apar in ochii tai frumosi,
si aduc repede florile sa te inveselesc,
desi sint umezi si ochii mei,
miinile ti le sarut,nu ca sa te cuceresc,
o dovada sincera a prieteniei,
cind te impatur in tacerea cu care m-ai invelit si Tu,
si frumusetea din noi devine perfecta,
nimic nu mai conteaza,doar Sufletul,
ce maretia cereasca o reflecta,
cind intelegerea cuprinde structurile subtile,
ale sentimentelor mature si solide,
cind devin inutile prea multe cuvinte,
si o atingere a povestit toate legendele lumii,
fara sa fie nevoie de magia romantica a lunii,
ma pun in scaun,doar ca sa te privesc,
si un univers neinteles primeste sens,
atitea neintelesuri in parul tau gasesc,
Frumosul netulburat-e atita de intens,
multumesc pentru fericirea ce pina la groapa ma va insoti,
amintirea unor clipe stralucitoare de mister,
intr-o existenta lipsita de bucurii,
Tu-o regina,eu-un cavaler,
infruntind curajos balaurii,
binecuvintez tacerea ce atitea m-a invatat,si mi-a daruit,
si privesc fara teama catre furtunile anilor viitori,
atit de multe lucruri minunate am primit,
si-n taina miezului de noapte,ma rog pentru tine,
fie sa-ti implinesti destinul,si sa-ti fie bine,
ingerii sa-ti netezeasca caile,
si Fericirea sa fie un vin dulce,ce nicicind sa nu lipseasca din paharul tau,
ferita sa fii de necazuri si de orice rau,
ca intr-o poveste fara de sfirsit,
unde fiecare erou e fericit,
sa-ti gasesti drumul usor spre implinire,
cu multa sanatate,si noroc in iubire,
si doar un zimbet,cel al prieteniei,
sa nu uit sa-l trimiti pe adresa mea,
te rog sa nu uiti de destinatar,
cind peste ani si ani,poate tacerea ma va topi,
eu iti doresc tie multi ani fericiti,
sa fii mamica a doi copii,
si lasa-ma,ca peste ani sa stau pe scaun,
gindindu-ma la un vis ce a trecut,
la mirajul tineretii,in care ne-am intilnit,
atunci cind eram atit de abatut,
si un buchet de sperante proaspete mi-ai daruit,
lasa-ma atunci,de departe sa-ti zimbesc,
inca o data sa te mai binecuvintez,
in tacerea singuratatii de necuprins,
in care inchis am sa ma gasesc,
atunci vei auzi cum tacerea mea vorbeste,
si-n melancolie,tacerea ma topeste,
ca in zilele de odinioara,cind erai steaua mea,
cind atitea vise construia si darima,o,dulce Tineretea!.

 

Farmec si Flacara

Ai aparut ca un vis cu cu parul desprins,
cu maci rosii pierduti in el,cu zimbet de stea,  
si pasi usori de gratie insotiti,
te-am privit,mi-ai zimbit,
comori si daruri am primit,
cuvintele nu sint pretioase,cind le invoc spre a te retine,
in odaia sufletului meu,nu voi invoca nici iubirea,
spre a nu transforma acest crin inocent intr-o floare a pierzaniei,
voi arunca caramizile,dar voi pastra marmura,
marmura alba a zapezii,zapada frumusetii tale,
aruncind deoparte toate stralucirile lumii nebune,
ce coroana de aur o inalta,si pe cap si-o pune,
eu voi ridica in sufletul,amintirea mea,cununita de ghiocei,
sa-ti impodobeasca fiinta,si sarutul il voi aseza,
nu pe buzele tale pe care sint insetat sa la sarut,
sa ma infrupt din dulceata lor de visine proaspete si coapte,
nu pe mina ta,ce as vrea sa o cuprind,si sa n-o mai las,
sa se piarda departe de a mea dorinta,
nu pe pieptul tau ce fericirea mi-ar promite,
aidoma unui cring in care proaspata racoare m-ar intari,
nu pe parul tau,al carui parfum de flori salbatice l-as sorbi,
fara incetare spre a uita de toate cele rele ce ma inconjoara,
nu pe fruntea ta,ce ginduri nobile poarta,caci nu sint demn de ele,
dar pe amintirea ce o pastrez despre tine,
pe sufletul tau,de leoaica jucausa,
inocenta,zimbitoare,blinda...

Atins de Amor

Privirea-focul ce aprinde,
padurea sufletului zbuciumat,
Iubirea-te inlantuieste,
spre vesnicie,in poezie,
de la intuneric,spre drum luminat,
de soare si de stele,
prin sarutul pasional,
din senin furtuna...
dezlantuiri de sentimente,
evadare placuta in astral...

