Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Aspirat de fapte reale

(un salut regizat al coerenţei [neīntīmplătoare])

 

Claudiu Popescu

 

 

Decorul

 

De cīnd au montat noul bancomat, am primit teancuri de sesizări şi nu de puţine ori colegele mele de la ghişeu s-au confruntat cu clienţi revoltaţi. Tehnicienii ne-au asigurat de fiecare dată că problema este una strict informatică, sistemul īn sine al cartelei unice fiind principial stabil, deşi s-a mai īntīmplat ca scannerul să īncurce identităţi. Nu sīntem un sediu foarte mare, avem īn jurisdicţie doar treizeci de mii de clienţi, dar a fost nevoie de dublarea pazei după protestul de săptămīna trecută, explicat de cSS[1] prin temperamentul impulsiv al cetăţenilor din orăşel.

 

Discutīnd dimineaţa aceasta cu Delia, responsabila noastră de reţeaua wire-less, īmi mărturisea: „A venit azi un bătrīn la mine, cīt verificam softul antenei, īmi spunea ea amuzată, că el vrea banii euro dinainte, că nu are cu ce să cumpere loc de veci dacă nu merg afurisitele de cartele. I-am zis că, dacă nu mă mai bate la cap, poate şi reuşesc să repar bancomatul īntre timp. Nu, că e defect de trei zile şi vrea să ştie cīnd merge. I-am zis: tată, azi nu o să-l fac, ai şi mata răbdare. Oh, să vezi apoi scandal! Īn cele din urmă a plecat, că obosise să ţipe, şi mi-am văzut de antenă. Problema era una nouă: o reţea pirat bruia semnalul cu un randomizor de numere prime[2]. Şoarecii!, nu aveau tehnologia să fure identităţi sau parole, dar ţineau aparatul pe loc. Habar n-aveam cum să-l pornesc, de obicei mai dura vreo două zile pīnă localizam sursa semnalului pirat, asta dacă nu foloseau simulator, īnsă am avut ideea genială să setez temporar antena pe sistemul vechi zecimal, şi a mers: au īnceput să curgă date spre Centru[3], e adevărat, criptate suplimentar. Nu ştiu cum mi-a venit, n-am mai auzit la nimeni, tataie cu locul lui de veci mi-a amintit de cursul de istorie recentă: īnainte unii oameni dădeau din impozit Bisericii şi acestui dar i se zicea odată zeciuială”.

 

Anul acesta am o grupă bună de studenţi, interesaţi şi deschişi la minte. Unii dintre ei m-au şi uimit că, īn toată dezordinea din jur, ei īşi găsesc bani să dea pe hīrtie, īn loc să-şi scrie ca tot studentul īn palmă[4]. Astăzi le-am ţinut o scurtă lecţie despre timp şi despre tot ce presupune el īn meseria noastră: urgenţă, cronic, sub-acut, sincronizare, retard şi aşa mai departe. Nu-mi pasă de presiunile voastre, prin natura postului meu nu puteţi să vă descotorosiţi de mine, deocamdată sīnt folositor, aşa că īntind coardă, cīt merge, bun. Aşa că mi-am permis să le amintesc puţină metafizică şi i-am luat de departe, cu elemente de psiho-somatică, să nu se sperie de cuvīntul suflet. Doriţi să reproduc exact, bine. Le-am zis aşa: „pe cīt e sufletul de mare, pe atīt e şi timpul de lung. Deşi doi chirurgi, unul din prezent şi unul de acum patruzeci de ani, ligaturează acelaşi vas īn acelaşi număr de secunde-oscilaţii, timpul primului e mai scurt īnsă. Centrul Pămīntului poate să se şi oprească, sufletul persistă, rămīne īn timp fără să curbeze spaţiul, dar īn alt timp, pentru că nu are număr, nu are indice, nu sīngerează şi nici nu are articulaţii pentru cătuşe”. Presupun că studenţii mei au fost emoţionaţi, pentru că după operaţia demonstrativă mi-au adus o cutie cu bomboane elveţiene. Recunosc. Nu am vrut să primesc, ştiind că nu o pot justifica, devreme ce eu nu am voie să cumpăr, aşa că am dat să plec. Nu, niciunul dintre ei nu a zis aşa ceva, eu am gīndit cu glas tare: „Dacă s-a scurtat timpul, ce-mi e o secundă dulce?”. Da, eu am zis aşa, cuvintele mele. Trebuia să plec, dar am rămas două minute īn salon, am deschis cutia şi i-am servit pe fiecare, eu nu am mīncat. Alte īntrebări vă rog dacă mai aveţi, mă aşteaptă un pacient grav.

