indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Îs năcăjiţi românii mei

Laurentia Stelea - Olanda

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Îs năcăjiţi românii mei

Îs năcăjiţi românii mei,
Îs năcăjiţi cum alţii nu-s,
Să sâmt în ţară ca străini,
Ca pui de struţ în cuib de râs.

Puşi în piroane de ciocoi
Ce ţara la străini o lasă,
Ei nu mai gustă acel “noi”
Al doinei româneşti de-acasă.

Mămuci trimise să cerşească
La colţ de stradă, în oraş,
Nu-i pensie ca să plătească
Şi casă, pâine, ceapă, caş.

Sub tăvălug de Europă
Sar preţurile-n mod sticlos,
Curg bani de la petrol de pompă
În punga Ţărilor de Jos.

La Shell, BP sau alte cele,
Se duc venituri însemnate,
Petrolul românesc se-mparte
La preţ străin, prin automate.

Nu-i chip din leu să mai plăteşti
A vieţii costuri zi de zi,
Doar mulţumiţi ne sunt ciocoii
Ceilalţi, - sortiţi spre a pieri.

Nu-s doctori ca să omenească
Al vieţii dar cu interes,
Arginţii sar sunând din tolbă,
Nu-i cinste, toate-s un eres.

Pe Hipocrit l-au dat uitării,
Vor vile faste cu panel,
Nu-i de ajuns nisipul mării
Să umple golul unui ţel.

La dascăli jena-i amintire,
Pun notele după auz,
De nu eşti meditat din fire,
Îţi lasă plodul fără uz.

Nu-s scriitori fără de teamă
De pana criticilor unsă,
Precum la circ, cu unt de vamă
Întins pe cartea lor cea plânsă.

Pe Eminescu-l ponegriră
Cum că-i un mit antisemit,
Cei toleraţi se proţăpiră
Ca trepăduşul decrepit.

Cultura toată-i sufocată
De kitch şi arte mârlăneşti,
Asurd, manelele prind viaţă
Printre tarabe ţigăneşti.

Sunt preoţi care au uitat
Că harul e o Sfântă Lege,
Din misiune şi Sabat,
Un “căpătâi” par a alege.

La groapă mortul se închină
La cearta preotului cel
Ce pent’ arginţi colegu-şi tună,
Din teritoriu, făcând ţel.

Credinţa din străbuni o-ngroapă
În ziduri faste din clădiri,
Samariteanu-nclină capul
În van visând la nemuriri.

Vin cărţi yoghine-n loc pe piaţă,
Umplând tarabele cu foc,
Din erezii se naşte-o faţă
Catranului făr de soroc.

Pe cablu vine, trist, un nor
Cu trupuri goale, dezmăţate,
Din crime, patimi şi amor
Gomora toată se împarte.

Prostite minţi teleghidate
Ei ne oferă-n viitor,
Ofrandă, - creiere spălate,
Manipulare de popor.

De miliţieni nu mai vorbim,
A cui e casa mai frumoasă,
În loc de ordine-i plătim,
La colţ, dreptatea-i păguboasă.

Te amendează din nimic,
Au plan şi vor să-l împlinească,
De nu contribui la ibric,
Aplică legea birjerească.

Politichii nu-i mai privim
Că lehamitea-i mult prea mare,
Cu nasu-n vânt, ni-l amintim
Pe pitorescul Caragiale.

Îs năcăjiţi românii mei,
Îs năcăjiţi cum alţii nu-s,
Să sâmt în ţară ca străini,
Ca pui de struţ în cuib de râs.

11 oct 2004 (trenul Suceava – Bucureşti)

Laurentia Stelea, Olanda

 

Freamătul Bucovinei
Sofiei

Bucovină-mbrăcată-n regaluri
de toamne-arămii, petrecute de ciute
pe vârfuri stâncoase, tăcerii pierdute,
la tine vin oameni cu inima-n palme
s-aşeze ofrande de suflet-pocaluri.

Pe creste vin vulturi, măreţi menestreli,
să-ţi cânte privirea tăcut-visătoare,
în Suha, prelinsă din roua de floare;
Poteca de munte-i sfinţită cu oase
din trupuri sihastre, iubirii-ţi prinoase.

Rarăul priveşte din nourii repezi
cum râurile trec prin şir de păduri,
mărimea de suflet se-aprinde ca nuri
ce-n fiinţa fecioarei încep sa-nflorească
iubirii din har, menind să rodească.

Voroneţul se-mplântă, iubire sfinţită
pe aripi de înger din sacru mister,
din inima-ţi frântă de zboruri ce pier,
privesc în azur de blândă lumină
cum irişi celeşti în clopot se-anină.

La Putna la poartă tăcerea aşterne
smeritele-mi gânduri venite-n popas,
în turnuri de timp tăcerea-i un glas,
monahii veghează cu trupuri arzând,
mormântul lui Ştefan e rugă de gând.

Venit să te vadă, trecătorul se-ntoarce
cu dorul de tine în suflet prelins,
în muguri de iarbă, trăirea-i un plâns,
stejarii şi brazii doinesc de o seamă,
pădurile-i cânt, din cobze de-aramă

21 oct 2004, Amersfoort

Foto: Laurentia Stelea, la muzeul Ion irimescu, Suceava 2004

 

Veveriţe strivite în uşă
Bunicului

Pretinzând că vrea să pună totul în comun,
comunismul a uitat să aşeze tocmai pâinea şi laptele
cu care bunicul meu, veteran de război,
ar fi vrut să-şi hrănească bătrâneţile.