Mouse

Daca pun mina pe mouse,
simt megabitii cum misuna,
si calculatorul devine,
o proiectie a personalitatii mele,
intortocheate si complexe,
fara nici un adaus in plus,
strasnic mouse...

Contemplare

Ai aruncat o piatra in lacul nemiscat,
si unde au inceput sa se produca,
ai semanat o actiune,o fapta,un gind,
si valuri intregi s-au pus in miscare,
ai fost vint tulburat,ce secole intregi ratacea,
nu ai spus nimic,ai tacut,
si nu ai reusit astfel sa devii realitate,
erai iluzie;
dar la primul tau susur,la primul tau cuvint,
forme au inceput sa prinda viata,
si torente creatoare ai varsat spre tine insati,
care te-au cuprins,te-au incolacit,
au trezit in tine foc si spirit de zidire,
atunci ai tresarit in fiori de placere,
ca o caprioara speriata de pasul vinatorului care e pe urmele ei,
ca o floare atinsa de raza soarelui in zorii diminetii,
ca o inima atinsa de Kama,
prinsa in capcana dragostei.

Confesiune

Ingerasii scutura norii,
se pregatesc de sarbatoare,
ploaia incet cade,
pe fiecare floare,
doar tu lipsesti,
si nu simti aceasta binecuvintare,
te vei intoarce,
cind curcubeul va aparea intre nori,
si atunci te voi saruta,
poate de doua,sau chiar de trei ori,
iubita mea...

Stafia

Secolele sunt zile pentru mine,
pe care le-am strabatut ca pe niste culoare lungi,
tot speram sa gasesc ultima usa,
la care sa pot bate,
vazut-am nedreptati,intuneric si napirci,
ce nu merita numele de OM sa-l poarte,
praf si cenusa au devenit atit domnitori,
cit si slugi,
in uitare zac toate zilele desarte,
in care nu au slujit Domnului,
ce Singur imparte Viata si dreptate,
si netezeste calea Binelui,
pentru cel drept nu exista moarte...
Ca o stafie ratacesc,cautind dragostea ta,
pe stincile inalte aflu floarea de colt,
...dar nu e Ea,
curcubeul il zaresc,dar nu e Lumina,
unde as putea sa o gasesc?
Luminita....

Balada

Undeva departe,intr-un colt de lume,
ascuns de valul timpului si apartinind trecutului,
acolo unde in mister soarele apune,
Era un castel stravechi locuit de o zina,
Mai frumoasa decit in cuvinte s-ar putea spune,
Impodobita cu o stralucitoare cununa.
Aceasta zina gratioasa singura traia,
inconjurata de o imensa bogatie,
Credea ce e fericita,dar ii lipsea ceva,
acest gol ii sfisiia dureros inima,
Oare ce putea sa fie?Dorea zina disperata sa stie.
Intr-o zi,pe linga solitarul castel,
se auzea apropiindu-se un cal,
Zina iesi sa vada cine e,si pe cal,
un cavaler mindru si imparatesc zari,
Tremurind in tot corpul,se apropie de el,
si in ochii lui,fermecata privi.
Aparind zina,cavalerul inmarmuri,
intreba facind o plecaciune:
Am ajuns in rai,am murit,
ca pot sa vad o astfel de minune?
Doar ingerii cerului pot avea frumusetea ta,
o,fiinta de lumina,m-a cuprins dragostea!
Zina ii vorbi:esti viu,o,stapine,
am ratacit necontenit in regatul viselor,
cautindu-te doar pe tine,
necunoscind acest foc tulburator,
ce arde acum in mine.
Cavalerul varsa o amara lacrima,
cuprinzind-o pe zina la pieptul sau zise:
soarta nedreapta e cu noi,
caci datoria de cavaler ma cheama,
sa merg cit de curind la razboi.
Zina intristata pe cavaler il imbratisa,
si oferindu-i buzele ei dulci,
tandra,iubitoare il saruta,
iar acesta,inflacarat de sarut,spuse:
acum pot linistit moartea sa infrunt,
si nicicind nu am sa te uit.
Cavalerul pe cimpul de batalie muri,
si ultimul sau gind a fost catre ea,
Plin de rani,insingerat sopti:
unde esti iubito,sa-mi dai fericirea?
as vrea pentru ultima oara sa te imbratisez,
dar nu vii tu,e Moartea,
si imbratisat de ea,etern am sa visez.
Zina plingea zilnic de la plecarea lui,
dar,sperind tot il mai astepta,
si acum,poate,tot il mai asteapta,
ca in bratele-i ocrotitoare sa-l primeasca,
Din nou dragostea sa regaseasca,
undeva departe intr-un colt de lume,
acolo unde,in mister,soarele apune...

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.