indexrevista agero | poezie | proză| cultură | istorie | jurnalistică | actualitatea germana |anunţuri

Mihai Rădulescu

Alcid ştia....

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Alcid ştia
– în spiritul lui Odilon Redon –

în amintirea neuitatului prieten
poetul Mihai Vladimir Creţescu

Privea în ochii mării varurile valuri
Lăsând să treacă-nceată ziua peste spume,
Iar ceasurile lunii noaptea s-o deshume
Din multele aurării, nisipuri, maluri.

Bogat privea, cuprinzător tinzând şi greu,
Prin amintiri de timpuri, spaţii şi dureri,
Alcid. Sta ca un şoim de-oţel pe punte. – “Speri?”
– “S-a spart o urnă-n fund de ape; e Hileu.”

5 I 56
Mihai Rădulescu


Autobiografie

O frunză s-a-negrit de fum,
Plutind; îmi aminteşte-un corb.
Tramvaiul trece lângă mine.
Un nor greoi ca un dulap.
Vezi, toamna. Câine; labe, os.
Sunt un copac. Plâng lung răşine.

29 I 56
Mihai Rădulescu
 

Capitulare

– în spiritul lui Bonnard –

Când zorii-s fulguiţi prin casă
– Tavanu-n flăcări frânt nebun! –,
Oblonul mutilat în scrum
De palma zilei sângeroasă,

Când ieşi cu mine din sumeasă
Întunecime ce n-o spun
Şi caşti în râs la ce simţi bun
În firea jos de tine-atrasă,

Când viitorul ţi-l ghiceşti
În frunzele-ndoliate-n ceşti
– Cafelelor în fumuri scoici –

Gândeşte lung la crai de verde
Priveşte-l, strânge-l, nu ţi-l pierde:
Rămână-mi drojdiile doici!

1955
Mihai Rădulescu
 

Hotel

– în lumina lui Floris Arntzenius –

Îndrăgostiţi cu chipuri moi, de lapte,
Îşi toarnă-n palme apă să se spele.
Oglindă pe o masă de nuiele;
Pe trupul ei obraji plutind în noapte.

Alături, jos, pe scaun, o brăţară,
Poşetă-n gol căscată, ţigaret,
Un miez de foc se curmă-n scrum încet,
Se simte un tramvai oprind afară.

Se stinge-o tuse scurtă-n apropiere.
Prin gene trec parfumuri înverzite.
Alb, soarele, prin geamuri aburite
Alunecă şi-adoarme pe tăcere.

12 IV 56
Mihai Rădulescu


IMITAŢIE DUPĂ BREUGHEL

Roteau febril şi roşi, şi verzi, şi roze fuste
Cu mari petale albe decorate-n jos.
Se-nfăşurau, în ritm, pe dansatorul gros,
Rodeau pulpana lui, ca-n veri lăcuste.

Ţimbale şi viori iuţeau toridul dans;
Bălăngăneau flăcăi, urmând şi ei mişcarea;
Se aburiră-n praf şi soarele şi zarea;
Trăiau intens în cer eternul lor balans.

În depărtare, peste-un gard, pe dealuri galbe,
Doi-trei bărbaţi vânau un iepure fricos;
Ţinea de mână-o mamă un copil hidos.
Se depănau pe ceruri sălciile albe.

3 II 56
Mihai Rădulescu
 

În deltă – romanţă

Ca broaştele ne-am ghemuit,
Udeţi, cu braţele-nnodate,
Sub preşuri vechi şi destrămate
În lotca lor de pescuit.

Cânta un grec pe malul jos,
De soare mult şi băutură,
Cânta cu aurul în gură
Şi cerul tot în glasul ros.

Ploua pe cântec şi pe glas,
Ploua pe ochii tăi de frunză,
Ca noaptea lor să mă pătrunză;
Tu le-ai zâmbit a bun-rămas.

1955
Mihai Rădulescu

În fapt de seară
– Ilustrată de iubire –

Perdeaua şade-albită la fereastră
Păzind suflarea ceasului de lemn
Rogi: “Ala-bala, floarea mea, vrun semn
Nu-mi dai?” Răspunde floarea strânsă-n glastră:

“La toamnă, când s-o căuta bobocul
Ai să primeşti o carte de la el,
Cu-arome de tutun şi muşeţel
Şi prins în fire lungi de păr, norocul”.

Afară-i seară mare şi albastră;
Andreaua lunii pare c-a suit;
E-un cer curat, la margini aburit;
Şi-atâta somn pătrunde prin fereastră.

1955
Mihai Rădulescu
 

Narcisul mort

– desen în peniţă –

Scăldat în undă moţul abanos
De păr se svârcolea prin valul viu.
Se odihnea un peşte nisipos
Pe gura lui Narcis. Lung, auriu,

Un deget se-ngropase-n fund de lac.
Buricul clătina poveri de apă.
Se străduia, sus, pe grumaz, un rac
Bărbia între cleşti să i-o încapă.

Pe mal o nimfă. Pulpe dense, grele;
Doi sâni învestmântaţi doar cu suspine.
Creşteau din mâluri nuferi cu petale vele
Şi cu tulpine umede feline.

17 II 56
Mihai Rădulescu
 

Omagiu lui A. Jiquidi

lui Mihai Vladimir Creţescu,
în amintirea râsului său homeric

Pe roze, verzi şi negre canapele
Albume cu pasteluri zac deschise:
Sunt creionate albe sau metise,
Femei cu cărnuri mici sau pulpe grele.

Copiii-ngenunchiaţi în treacăt râd
De câte-un sân lipit prea strâns de-o gură,
De câte-un pântec mare cât o şură
Ori de un sex absurd, hazliu şi hâd.

Mustaţa tatei se ghiceşte după
Bastonul azvârlit în holul mare.
Ascund copiii cărţile-n sertare:
E palma tatei grea ca o şalupă.

7 II 56
Mihai Rădulescu
 

Omagiu lui Matei Caragiale

Fanare-mperechiate
Sub umbra altor nopţi.
Taverna se roşeşte
De vin trezit şi joc.
Rodeşte-n mine-un hohot
De-obraji aprinşi şi copţi.

Pahare răsturnate
Ca inimi ce se varsă
Pe-al mesei alb răboj.
Pe masă fumul adormit.

12 VII 53
Mihai Rădulescu
 

Omagiu lui Pascin

Am rătăcit pe străzi ieşind din music-hall
Şi-acuma zac chircit pe patul prohibit.
Atârnă din tavan un soare vătuit.
Din el pe trup mi se preling nori verzi de-alcool.

Leagăn este casa... Sus... jos... sus... jos... sus...
Se crapă zid de catifea în două... doi...
...Pătrate, noi culori, linii frânte, unghiuri, sloi.
În cadra uşii corp şi braţ, sân presupus.

2 I 54
Mihai Rădulescu
 

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.