Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Mihaela Stîngă

München, Germania

Trilogia simţirilor primare

Versuri

Impresii si pareri personale in FORUM

 

De vorba cu Mine


Eu si disperarea mea la ceas de noapte,
Prietene de-o viata, siameze de nedespartit,
Impartasind aceeasi taina a neputintei invatate,
A delasarii de sine, a fugii de ce-as avea de faptuit....

Fentindu-mi soarta printr-o alegere imbecila,
De a-mi privi viata cu ochii inchisi in afara,
Holbati inautru-mi, plingindu-mi de mila,
Asteptind de la altii in cale sa-mi sara.

In "omenia" mea prea-bine mascata,
Imi zic ca la rindu-mi orice-as putea face
De-i vorba de altul...miciuna sfruntata,
Camuflaj comfortabil a hotaririi de-a zace.

Se pare ca e vremea prefacerii de sine,
Acum fata-n fata numai Eu si cu Mine,
A adevarului deplin, a trecerii la maturitate,
Fara masti, fara frica si fara lasitate.

Ce vezi in tine, spune-mi, zaresti ceva anume?
Descrie ce s-arata, fara sa-i pui vr-un nume.
Nimic nu-i bun sau rau, ci doar asa cum este,
Suntem doar Tu cu Mine, nimeni nu iscodeste.

Uite cum tremuri....ce e? Nu-tzi place ce zaresti?
Fii curajoasa fata, nu ai cum sa gresesti.
De-a fost ceva aiurea, gresit, cum vrei sa-i zici,
A fost pina acuma, ascunsa-n cuib de frici.

De ce ti-e frica Tie? Fii sincera cu Tine!
De Oameni, de Iubire, de ce se-ascunde-n Sine?
De judecata celor ce te-ar dezaproba?
Ce-ti pasa ce zic altii, tu n-ai parerea Ta?

Nu-i un deranj mai mare sa te dezici de Tine?
Sa te retragi din Viata, sa te inseli pe Sine
Facind un ideal din a placea Cuiva?
Pai cine sa te placa de nu te placi mata?

Nu vezi ca-i o prostie sa crezi c-ai putea da
La altul de mincare cind farfuria TA
E goala si ciobita, iar matele iti cinta?
De dat nu ai nimica, logica-ti este frinta.

Mai mult, iti pare poate ca este plauzibil,
Sa-i poti iubi pe ceilalti, doar ca e imposibil
Sa fii dragut cu altii cind te urasti pe tine,
De dat ai numai Ura, asculta-ma pe mine!

Iubirea-i minunata si naturala foarte,
O primim cind ne nastem si-nainte de moarte,
Dar pe parcursul Vietii, nestiind s-o pastram,
Ii cioplim chip hidos inainte s-o dam.

Apoi o-mpachetam mindri in hirtii colorate
Numind tot Iubire si Simtul de Proprietate,
Si Egoismul, si Teama de Singuratate,
Asta-i ceea ce dam celor ce ni-s pe-aproape.

Tot astfel luam Frica cu care ne nastem in singe,
Ne temem bine de ea, si ne ferim a plinge,
Ne-o ascundem de altii facind-o pe grozavii
Ea se preschimba-n Panica careia-i suntem sclavii.

Fara sa stam pe ginduri, instinctual aproape,
Manipulam Minia si o lasam sa sape
Pina cind mutilata, purtata ca-ntr-o vrie,
O revarsam turbata, schimbata in Furie.

Nici cu Tristetea noastra nu ne purtam mai bine,
O-nabusim cind este, si-o chemam cind nu vine,
O ridicam chiar mindri la titlu de virtute,
Depresia boema, raspuns la suferintele cerute.

Tot din nascare pare, ni-i data si tendinta
De a dori sa fim CA, sau Mai Buni ca cel ales,
Dar sa fii Tu acela, trebui´ sa-ti dai silinta,
Pe cind Invidia ti-e la-ndemina cel mai des.

Te recunosti ici-colo printre rinduri,
Sunt adevaruri triste pe care le stiai?
Vestea cea buna este ca daca te demasti,
Mai ai o sansa inca, ai dreptul sa renasti.

