indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Iulia Stoian

Animism

 

Ciclul de poezii "Animism"pe care vi-l  trimit a fost citit recent in Cenaclul „Sagetatorul”al Uniunii Scriitorilor unde a fost punctul de plecare al unei discutii ample despre postmodernism,suprarealism si despre estetica uratului,evitata sistematic de litaratura trecutului.Tot aceste texte mi-au adus,in Tabara Nationala de Creatie Literara „Tinere condeie” Premiul pentru „Cea mai originala formula lirica”.

   

I.
Oboseala anilor canonizaţi
prin chiliile bâlciurilor
e un pistil fusiform
de migdală putredă,
dalinian postată pe un ceas
în expansiune spaţială,
la fel cum tusea
mea expansivă îmi proiectează
mirul faringelui pe fruntea trecătorului.
lemnul de mahon al cleştilor bifurcaţi
din părul meu metalic
si arcuşul tibiei tale fracturate
fac vioară din om.
cuticulele interdigitale
mi se exfoliază zilnic
în ritmul unui papirus mural
cu hieroglife mayaşe.
am viscerele de un roşu-morcov acid
ca pomeţii fecioarei botezaţi in henna
unui trunchi de mandarin
mediteranean.

II.
In secetă,mă spovedesc catolic
cu rotula genunchiului stâng
în zgura rădăcinilor de gin-seng
şi uit că în japonia toţi membrii familiei
folosesc aceeaşi apă de baie
epidermele trupurilor
impregnate icteric cu pigmenţi biliari,
decojite impudic în spuma vâscoasă
de mare a căzii.
ei au inovat transsubstanţierea trupurilor
fierte în aceeaşi zeamă gelatinoasă
difuzează reciproc şi încheagă
ceea ce dumnezeu numeşte noetic
”ăi’de jos, de la demisol!”când aruncă zeflemitor
cotoarele nude ale merelor
pe creştetul convex al fiilor,
scuipând în virtutea inerţiei sâmburii
în noadele stareţelor caste.

 
III.
Grefa ta facială ca foaie de calc
capilară pe corneea somonilor,
face penitenţă prin cutiile franciscane
cu donaţii.corpuscul nihilist,
levitez în derivă pe orbitele omului
proxim mie.
asociez sanctuarele mahomedanilor
cu fructoza exotică din mustul rânced ,
cu chihlimbarul machiavelic închegat
în aortele somnului,
cu imposibilitatea statuilor elene
de a fi cadâne la banchetul rubensian al mortii.
am manşetele îmbibate în ocru pur,
gondolele veneţiene în carbune
nu au extremitatea stânga,
au însă vibraţia spasmodică a articulaţiei
si penelul jilav în
fanta parchetului.

IV.
Irişii îmi eclozează împenaţi
în sudoarea acră de pigment african
în ospaţul pedant al kimonourilor nude.
sfidând monastic yoghini imperturbabili
croiţi în foaie de tutun
plisată.nu îmi rămâne decât
să iţi incorporez matern în vieţi marsupiale
corsetul gipsat,suflul de muson ftizic,
să mă mimez acvilei leş,
să capăt şaman în zarathustra
sau în amon-ra,
să-i stăpânesc pe amândoi prin raţiunea cărnii,
să mă deprind cu înghiţitul propriei cozi.
absentez la selecţia gloatelor divine,
sunt tec, hormon,solz încarnat,
lavandă,ser.

V.
În pâlnii de patefon mă îndes
taciturn cu irupţiile sprâncenelor
pe ghemul taftalei oliv,
cu pliurile ţesuturilor în ţintele tijei tale vertebrale.
sfărâmăturile proiectilelor îmi arcuiesc
subcutanat platfusul frunţii.
nu port fuste cadrilate, joc şah
şi scuip trecătorii rromi.
burduful acordeonului se resoarbe
odată cu unghiul obtuz al cavitaţii mele pelviene.
acolo calcanii dansează polka
unindu-şi şoldurile
în mâzga branhială
a harponului.

VI.
Docherul roteşte mănunchiul de dropii jupuite,
zgâriindu-mi în caruselul centrifug
rinichii violeţi.infuzia ceaiului de salvie
cu rom şi salivă de iguană
nu îmi opreşte septicemia interna.
rondul carnavalesc îmi zboară
ţigla creştetului.
curg aud foşnetul uscat al genelor false,
instrument medieval de suflat silogisme,
în alamă, cu registru grav, tub răsucit spre tâmplă,
o tubă,crom,cenuşă,arc


VII.
Icoanele bizantine
mă smintesc senzorial
în delir de fruct ars.
fetus în faţa lor, îmi postez porii dilataţi
pe aerul vâscos al ananasului.
între coşul pieptului meu şi
gresia cadrilată a frescei
sunt filmele de avangardă
despre idolatria vitelor aurite,
zborul cinic al zopiloţilor
în panta piscurilor de marnă,
broboanele limfei pe supuraţiile biciului,
culoarea-ton a broaştelor marmorate.
caut calotele sferelor înalte
în torsul vracilor octogenari,
încheieturile mâinilor
îmi palpează matern aure decorporate
în coconii mătăsii porumbului.
 