 

Bună să vă fie ziua! Trezirea, că a venit laptele, asta dacă ai cartelă, bineīnţeles. Astăzi discutăm despre necesitate şi despre finalitate. Sper că v-aţi băut cafeaua şi că ştiţi să despărţiţi īn silabe „despre”. Mai īntīi vreau  palma cu prezenţa la curs. Bun, să īncepem.

 

La capacitatea noastră cognitivă actuală, ni se pare de bun simţ să afirmăm că īn natură şi īn noi există cauzalitate şi că este nemijlocit legată de timp. Din cursul anterior aţi văzut că structura cauzală a cosmosului este stratificată, cuantică am putea spune, că se poate merge īnapoi din „de ce?” īn „de ce?” (fiind singura călătorie īnapoi īn timp admisibilă) pe un lanţ cauzal. De aceea vă īndemn ca mereu īn raţionamentele voastre să vă īntrebaţi „de ce?”, să coborīţi cīt mai mult de-a lungul lanţului; dacă vi se pare că aţi ajuns la o concluzie, fără să fi răspuns cīndva şi la această īntrebare, īnseamnă că aţi greşit. Veţi ieşi din multe īncurcături gnoseologice şi nu numai dacă veţi căuta cauza prin „de ce?”, cauza cea mai apropiată, reală, fără teamă, ruşine şi iluzie. Astăzi vom avansa şi vom vedea că există o īntrebare şi mai bună, una care continuă lanţul cauzal al lui „de ce?” īn viitor, fiind singura călătorie īnainte īn timp admisibilă, anume „pentru ce?”. S-a observat c㠄de ce?” se aplică foarte bine la cunoaşterea fenomenelor naturale, inclusiv fiziologia umană. Cīnd vine vorba īnsă de precipitatele raţiunii şi/sau voinţei umane, „de ce?” devine insuficient; mă refer la cărţi, acte de empatie, invenţii tehnice şi altele după criteriul amintit. Desigur că şi ele au o cauză, şi că pot fi descoperite īn trecut, dar „pentru ce?” le luminează mai bine īn viitor. Să luăm exemple. Este evident că domnişoara īn roşu i-a scris instantul[5] domnişorului īn alb din anumite motive-cauze, cīt eu īmi răceam gura aici, dar e mai interesant să afli pentru ce l-a scris, care este finalitatea mesajului. Alt exemplu, să zicem liftul. Bietul Arhimede avea nevoie să care materiale de construcţie la etaj şi ce-a zis cu mintea lui vegetariană: domn’e hai să facem o cameră mişcătoare, pe verticală īn sus aşa, nu? Ei, aici este momentul la care voi, dacă nu dormeaţi, mi-aţi fi īntrebat dacă uneori „de ce?” şi „pentru ce?” au acelaşi răspuns. (…)

 

Actorul

 

Nu te supăra că nu ţi-am povestit pīnă acum, m-am gīndit să nu mă plīng prea tare, că, īn definitiv īmi e mai bine să mă confrunt, pentru că e singurul mod de a cīştiga, sincer.

         Aşa, cum a fost? Eu mă ştiam de mic cu o predispoziţie, dar la majorat am primit codul de acces şi am citit diagnosticul genetic pe care l-au primit ai mei cīnd m-am născut. Mă mir că m-au lăsat să-l văd, mi l-au descărcat chiar de la Galen[6]. Oricum, pentru că ştii că nu am votat la alegerile mondiale, drepturile mele la īngrijire medicală s-au cam rezumat la medicamente şi intervenţii din secolul trecut, cīnd se putea face cīte ceva, dar nu decisiv. Mă rog, am trăit aşa.

