index revista agero | poezie | proză| cultură | istorie | jurnalistică | actualitatea germana |anunţuri

Mihai Rădulescu

Impresii si pareri personale in FORUM

Versuri

 

 

Februarie

Femeile, ca nişte gânduri,
Zburau prin cerurile albe,
Ţii minte?
Pământurile răvăşite
– Ţii minte? –
Pământuri, crăci uscate, paşii,
Dădeau înaltului ocol;
Bălăngăneau, legaţi de zbor,
Corbi mari, excrementaţi de stele.
Femeile-nfloreau alături,
Femeile-unduiau parşiv
De pudice, sus, printre corbi
Femeile zburau, zburau...
Ţii minte?
O mână sfâşia seninul.
M-am înecat în aromirea
Căldurii tale, sân, oh, sân.
– Pământuri, crăci uscate, paşii
Dădeau înaltului ocol...
Să mă ţii minte.

24 VIII 62
 

Martie

Atât de singur rămăsesem
De parcă nici nu aş fi fost:
Eu şi pământul.

Aseară – răsărit de dor.
O, cine-ar sta să mi-l cunoască?

Mi-am luat inima-n pumn
Şi mi-am făcut-o om.

I-am spus:
– “Hai să trăim!”

Am început să râdem.
M-am scărpinat pe sub căciulă
Şi ne-am culcat.

7 XII 61

 
 

Aprilie

Inima
Se-ncălzeşte-n raza lunii.
Cântă.

Degetele
Caută pământul,
Îl miros.

Talpa,
Zbenguită-n apă,
Cântăreşte frăgezimea undei.

Tâmpla tâmplă-alintă.
În tine aflu
Toată luna, unda şi pământul.

1 I 62

 
 

Iunie

Şi ca un ou se sparse luna-n baltă
Când am zvârlit cu piatra-n ea, de sus.
Ştiam că-i un definitiv apus
Al lunii, ceilaltă.

Pisicile gemeau pe-acoperişuri.
Simţeam prin case dragoste vulgară
Şi mirosea femeia şi pe-afară,
Din ierburi şi prundişuri.

Izbeam cu bulgări chipul tău de fată.
Ştiam că-l şterg pe-acela ce-l purtam
În minte, ca un fruct pe ram,
Cu luna deodată.

Loveam parşiv în lună şi în tine.
Pisicile gemeau pe-acoperişuri.
Şi mirosea a sânge pe prundişuri...
Aşa credeam că-i bine.

Acum ascult trecutul şi mă doare.
Şi oul lunii spart s-a dus pe ape.
Pătruns de-un dor ce nu mă mai încape
Alerg buimac spre soare.

19 X 61
 

Iulie

Era un târg cu case mici –
Moravuri triste şi chirpici.

Şi-n piaţa mare, case mari –
Papuci pe aşternut şi zar.
Turcit sta târgul, nemişcat.
Jos colbul des, sus norul mat.

29 VII 56
 

August

Am întâlnit păduri.
Am întâlnit femei.
Am întâlnit poeme.
În toate înfloreşte un strop
Din Totul ce îl caut.
Şi totuşi, aştept.
Poate, cândva...

1 I 62
 

Septembrie

Se umple golul dintre noi cu timp lichid:
Un rezervor imens, opac, cu ceasurile neclintite
De nici o aripă înotătoare,
De nici un albatros cu gestul zborului înţepenit,
Vibrând, vibrând
În umbra algelor, sub zile.
Distanţa se coagulează
Şi-n oceanul închegat
Coboară alte zile, alte nopţi,
Mereu mai nesfârşindu-ne îngălbenita depărtare.
Alb, gestul nu mai dă în pârg;
Când cade peste zări, nu sună;
E gest în sine, detaşat de trup.
Ca o batistă fluturată-n amintire.
Noi nu mai suntem oameni
Ci masca unor gânduri impregnată-n timp.

1966

 
 

Octombrie

Când am trecut,
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte.
Degrabă luaţi-mi mintea.
Fugiţi cu ea.
Când am trecut,
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte...
De ce şi-au lepădat femeile-n canale
Odihna umerilor lor?
De ce-au lipit atâtea mângâieri
Pe garduri ce au putrezit?
Am căutat să mai adun din apa bălţilor,
Din aburii ce cresc pe ea,
Odihnă, mângâieri.
Nimic.
Strigaţi degrabă,
Să se-audă:
ŞI EL E OM!

Când am trecut
Copacii m-au scuipat cu frunze moarte.

3 IV 63
 

Noiembrie

Vagi permutări alegre
aceeaşi structură
convoaie betege de orbi şi de muţi
te-ntorci pe o parte
alături te muţi
iubind – ce iubire? –
te umpli de ură
integre
mor suflete-n cadă
şi cine să urce
şi cine să cadă
un corb ne desparte
ne-apropie corbi
dezleagă şi leagă
aceeaşi structură
te soarbe
o sorbi

20 V 71
 

Decembrie

Şi dacă luna mi-aminteşte,
Cum stă zdrobită-ntre răchite,
Un şobolan căzut în cursă,
O, argintata fremătare-a lunii
Atât îi e de soră
Acestei inime din mine:
Pădurea coastelor a-nconjurat-o
Şi-acuam inima le dă ocol pe dinăuntru.

Hai să-mi sărut buricul degetelor!
Cu ele-am mângâiat pământul ieri,
L-am mirosit, pământul,
Să văd de-a mai păstrat ceva din soare!

Aşa a fost şi inima:
Mai liberă ca o câmpie...
Era a tuturora!

Când mieii or să-mi îngenunche-n poale,
În scârlionţii lor, zău, cine ştie,
De se ascunde-n joacă
Îmi va pleca şi inima cu ei.
Va chiui din nou seninului
Şi, simplu, nesfârşirii verticale.

31 XII 61

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.