   

 

VIII.
Am ginul tonic din sacii tăi lacrimali,
futurismul curbelor ondulate,
laptele caprelor coagulat
sub unghia ateului scientist ce eşti.
iconodulii nu văd cablurile,
sisteme circulatorii de iederă tubulară,
spiralată pe prunc în adn heruvimic,
nici scaieţii subcutanaţi ai umerilor mei.
trupurile inflamate înfundă anii în leprozerii,
imaginând în stări de veghe
voluptatea scrumului de eucalipt,
afrodisiac pe suprarenalele lor
contrase în sâmburii curmalelor presate.
cer ambrozia cleiului de arbore şi
rachiul ienuperilor sub şoldurile cloş
ale damelor obeze.


IX.
Ştiu că râvneşti sarcofagul meu
sub duşumeaua birturilor,tuşul,
spuma aspră de suflu animal
sub diafragma perforată şi
sacii tăi vocali bilobaţi în urlet.
cu logaritmi şi mistrie
nu vezi ce vad când văd cu adevărat
ce e de văzut în smalţul turlelor boltite.
civilizaţiile precolumbiene şi-au construit temple
şi zei cu piatră şi piei tăbăcite.
aveau părinţi analog şi clerici.
port schiţele fluide în negru de candelă
şi picioarele tale cu
discuri adezive sorbind cearcănele
madonelor lăuze.
Cunoştinţa ca disc de vinilin.
sare.


X.
Talcul hepatic,tivul
tacul.sprijin în ţinte de oţel podelele
cu şirul indian al hematoamelor turcoaz,
scară spiralată către vegetaţia capilară a turlelor.
puntea de bârne şi toacă-n toacă
nechează tonic între genunchii mei
zdreliţi în furci-abaţii de stuc,măduvă şi plexiglas,styx.stânga,noada mea hidraulică,
dreapta,sodoma, turnesolul lichenilor,
gomora,agitaţia endocrină a teiştilor,zaţul.
călugărita dintre genunchii mei,
femeia negativelor fotografice,
nudă,cu porii măslinii,
solzi în răspăr respiră astmatic
algele brune ale acvariilor rudimentare
fără filtrele ideilor profane.
Sare.
 

XI.
Muşc spinarea bivolilor
în panta colţurilor de pirită cubică.
scoarţa de rozmarin pe claviatura noastră dentară
în arc de cerc punctat în tuş
peste cursul intermitent al cormoranilor.
gingiile decalcifiate
volatilizează mirosul sulfuros al iacului tibetan
hirotonisit sub vălul tău palatin.
biftec tartar în sânge.
îţi fermentează sonor tarhonul
pe fisurile coastelor ,
ţâşnesc prin ridurile ulceraţiilor
caravele în echilibru relativ,
urcă spre ceafa ta
decorticată de senzaţii.
Sare.


XII.
Păşeşte somnambulic
în ritmul contracţiilor uterine
ale mamelor de om,pe vârfuri,
în paloarea aristocratică
a obrazului rugos,
zloata lutului nefăcut organism divin,
poantele jos în salt mortal,
fierbe fătul.orăcăie spumegând,
se ridică,toarce,rotulele lemnoase ustură,
secretă sacâz.se apleacă hibernal
spre izvorul mnezic al
trupului meu scorburos.
intuieşte coşurile piepturilor
care au mimat french-cancan
lângă pilonii de susţinere.
priveşte,îşi încriptează crucifixul pe cerul gurii
în două mişcări instinctive,lipsa de dumnezeu
şi plasture dintre alveolele mele pulmonare.
clipeşte siderată,înfaşă treimea
în meningele asceţilor
fosilizaţi în zăcămintele mele de zirconiu,
imaginează plastic deconstrucţia mea spirituală
în scrima umbrelor.
Sare.
 

XIII.
Samovar cu formol,
scotch whisky şi vergeturile ligamentelor
mele roase până la fibra anemică a nervurii centrale.
limba musculoasă ca portulan
pentru navigatoarea misionară
ce mă chem.în tsin-tao, bere chinezească şi glucoză.
talpa flexată a toreadorului meu oniric
tactează măsuri simple
în marş funebru.
copita mi se resoarbe încarnat,
ca tumoaremalignă de osânză animală
spre gleznă.
Sare.


XIV.
Basoreliefurile sidefate din pieptul lui ioan
în vasodilataţia maicii.
scraşneşte smalţul .
îşi lasă cuticulele dermale
ecran mut asupra ochilor agnostici.
nu îmi văd măruntaiele.
le inhalează umezeala rânceda de tencuială în igrasie,
îşi verifică nasturii sutanelor în dreptul sternului concav.
ducă-se-pe –pustii mă conjură epileptic,
convulsiv,îngenunchează,
îmi pun prescuri cărămizii
trasând crucea lui david în ombilic,
încheieturile mâinilor,şold şi coapsă.
nu văd decât un plasture ancorat profund
în organele interne,sprijinindu-se de podea
printr-o ghiulea.
Sare.


XV.
Iau funii circulare de rapiţă
îmbibate în ricin încins,se lovesc
pentru fericirea cărnii mele,
îmi scuipă pântecul ,
îmi condamnă marsupiul revărsat
pe laturile vertebrelor,mentolul călcâiului crăpat seismic,
îmi ridic smucit bazinul.
pasarela se balansează mortuar
ca antilopa gnu jupuită în strânsoarea
de hamac a vânătorului ,
îşi varsă aghiasma la baza gleznelor,
sunt nedegresată. şiroiesc sfinţenia
spre aşternturi.icnesc.
despart brusc gambele.pod rupt.
maici în macii sfincterelor.
spori amnezici.smirnă.spin.
 

     

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.