Când bunicul meu s-a îmbolnăvit
de cozile la lapte şi pâine,
de trezirea în fiecare dimineaţă la patru fix,
doctorul a uitat că trebuie să pună “în comun”
omenia şi jurământul facut lui Hipocrate.

La operaţie, bunicul a fost măcelărit,
pentru că fiii săi uitaseră să îşi facă “datoria”
şi să umfle buzunarele doctorului cu arginţi.
Aşa că bunicul s-a trezit dimineaţa la morgă,
mai mort decât mortul, şi a mai murit o dată.
- de spaimă că a fost abandonat.
Ce nu reuşiseră să facă gloanţele, desăvârşise
satârul doctorului.

Mama l-a găsit întors pe partea cealăltă
şi şi-a adus aminte că în comunism
până şi morţii se pun laolaltă, morţii de tot,
cu morţii din stare clinică, să-şi ţină de urât
unii altora.

În casa rămasă pustie fără el, “Europa liberă”
emitea mai departe,
“Poiana lui Iocan” mijea a speranţă comună
în inima veteranilor.
Numai veveriţele strivite în uşă,
dintr-o nebăgare de seamă, comună,
Îmi aminteau că soarta nu poate fi niciodată “comună”…

22 octombrie 2004, Amersfoort

Nepărtinire

Mă doare durerea fiecărui om
care-şi pune inima în palme
spre a o oferi semenilor săi.

Mă doare tăcerea fiecărei lacrimi
prelinse în singurătate
din geana unui bătrân părăsit.

Mă doare mâna întinsă a mămucii
ce îngheaţă de frig la colţul străzii,
aşteptând clipa să zâmbească a îndurare.

Mă doare speranţa fetiţei cu chibrituri
care visează ca mâine, când se va trezi,
va găsi turtă dulce în ghetuţele
aşezate cuminte, în faţa uşii.

Mă doare tristeţea pământului
care nu mai poate cuprinde în sine
strigătul buruienii ce îi umple crăpăturile cu răni.

Mă doare strigătul străbunilor mei
care se răsucesc în morminte,
văzând nepăsarea şi împietrirea prelungindu-se
până în umbrele din ţintirim.

Mă doare ofranda adusă de tinerii
îngheţaţi de gerul fierbinte al lui decembrie
pentru ca îmbuibaţii să dea cu pumnul în masă
şi să îşi facă vile la câţiva paşi
mai departe de mormintele lor.

Mă doare vânzarea de iudă a francmasonilor
care se joacă de-a puterea,
bătând cuie în răstignirea lui Iisus şi adormindu-şi
mândria drăcească în surogatul de bine,
făcut public în piaţă, cu sunet de trâmbiţă,
în timp ce din culise trag sforile războaielor,

ale crimelor, ale nelegiuirilor
ce îi fac tot mai bogaţi în arginţi
şi tot mai săraci în scânteia divină.

Mă dor paşii fiecărui vestitor
omorât în dansul satanic al sarabandei
acestei lumi ce păşeşte spre autodistrugere.
……………………….

Mă doare, mă doare această minciună generalizată.
16 oct 2004, Otopeni


Urmaşii sihastrului Daniil

Bisericile le-au îmbrăcat în marmură luxoasă,
de Carera,
ascunzând goliciunea faptelor Bunului Samaritean
în mâna întinsă a cerşetorului ce tremură de frig
lângă zidul bisericii, nebăgat în seamă.

Preoţii i-au înlocuit treptat, din colegii,
motivând că meseria de preot nu aduce profit
şi că, iată, în Era Profitului, se cer oameni noi, la idei noi.

Pe groapa comună de la Oranki au aşezat o inscripţie - “istorie”,
un fel de “trebuia să se întâmple”,
aşezând cartea lui Marx, faptele Anei Pauker şi exilul lui Soljeniţân
în formă de cruce (desigur inversată) pe acelaşi piedestal.

Crucea pontifului au inversat-o şi pe ea,
de la Putna au alungat credincioşii,
pentru a face loc oportuniştilor momentului,
şezând picior peste picior, să privească
spectacolul urmaşilor nedemni ai sihastrului Daniil.

16 oct 2004, Otopeni


Părintelui Galeriu


”Iubirea e un râu care, cu cât o dăruieşti,
cu atât izvorăşte mai tare.”
spunea un înger în trup, cu suflet de lebadă.

La palmele şi pumnii hoţilor,
de profesie sau angajaţi,
el işi oferise ofrandă şi celălalt obraz.

Cerşetorului din piaţă, fără pantofi,
care îi întinsese mâna a îndurare,
el îi oferise pantofii săi şi păşise Pâş – pâş! Neştiut.

Mâinile sale bătrâne, tremurânde,
erau slujite de o suită de îngeri,
care îi aprindeau lumânările cu lumina necreată.

Când binecuvânta şi împărţea sărutări,
vedeai cum însuşi Cerul se bucura
de frumuseţea acestui suflet de lebădă.

17 oct 2004, Amersfoort

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.