Sa lasi iubirea pura sa plece si sa vina,
Sa plingi cind te simti trista, jignita sau straina,
Sa zbieri cind simti Minia si sa o lasi sa iasa,
Ia-te de brat cu Frica si spune-i ca-i frumoasa.

De vrei sa dai la Altul, umple-ti Tu-ntii paharul,
De vrei s-aduci un zimbet, alunga-ti Tu amarul,
Sa poti iubi pe Altul, iubeste-te pe Tine.
Vei putea face bine, doar cind Iti va fi bine.

Poezica
(poezie dedicata psihologului meu, in definitiv mai trist, si mai nefericit decit mine)

Promis-am sa va scriu un cintec, sau doar o poezie...
Si chiar daca n-am “jetzt gleich” destula fantezie
O fac, intocmai si pe dos decit pisica puturoasa.
Cu toate ca nu-mi vine, insist sa sar pe masa
Caci mi-am propus,
Si nu fiindca ma-ndeamna nu stiu ce lege-a firii
Ci doar pentru ca-s roaba “moralei”(??) si-a gindirii.

M-ati tachinat cu vorbe de bine sau de-ocara,
M-ati asteptat sau m-ati impus sa ies din les afara
Mi-ati zis ba ca sunt vie, ba ca sunt gata moarta,
Ba ca am spirit, ba ca-s plicticoasa, sau chiar nitel cam toanta...
Nimica nou, doar inainte de-a va cere ajutorul
M-am intrebat in mii de feluri: “Fai, care-ti este rolul???”

Pe vremurile bune eram mai mult simtire,
Dar n-am simtit nicicind a lumii-ngaduire,
Iar din a mea privinta nici ca mi-ar fi pasat,
De ce numeste Lumea MORALA sau PACAT;
Dar fost-au mereu altii alaturea de mine
Ce-aveau valori morale batute-n cuie bine.

Asa ca-n timp, atita de groaznic se-ncurcara
Legile firii mele cu-a celor de afara,
Incit indus-am o lume-ntreaga in eroare...
Cit despre mine, trasu-m-am pe sfoara cel mai tare,
Iar astazi, cel mai vajnic dezaprobator al meu
Nu mai poate fi nimeni, pentru ca sunt chiar EU!!!!!

M-ati intrebat azi intre patru ochi de ce sunt proasta...
De n-as fi fost, mai ajungeam la Dumneavoastra????
Degeaba nu-i nimic pe lumea asta,
Asa a trebuit, sa va-ntilnesc si basta!!!!!
Mie n-are decit sa-mi para bine,
Si chiar ma bucur findc-asa imi vine!

Si sper cu ajutor sa scot iar la iveala
Pe-aceea care-am fost, sau ce-a ramas din tavaleala,
Caci m-am luptat cu mine pe viata si pe moarte,
M-am rupt bucati, m-am alungat in noapte,
Mi-am reprosat, am plins si m-am jignit...
Veniti cu ceva nou, m-am plictisit!

Cum zicea Ceauseasca pe vremea cea draceasca
Vazind ca cei sarmani insista sa traiasca
Si nu crapa de foame si lipsa de caldura:
“Oh Gott, unglaublich, cercati cu cianura!!!!!”
Asa si eu, cercatzi tot ce-aveti in uzanta
Eu sincer simt ca sunteti, ultima mea speranta.

Spuneati ceva odata de-un punct in Univers
Pe care cine-l are, cu-n dram de interes,
Contrindu-se intr-insul cu degetul cel mic
Bici din rahat va face, sau chiar si din NIMIC
Gustoasa-i teoria...intocmai precum untul
Dar zicetzi-mi mai bine unde sa-mi caut punctul....

Se poate ca avut-am un PUNCT si l-am pierdut,
L-am ratacit, s-a risipit sau n-a-ncaput
Vreodata in bagaje, caci de-o eternitate pot sa zic,
Ma mut aproape-n fiecare an macar un pic
Ce de noroc avut-am, dar schimbind intr-una locul
Se pare ca mi-am risipit pe drum norocul.