         Īntr-o zi am observat că īmi amorţeşte piciorul stīng. M-am apucat de puţină calistenie, dar tot nu mă lăsa. Pīnă am īnceput să-l mişc mai greu. Hopa, zic, la doctor cu mine. Singur fiind, m-am gīndit să iau maşina veche a tatălui, cred că reuşeam să o conduc cu un picior, dar m-am gīndit că mă pricopsesc cu muncă voluntară, că nu mi-am schimbat permisul de douăzeci de ani. Pe bicicletă, īţi dai seama că nu. Aşa că m-am tīrīt frumuşel pīnă la calea ferată, o ştii, e cam la două aruncături de băţ de casa mea, m-am agăţat de un marfar şi am ajuns īn oraş. Īn gară scandal, m-au filmat, du-te vino, le-am explicat de picior, pīnă la urmă mi-au dat voie să plec, mai mult să scape aşa. Mie īmi era din ce īn ce mai rău. Nu-ţi spun, cum am ajuns la spital, să vezi pe cine mi-a scos Dumnezeu īn cale: m-a găsit Marian, copilul doamnei Dorina, e el student la filozofie, ieşea de la facultate şi m-a văzut din autobuz. Am intrat amīndoi īn spital, el era īmbrăcat īn alb, aşa că am trecut oarecum neobservaţi. Eu eram epuizat. Slavă Domnului că mergeau lifturile. De la birou īmi spuneau că doctorul, unul de-al meu, īnţelegi, a plecat, dă-i şi caută-l, l-am găsit īntr-un salon cu nişte studenţi, le dădea bomboane, habar n-am de unde le avea. Prietene, mi-a zis, trebuie un inel din acela care se bagă pe interiorul vasului, īn mod normal e gratuit, dar pe tine te costă vreo sută şi ceva. De unde bani la mine?, n-am mai avut de hăt. Marian a sunat-o pe maică-sa, care zis că e de acord să mă ajute, dar să nu spun la nimeni, aşa că Marian s-a dus să facă plata la un sediu la doi paşi de spital. Cīnd s-a īntors cu confirmarea, eu nu mia puteam de durere, mi-a zis că tocmai se reparare bancomatul, era acolo o tipă amabilă care a făcut tranzacţia īn alt cod, d-aia a durat mai mult. Aşa, şi m-a operat īn ambulatoriu, īntr-o jumătate de oră eram gata. A mers unsă toată treaba. Ca la concert.

        

 

© Claudiu Popescu

12.03.nouă

 

[1] cSS – iniţialele Comisiei de Studiu Sociologic, organizaţie guvernamentală aflată la dispoziţia instituţiilor publice şi economice pentru evaluarea psihologică a oricărui contact dintre respectiva instituţie şi individul/grupul afiliat (n.n.)

[2] randomizor de numere prime - din păcate, nu ştim ce este şi cum funcţionează. (nota lor)

[3] Centru – abreviere pentru Departamentul Central al Evidenţei Digitale a Populaţiei, baza naţională de date personale a cetăţenilor (n.n.)

[4] „a scrie īn palm㔠– expresie populară īn mediile de īnvăţămīnt; de la introducerea dispozitivului electronic de preluare şi editare text, denumit cu anglicismul palm, īn urma scumpirii dramatice a hīrtiei celulozice; cu sensul de „a lua notiţe” (n.n.)

[5] „instant” – mesaj text electronic, transmis prin sistemul universal de comunicare fără fir WWW, receptabil de cititoare speciale incorporate īn ceasuri, telefoane şi, la cerere, practic īn orice dispozitiv electronic; are avantajul comunicării īn timp real şi al salvării indefinite a conversaţiilor. (n.n.)

[6] Galen – abreviere pentru Serviciul Naţional Medical Galenus, interfaţa ministerului īnsărcinat cu sănătatea publică, diagnosticul precoce şi tratamentul asiguraţilor, precum şi cu studiul demografic şi evaluarea statusului genetic al īntregii populaţii. (n.n.)

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com