indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Andrei Postolache

Versuri

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Anii au lăsat cuvinte, ca sarea pe pământ;
Un loc cu deşerturi, oceane îngheţate de nisip,
păduri grase şi aburinde, drumuri albe şi
vârfuri pustii de dealuri, sub o lună puternică.
Ai cărui locuitori merg încet şi tăcuţi.

Aş vrea să am conştiinţa un copac uriaş,
freamăt de cuvinte;
pelicanii să zboare la atingerea
aceluiaşi vânt rece,
vreau soarele învins, fantomă de liliac
prinsă în geam.

Întrebarea, din când în când, îşi desface nodurile într-un fum;
atunci un harpon e aruncat în tine; curând vei fi statuie.

Mă uitam cum străbaţi pădurea
cum tai lemn şi-l cari acasă,
unde ai o jumătate de biserică ce eşti tu,
cum îţi aranjezi amintirile copiilor morţi într-un domino.

Umblă un zvon că singura mea calitate
e să îndoi gândurile ce trec prin mine,
dar altfel nu le stăpânesc,
l-am pornit şi l-am cules, acest zvon,
ţi l-am dat,
dar te-ai uitat, ca şi cum nu aş fi fost.
Nu ai tărie, dar prin durere,
prin cum ai fost tăiată şi biciuită şi strivită şi arsă –
eşti omniprezentă, ca setea de exemplu;
ori ca păsările, ori ca frica de locuri adânci.

Chiar va fi ceva când nu vei mai fi,
biserica ta în jumătate,
ca şi cum nu ai putut s-o iei pe toată cu tine.
 



Îţi învârţi sufletul ca o limbă
printre trestii nehrănitoare,
filtrezi o personalitate care
nu poate cere 2 secunde în plus.
La fel de pierdut şi
agresiv ca o foaie care plesneşte
peste faţă, furia vântului concentrată
într-o încăpăţânare care nu finalizează.
Desenezi legi pe peretele tău
cu aroganţa unui animal care
din tot universul alege să se uite
jos: să vadă ce-i sub el, să
se numească rege.
Timpul ţi-l hrăneşti cu un joc
ce-l face o mică bestie cu vene groase
şi carnea vineţie si pe tine cu
un picior în dinţii unei capcane,
prins în lumina unui foc care pictează
cu umbre pereţii peşterii –
multe coapse roşii, nici o faţă.
Şi apoi, se opreşte. Încă prins, te uiţi
şi cu bărbia în piept îmi zâmbeşti.

Arunci vin pe foc într-un ultim
strigăt romantic,
vise ale imortalităţii strecurate de
nori violeţi printre şuviţele de pe ochi.
Trupul tânăr arcuit ca o armonie subţire,
o notă deasupra frunţii tale
transpirate, plină cu
imagini puse la uscat pe o sârmă
în timp ce înăuntru copaci albaştri
de carton sunt schelet pentru
mintea ce asteaptă un răsărit.

Eşti singur pe una din ramurile lumii
şi din acest copac trebuie să te dai jos
şi când paşii te vor scoate din această
mare atât de mult încât să simţi
umanitatea îndoindu-se şi ieşindu-ţi ca
un elastic din burtă,
spatele radiat de un curaj rece, când ii vei
vedea pe toţi înăuntru şi mândru şi
rupt vei zâmbi, vei ceda tensiunii şi
te vei arunca înapoi în lac,
nereuşind nimic decât un joc.
Când vei fi atât de crud încât să fii
pus în cutia Pandorei –
moartea în lesa ta – hrănind ideile
câinelui tău şi strigând din ţărm în ţărm
prin scalpurile tuturor, ii vei face mici
în ochii tăi şi-i vei ploua în lumina
portocalie, arzându-le voinţa
într-o crustă de zahăr.
Şi apoi, pe tine, fantezie de copil,
te-aş vrea în mine, vis curajos,
şi de inexistenţa ta îmi cad
fierbinte pieptul,
cuvântu-mi descărnat de gât
îşi găseşte conturul în
picăturile fierbinţi de pe buzele tatalui.
 


Fluture nebun

vela care-şi stinge setea-n mare,
însetată până în nisip,

mă gândeam să fie el
când mi-am găsit prietenul
în stradă,

sufocat cu fantomele
unor ochi de bronz,
tatăl său,
sânge cabrat într-una din
litere ca ultimă revoltă,
pantomimă a urii într-un
apus violet, frunze
care cad în
praf,
el, tras pe nas de primul
privitor.

Circul stelelor, sufletele cele mai mici
şi cele mai împrăştiate,
sub ochii păroşi ai sfinţilor
de atâta stat cu faţa în păpădia
cotor a timpului.

Fiecare licurici ar vrea sa fie o
supernovă – secunda lor un
moment orbitor.

viaţa în trepte ale unei
din ce în ce mai mari înţelegeri,
fiecare crudă,
viteza orgasmică a rearanjărilor de
conştiinţă,
iese a fi o zgârietură.
pozăm în multe vitralii,
instantanee dintr-un vis,
care converg s-arate
demenţa narcisistă a
unei lungi treziri,
un obraz spart de ceea ce ne
face oameni: timpul.
ia bucata de sticlă
taie-te şi ţine minte –
e un lucru greu, să ţii minte.
Eşti singur.

L-am găsit medalion sub limba unui şarpe,
O nimfă de extraordinară frumuseţe,
mi-a explodat în creier şi
a început să zboare ca un nebun,
eu - mut
în primăvara aripilor lui.
În cuvinte simple am vorbit,
din floare în floare, dialog
cu un fluture,
îşi creşte o mustaţă şi
farmecul izbitor cade în repetiţie,
avea un fiecare cuvânt nectar.
ce era fulger e linie de fum,
ce era văzduh e toamnă.
Acum, îl găsesc în stradă,
jumate om jumate memorie.

Trăieşti din clipocitul cuvintelor
pe capul inelui tău,
sorbi din ochi
stalactitele din care-şi
va lua el sarea.

Mai am o secundă şi-s mut;
Ce secundă!
Într-o seară tăioasă ca o lamă
s-a uitat în oglindă
şi şi-a spus cuvinte:
Ce cuvinte!


Este bestial ce spui,
si dincolo de ingrijorator.
Divide-ti cuvintele dupa caderea serii,
divide-ti cuvintele ca nu multe sa
ma loveasca intr-o zi,
tu esti schimbarea!
Divide-ti cuvintele peste o prapastie,
ca sarea pe pamant fa o urma
numai pentru cel mai infometat,
divide-ti cuvintele peste apus,
sa cada acolo, in intuneric,
prin zi si noapte.
Tu esti schimbarea!

Alb, intins pe o harpa,
picura regret, sange si existenta
pe fiecare fir.
Stau lange el, o situatie incepe.
Din aroma in marmura,
luciditatea imi creste spinare,
din paine moale in nuia de maslin,
mintea mea,
din mlastina in respiratia muntilor,
zborul meu.

Soarele e invins, e fantoma
unui liliac agatata in geam;
dimineata, care dimineata?
ce e e o ceata rece,
o padure umflata si putreda.
E un nimic complet.
Este inainte si dupa.
E cand pieptul mi se face jaratec
si toate nodurile mi se desfac
intr-un fum (orange),
in acest inceput,
sunt asa liber aproape inexist.

Andrei Postolache

 

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco [contact]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.