Nu va lasati uimit de-a mea infatisare,
Ma intrebati ce simt? Simt disperare!!!!
Si nu de ce a fost, sau ce va fi sa fie, vreau sa zic,
Ma infricosez cind vad ce mult Nimic
M-asteapta-n fiecare zi de dimineata...
Ajutati-ma macar sa-l leg cu ata,
Sa crosetez ceva din el cit mai curind;
Un bici, un plover sau macar un gind....

Către Redacţia Agero

 

Imi zic ai mei prieteni cum c-as avea Talent,
Si ca de mi-as da seama si l-as privi atent,
As face cariera, sau alta mi-ar fi soarta...
Nu zic ca nu mi-ar place, problema mea e alta.

Nu stiu unde sa-l caut, uitat-am und` l-am pus,
Nu doare, nu miroase si-i foarte bine-ascuns.
Mai ca imi vine-a zice cu jena si uimire:
Ca e toll, super Klasse, weg cu desavirsire.!!!!

Sa fii artist e una si alta-i sa aduni
Trei rime scapatate, pe-o foaie sa le pui,
Sau sa imiti contururi minjindu-le pe-o pinza...
Ma stradui eu, vezi bine, dar nu fac mare brinza.

Ma tem ca nu talentu-i in cazul meu de vina,
Care-i de buna seama de-origine Divina,
Ci-i doar o razvratire a scumpului EGOU
Ce-ncearca-n disperare sa-ntoarca un ecou...

Isi da toata silinta sa para ca-i artist,
Dar adevarul iese, oricit ar fi de trist
Deasupra..... si-oricit ar fi de grea
Accept realitatea, talent de... tinichea.

Vei zice iar si iara sa las al meu cinism,
S-o iau mai umoristic si-un plus de optimism.
Hai, treaca de la mine, si doar de dragul Tau
Imi zic: "Sunt talentata!", Parol! Pe bune! Zau!

Acum, ca-s constienta ca am talent un pic,
Ma preocupa gindul cum sa-l valorific....
De pilda-as putea scrie la cei ce-au interes
Mici dedicatii sexy, prin via SMS.

Sau as putea, de credeti ca nu va incurc locul,
Sa bat la Dumneavoastra si sa-mi incerc norocul.
E cineva acasa? Primiti in ospetie?
Astept sa imi raspundeti, de-o fi, si-o vesnicie
 

Zburati si-mbratisati-va Parintii!

Am vorbit cu Mama chiar acum,
S-o-ntreb daca s-a pregatit de drum...
Si am aflat cu stupoare,
ca tocmai si-a operat la cap o...tumoare.

A stat in spital, de-abea a iesit
iar eu pin-acuma n-am stiut nimic....
Ma simt naucita, stupida, ingrata
Ca n-am auzit cind am fost strigata,


Ca n-am fost in stare la timp sa-nteleg
Din cele nespuse ce trebui s-aleg.

Am mers chiar mai departe in cruda-mi nepasare,
M-am suparat ca nu mi-a mai scris demult o scrisoare,
Si nu m-am alertat ca poate nu-i e bine,
Ocupata fiind sa ma gindesc la mine.

Acum pling vinovata, rugindu-ma-n noapte
Sa fie ocolita de boli si de moarte,
Si Dumnezeu s-o ajute, ca eu nu-s in stare
Tinindu-ma de-o parte, la mare departare.
Ce situatzie ingrata,
Imi vine sa tai din mine-o bucata...

Nu mai am chef sa zic nimic,
Astept vesti bune, de rele ma dezic,
Si-astept sa-mi spunetzi ca va merge-n plin
Si daca e posibil, zburatzi macar putzin
Si-mbratzisatzi-va parintzii!
Nu aminatzi,
Zburatzi, zburatzi!!!!!

 Despre Moarte
( gindind la mama mea bolnava de cancer)

Nu pot sa nu ma-ntreb de ce Moartea-i atit de urita,
De ce apare in inchipuirile noastre mereu neagra si hitra,
Cu coasa la spinare, cu gluga de calau,
Jivina deprimanta, simbol a tot ce poate fi mai rau....

Nu pot sa nu ma-ntreb de ce ne doare-atit de tare
Cind cel iubit de linga noi dispare,
Am face-orice sa ii lungim fortat destinul
Sfidind legea naturii si prelungindu-i chinul.

