Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Stefania Bîcu

Germania

Impresii si pareri personale in FORUM

Sentinţa

Poezii

 

Foto: Poeta Stefania Bîcu in 2003 la cenaclul Agero

SENTINTA

Îngenunchiatä pe altarul timpului
Mi-astept sentinta capitalä
Ce chiar cäläului îi pare stranie si grea.
“Aceastä femeie ce-a fugit de iubire
Va fi osînditä la moarte
Prin tragerea pe roatä a sufletului doar,
Iar trupul întreg dar de suflet pustiu
Sä umble prin lume bezmetic
Si toti sä-l creadä viu”.

ATÎTEA NINSORI

Atîtea ninsori au curs peste mine
Cä aproape mä îngroapä de vie.
Mi-a prins în gheatä trupul rädäcini
Si simt cum räceala
Spre suflet se întinde.
Invoc Dumnezeul lupilor
Sä-mi trimitä o haitä
Sä mä sfîsie cît mai sunt încä caldä.
Nu vreau, nu pot sä mor înghetatä.

TÎRZIU (I)

Ca un balaur mä pîndeste
Si vrea sä mä înghitä
Întunericul, mamä.
Mi-a fricä
C-am aruncat demult
Si peria, si gresia si näframa
Si pentru mine nici o stea
Nu a mai räsärit.
Iar Sfîntul Gheorghe
Mä priveste ostenit din icoane.
E tîrziu…
Si nu se mai petrec minuni.

TÎRZIU(II)

Tu pentru mine
Nu mai esti viu,
S-a fäcut toamnä
Si e tîrziu.
Culorile mi-au putrezit,
M-a päräsit lumina
Si-aproape-am desfrunzit.
Si fiindcä mä-nfior
De-atîta frig
Si de pustietate,
Mä-nchid în lunga iarnä
Si-ncet încep sä ning.

FÄRÄ TINE

Färä tine
Toamna a sosit tacit
Desfrunzind ce-a mai rämas
Din mine.
Färä tine
Iarna mi-a adus în inimä
Tot nordul.
Färä tine
A venit si primävara,
Cu cer senin
Si visuri de luminä.
Si credeam cä n-are sä mai vinä
Färä tine,
Sä dea viatä florilor grädinii noastre
Si zäpada sufletului s-o topeascä
Färä tine.

CREDINTA

De-am avea credinta pädurilor
Ce-si incendiazä trupurile
Pe rugurile toamnei,
Sau a frunzelor
Ce-si îngroapä inima-n noroi,
Sau a arborilor care plîng
Dupä frunze si flori
Dar rämîn neclintiti sä vegheze
La räspîntia dintre cer si pämînt,
Am putea si noi astepta Învierea,
Ce nu-ntîrzie sä aparä
Cu fiecare nouä primävarä.

 

VIS

Mi se pärea cä eram invitata
Unui celebru iluzionist
La un spectacol,
Unde în primul säu numär
Fäcea sä disparä
Päsärile din cuiburi.
Apoi prefäcea arborii în clovni,
Fardati în diverse culori
Sä nu li se vadä chipul
Care läcrima
Dupä päsäri si flori.
La sfîrsit,
Începea sä jongleze cu frunzele.
Dar fiindcä era ostenit
Le mai scäpa printre degete
Însîngerîndu-le.
În zori ilusionistul dispäruse
Si era toamnä…

NICÄIERI

Astä noapte
Sub fereastra mea
Vîntul a frînt un pom.
Astä noapte
Prin fereastra lumii
A cäzut un om.
Astä noapte
Din fereastra cerului
S-a desprins o stea.
Cine poate oare deslega
Dinspre ce tärîmuri,
Sau din care zäri,
Tainice chemäri sau semne
Le ademenirä,
Ca în astä noapte
Stea si om si pom
S-o porneascä
Înspre Nicäieri.

NU-S DRUMURI ÎNAPOI

(Îngerului blond, poetului Nichita Stänescu)

Ce întuneric de pämînt
Te-a înväluit deodatä ?
Si ceasul de ce s-a oprit ?
Ce hotar nestiut ai cälcat ?
Pe ce drum, pe ce vale cobori ?
Ai ostenit si nici nu sti
Pînä la capät cît mai este.
La fiecare vamä
Auzi multimea oaselor plîngînd
Si-un dor cumplit de pämîntean
‘napoi parcä te cheamä.
Dar paznici räi, cu suflet de täcere
Te-opresc la margine de lut
Si te silesc sä mergi pe drumul început,
Purtînd cu tine povara vesniciei.

EROII

Statuile, atît de singure rämîn
Sä-nfrunte arsita si gerul
În vreme ce noi, comod ne-adäpostim.
Se vede cä existä un pret
Chiar dupä moarte,
Pe care doar eroii îl plätesc
Cînd inträ în eternitate.

DESTIN

Ce destin cumplit
Mi-au häräzit ursitoarele.
Deaceea sunt bolnavä de vise
Si-mi curg din suflet
Siroaie de sudoare.
Deaceea sunt sclava amintirilor
Si nimeni nu mä poate elibera.
Iar casä mi-e doar poezia,
Pe care ca s-o înalt
A trebuit sä fiu si mesterul si Ana.

JUDECATA POETILOR

Doamne, oare cum ai sä ne judeci
La sfîrsitul lumii pe noi
Ce-am ostenit umblînd
Cu desaga de vise în spinare ?
Bieti peregrini prin tinuturi
Lipsite de soare,
Ce n-am putut sä ne zidim
Mäcar o casä.
Si cärämizile tot ude
Ne-au rämas
De lacrimi si sudoare.
Pe noi cei
Osînditi la neuitare,
Ce-am plîns durerea lumii
Cu sufletul schimbat,
În bulgäre de sare.
Pe noi, de care mult s-au lepädat
Înainte de-a cînta
De trei ori cocosii,
Läsîndu-ne sä suferim
De cea mai cruntä boalä
Ce duce cätre moarte
Si care-n limba pämînteanä
O mai numim singurätate.
Oare si tu ai sä ne päräsesti
Läsîndu-ne singuri pe cruce ?
Sau fiindu-ti milä
Cä pînä acum nici n-am träit
Ai sä ne nasti
A doua oarä ?
 

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ]  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.