Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Antemergătorul

Antonia Iliescu- Belgia

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Mărturisirea de credintă literară, as începe-o cu ...

“Eu nu sunt scriitor. Eu sunt doar un om care scrie, fiind supus capriciilor muzei. Sunt un adult care nu a părăsit niciodată tara copilăriei, dar care se joacă serios. Am o carte publicată (proză scurtă). Scriu din nevoia de a-mi limpezi gândurile, pentru a stabili contacte în forme convenabile cu o lume de care ne înstrăinăm, fără voia noastră. Scrisul - pentru mine - este uneori joc, alteori este revoltă, uneori este meditatie si reflectie; de multe ori este o boală care – paradoxal – vindecă; este uimire, iritare si iertare, cutezantă si umilintă, dar mai ales, este necesitate si datorie. Din punctul meu de vedere, a fi scriitor nu este o profesie, ci o consecintă; a scrie este însă o datorie multiplă, ca un atom cu multiple valente.
O primă valentă ar fi datoria fată de zâna bună care ne-a dăruit harul la nastere si care ne porunceste, ascunsă într-un coltisor de suflet: “scoate din tine adâncul si vezi ce spune; dacă cei ca tine tac, cui lăsăm cuvântul?”
O altă valentă ar putea fi datoria fată de dascălii care ne-au format si care ne-au transmis uneltele de slefuire a harului: mă refer la profesorii nostri de limbă română dar si la scriitorii universali, care sunt adevărati profesori de limbă umană. Primii ne-au învătat literele si taina descifrării slovelor ; ceilalti ne-au dat sensurile multiple ale cuvintelor. Sprijinindu-ne pe aceste două tezaure, vom putea eventual să aflăm sensul propriei noastre existente.
Copiii nostri, născuti si nenăscuti, nu asteaptă probabil nimic de la noi, fiindcă multi cred că au cheile trecerii glorioase prin lume. Dar tocmai fată de cei ce nu asteaptă nimic de la nimeni avem datoria cea mai mare! Suntem datori să le redăm o lume minunată, care există doar pentru cei ce mai cred în ea.
In măsura în care omul ar avea în sine o parte divină, creatiile sale ar putea fi asimilate creaturilor Lui, sau “diferentialelor divine”, cum ar spune Blaga. Dar, când însusi Dumnezeu avea îndoieli asupra scopului creatiei Lui, preferând să ne arate mai curând “ceea ce nu trebuie să se facă, iar nu ceea ce se face” , când nici El nu stia exact care va fi mersul lumii pe care o elibera de sub tutelă, făcând-o responsabilă de propriile ei acte, va fi oare capabil cuvântul nostru să nege negatia Marelui Anonim ? Omul, cu condeiul lui, ar putea deturna intentia initială a Demiurgului? Dacă răspunsul este “da”, atunci omului i-ar reveni rolul extrem de dificil de a arăta lumii “ce si cum trebuie să se facă”, fără însă a cădea victimă capcanelor artei cu tendintă moralizatoare.
Acest “ce trebuie să se facă” ne reaminteste de datoriile noastre fată de lumea creată de El, sub formă de “diferentiale divine”, cuprinzând deopotrivă aurul si noroiul, îngerii si demonii.
Nu ne rămâne asadar decât să desfacem cu răbdare ghemul cu încâlciri metafizice, să dezlegăm aripile îngerilor, să liberăm iubirea de oameni si să scoatem aurul din noroi.
Biblia ne avertizează : « la început a fost cuvântul ». Nu avem oare datoria de a ne uni cuvintele într-un glas, care să-i redea cuvântului de început doar functia sa creatoare de frumos?


Antonia Iliescu
 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.