O facem oare pentru cel iubit ce moare?
O facem pentru noi, fiindca ne doare
Sa pierdem, ne-ar place sa decidem de-ar fi cu putinta
Pina si dreptul celui drag de-a trece-n nefiinta.

Adesea chiar cu pretul unui chin sfisietor,
Am vrea sa-i stim in viata pe cei iubiti ce mor,
„De ce?“ ma-ntreb, si chiar daca e trist
Raspunsu-i unul singur, fiindca sunt egoist.

Stiindu-ne parintii inca-n viata,
E ca si cum avem o siguranta,
Ca intre noi si moarte mai e macar un strat.
Suna stupid si sumbru, dar e adevarat.

Cind cei mai virstnici decit noi s-au dus,
E rindul nostru sa urcam o treapta-n plus
Si idealul nostru de a fi nemuritori
Se spulbera cu-ncetul, strivindu-se de nori.

E moartea insasi oare, ceva-mpotriva firii,
Nascutu-ne-am vreunul cu darul nemuririi,
De ce atita frica si ura-avem de moarte,
Si-am vrea s-o stim mereu de noi cit mai departe?

E drept ca moartea-i un sfirsit de drum,
Ca e o despartire de ce-a fost pin-acum,
Dar asta nu-nseamna ca dincolo de ea
Nimic nu mai exista, caci nu putem vedea.

Eu stiu si-accept ca nu-s clarvazatoare
Ca sunt departe de a fi atotcunoscatoare
Si-accept ca-mi este frica de ceea ce nu stiu
Stiu doar ce este viata, prefer pe veci sa FIU (?!?!)

De as cunoaste moartea macar la fel de bine,
Mi-ar fi la fel de draga, m-as bucura cind vine?
Mi-ar fi atuncea poate mai usor
S-accept sfirsitul celor dragi cind mor?

Nu stiu, dar cred ca da, macar in parte,
As gasi alt simbol pentru cuvintul moarte.
I-as scoate gluga neagra, ia-s lua din mina coasa
Si rasfirindu-i parul, i-as zice Fat-Frumoasa.

As vrea sa stiu ca vine zimbitoare,
Sa ia cu drag in brate-un suflet care
Tocmai sfirsindu-si o-ntrupare, a trecut
In trupul unui Fat curind nascut.

Si-atunci Moartea si Viata nu sunt decit UNA
Ele sunt impreuna pe Cer intotdeauna
La fel ca Soarele si Luna,
Doar ca noi nu putem deocamdata
Sa le vedem pe amindoua deodata....
Doar la apusul Lunii, il revedem pe Soare
Firesc de dupa Moarte, nu vine Viata oare?

Trilogia simtirilor primare

Ce e iubirea....

Iubirea e un dar Divin... imaterial,
E Energia, Visul, e un Ideal
Pe care il primim cu sufletul de-odata
La incarnarea ce ne este data.

Iubire este tot ce ne-nconjoara,
Pre dinauntru sau pre dinafara,
Doar ca-ntrupindu-ne-am redus Iubirea
La ce putem atinge, uitind Dumnezeirea.

Copii fiind ne-aducem inc-aminte
De dragostea Divina dinainte
Suntem in stare sa iubim fara tagada
Papusa, frunza, gindaceii din ograda.

Cei mari, cei ce-au trecut deja prin viata,
Iubindu-ne, cu timpul ne invata,
Ca dragostea nu-i un izvor de fericire
Care se scurge de la sine-n nemurire.

Cei mari, se-ndeparteaza-ncet de nemurire,
Uitind si sentimentul de iubire
Convinsi de-acum ca dragostea nu este
Decit o fantasmagorie de poveste.

Cu toate astea si-o doresc neincetat,
Se mint, se scuipa, sunt in stare de Pacat,
Se calca in picioare pentr-un licar de Iubire,
Dar nu mai sunt capabili de simtire......

Cei Mari, iubesc senzatia ca sunt iubiti,
Masoara ce au luat si cred ca-s pagubiti
Cind nu primesc decit ce-au dat ei insisi inapoi,
Percep Iubirea doar ca pe-o masura pentru doi.

Pe cind iubirea se imparte infinit
La fiece fiinta, la fel de nimerit,
Dar fiindca nu suntem in stare sa iubim,
Ne temem si sa dam, si sa primim.

La tinerete suntem mai increzatori,
Ne pierdem in cuvinte, juram, calcam pe nori,
Ne declaram iubiri eterne reciproc,
Ne agatam de vise, speram s-avem noroc.

Cu timpul, „experienta“ ne "invata"
Ca nu sa dam, ci sa primim, in viata
E idealul vesnic. Total contra naturii....
Lasindu-ne sedusi de sarmul urii.

Ce este ura? E numai lipsa de iubire
E amorteala, este lipsa de simtire
Este blocajul existential
E moartea insasi, vid de ideal.

Degeaba-ti porti pe brate un hoit fara simtire
Degeaba-ti ceri cu disperare un drept la nemurire
Cind nu mai ai ce da, ci doar sa ceri iti vine,
Esti mort demult fii sigur, iubirea nu-i de tine.

Cind nu mai ai de dat decit tacerile-adunate
De la cei ce ti-au vindut cindva iubiri interesate,
Cind crezi ca toti din juru-ti iti vind iubiri desarte,
E timpul sa schimbi totul, sau sa te-ntorci in moarte.

Sau Lumea e prea mica si tu esti mult prea Mare,
Sau nimerit-ai punctul la semnul de-ntrebare
Care sta intre Tine si restul Lumii-ntregi....
Ori te-ncontrezi cu Lumea, ori sinele-Ti renegi.

Iubirea-i o traire ca toate celelalte,
E ceea ce ramine cind tu te-ntorci in moarte,
E nemurirea insasi, este desavirsirea
Ferice de aceia ce afla ce-i iubirea.

Despre tristete

Tristetea-i o traire, ca toate celelalte.
E doar o-nchipuire la ceas de zi sau noapte,
E lipsa bucuriei, e starea de deruta,
E inclestarea firii, e suferinta muta.

Tristi sunt indragostitii in clipa despartirii
Tristi sunt si cei ce-s singuri, rinjind amar iubirii...
Plingind de cind ne nastem, din prima dimineata,
Tristi ne-ndreptam spre moarte, tristi ratacim prin viata.

Tristetea-i plinsa-n versuri, tristetea se picteaza,
Se ia din gura-n gura si se involbureaza,
Te-apasa, te sugruma, chiar daca nu o vrei
Sta scrisa-n cer deasupra-ti, in nori cerniti si grei.

Sa te simti trist nu trebuie sa faci nimic.
Tristetea se aduna ca o apa, pic cu pic:
Un strigat, un oftat, o amintire,
Chiar si-o poveste dulce de iubire....

Tristetea-i o traire ca toate celelalte...
E doar o-nchipuire la ceas de zi sau noapte,
E felu-n care-alegem sa manevram simtirea
Ceata ce nu ne lasa sa savuram iubirea.
 

Despre Frică

Frica e o jivina jilava si scirboasa
Ca o hiena hamesita cu blana rapanoasa
Care-si rinjeste coltii ce-i put de hameseala
Pindindu-te in noapte sa crapi de oboseala.

Frica nu-i solitara, ci ea traieste-n haita.
Te miriie, te-alearga, schelacaie, se vaita,
In noapte te priveste cu ochi palitzi de streche,
Te-adulmeca cu botul, iti horcaie-n ureche.

Transpiri, ti-e frig, te-acoperi, sub perna te ascunzi,
Nici sa respiri nu-ti vine, de parca te scufunzi...
Stringi pleopa peste pleopa sperind sa nu mai vezi
E vis, este aevea, nu stii ce sa mai crezi.

Ti-e frica de-ntuneric, ti-e teama de abis,
Realul te-nspaiminta, te sperii si in vis,
Si-asa din frica-n frica, ajungi un psihopat
Hrana pentru hiene, biet les paralizat.

Frica, e fructul acru rodit din ignoranta.
E lipsa de dorinta, de fapta, de speranta,
E abandonul luptei, e lipsa vitejiei,
E camuflajul lenii, izvorul isteriei.

Frica e o traire ca toate celelalte,
E doar o-nchipuire la ceas de zi sau noapte,
E lipsa de iubire, de-ncredere in Sine,
In Cel Atotputernic, in Cel de linga tine.

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.