Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Aventurile unui oltean în China

Dr. Florentin SMARANDACHE

New Mexico, SUA

 

 Impresii si pareri personale in FORUM

 

Beijing via Seul

 

17.08.2002. Val-vârtej pe autostrada spre aeroportul din Albuquerque... O euforie groaznică (!)... merg în China... Avionul a plecat cu o întârziere de 35 de minute. Parcă nu se întâmpla aşa înainte... Economia americană e în scădere (drastică?). Sper să nu fi fost 11 septembrie începutul sfârşitului... Companii după companii dau faliment... Globalizarea ameninţă clasa de mijloc. |mi dau seama că şi noi, învăţământul, vom fi afectaţi – fiindcă mai puţini or să plătească taxe (iar salariile noastre din ele vin). Deci, băneşte vom pierde, dar sper să ne menţinem job-urile. O societate fără “middle class” (clasa de mijloc), doar cu bogaţi şi săraci, este instabilă.

Zbor cu o companie sud-coreeană, iar din Seul voi lua Air China.

 

Ploaie de biciclete pe străzile Beijingului

 

Feng m-a aşteptat la aeroport în Beijing, împreună cu studenţi de la ICM 2002 (Congresul Internaţional al Matematicienilor). Când l-am văzut, cu o fotografie pe care-mi scrisese numele, am răsuflat uşurat. Eram pe mâini sigure. Congresul ne-a pus la dispoziţie autobuze gratuite.

“Bei” = nord, “jing” = capitală. 1 $ = 8,19 yuan (moneda naţională chineză). Ploaie de biciclete pe străzi.

Sunt cazat la Universitatea “Tsinghua”, căminul 18, camera 414, etajul 4, al Universităţii. Condiţii ca la Căminul 9, când eram student în Craiova. Totuşi, televizor color şi doar trei paturi în cameră. Mâncăm la cantina studenţilor. Veselă de aluminiu. Multe zemuri de orez: maronii sau negre. Trebuie să cumpărăm cartele, 10 yuani una, dar este ieftin.

Sute de dialecte, nu se înţeleg, dar “mandarin” este limba oficială. Emisiunile în alt dialect sunt subtitrate în mandarin.

 

Preşedintele şi primarul la Congres

 

20.08.2002. Festivitatea de deschidere a Congresului Internaţional de Matematică. Participă preşedintele Chinei, Jiang Zemin. Un delegat rus de lângă mine, Cekanov, îmi spune că preşedintele vorbeşte ruseşte, fiindcă a studiat la Moscova (probabil marxism-leninismul)... Preşedintele Uniunii Internaţionale de Matematică, Jacob Palis, citeşte stricat un discurs.

Mă întâlnesc în sală cu George Micula din Cluj, Valentin Gabriel Cristea din Târgovişte, un tânăr caşcaval, din Missouri.

“Matematica este limbajul universal, cheia dezvoltării tehnologiilor” (din cuvântările rostite).

Globalizarea matematicii înseamnă unificare în ştiinţe. Congresul a fost deschis de un grup de fete ce cântau la nişte instrumente ciudate cu coarde. Muzică folk kentoniană.

|n prezidiu, alături de preşedintele congresului, Wu Wenjun, se află şi primarul Beijingului, Liu Qi. Sala are două niveluri de balcoane.

|mi băteau reflectoarele drept în ochi (eram într-o parte a sălii). Evenimentul s-a anunţat la postul central de televiziune. Circa 4.300 de matematicieni înregistraţi, de prin toată lumea.

 

Marco Polo al Olteniei

 

Hai să mă plimb şi eu ca un Marco Polo al Olteniei! Pentru că am plecat de-acasă fără pantofi (ridicol!... doar în adidaşi), mi-am luat din Beijing. Autocarele ne-au dus drept în celebra Piaţă Tiananmen, unde s-au revoltat studenţii în 4 iunie 1989, cică s-au tras şi focuri. Lume ca frunza şi iarba, cum se exprima săracu Taica Lecu.

Feng glumeşte: la conferinţe se doarme bine dacă este un subiect la care nu te pricepi! A venit cu trepiedul şi cu aparatele foto, unul digital şi altul obişnuit. De fiecare dată când vrea să facă o fotografie îşi aşază încet suportul, întinde picioarele trepiedului, focalizează pe mine, pune aparatul pe auto-flash, fuge repede şi se aşază lângă mine.

Te-mpiedici de-atâţia biciclişti pe trotuare, pe străzi. Traficul rutier e un haos. Parcare de biciclete, nu de maşini, sute, una lângă alta, ca o pădure de fierotenii. Taximetriştii sunt izolaţi în maşină ca într-o cuşcă, separată cu dreve de fier şi geam de celelalte scaune.

Un stadion ca o semisferă; arată cosmic.

Feng ştie dialectele cantonez şi shaanxi, dar vorbeşte mandarin. Afirmă că nu-i place engleza, dar o foloseşte pentru comunicare.

Vizităm Templul Paradisului (Tian Tan), construit în anul 1420, în timpul dinastiei Ming, şi mărit de dinastiile următoare (până la Qing). Aici veneau împăraţii. Pe vremea aceea, Pământul era considerat pătrat, iar Raiul rotund. Am făcut nişte poze îmbrăcat în robă galbenă, de râdeau vizitatorii (ziceau că sunt împărat străin, adică neasiatic).

 

Beijing se poate compara cu New York!

 

La restaurantul “Wu Da Niang” am servit nişte mâncare tradiţională chineză, “jiao zi”: arăta ca o cocă necoaptă, umplută la mijloc. Normal că nu mă-mbia, dar Feng înfuleca de zor.

Beijingul se poate compara cu New Yorkul: are clădiri şi arhitecturi impresionante. Forţă de muncă ieftină şi numeroasă.

Fruct exotic: rozaliu la exterior, miezul alb cu puncte negre (dar nu prea gustos). Altul: turtit şi cu gust de piersică, numit “tal zi”. Beau un suc de “lycheeate” (ce-o mai fi şi asta?)... Un cerşetor. |i dau un yuan.

Există trei linii de metrou în Beijing, desenate în culori diferite pe hartă.

Piaţa Xiu Shui Jie. Agresivi, vânzătorii mă trăgeau de mână, strigau după mine. Preţul era de trei ori mărit. Tocmeam cu ei, apoi mă făceam că plec (învăţasem jocul), iar ei lăsau preţul.

Chinezii îşi parchează bicicletele precum cowboy-ii caii, legate de stâlpi. Fete dezvelindu-şi pulpele în pedalare. Feng zice că mersul pe bicicletă este sănătos, nu poluează şi-i ieftin. Bicicletele au coşuri în faţă sau în spate, pentru bagaje. Alţii leagă cărucioare şi le transformă în triciclete (troci) de cărat. Băieţii mai iau în spate câte o fată, iar mamele câte un copil (pe-aceeaşi bicicletă deşelată).

Uleioase găteli, ptiu!... O fiertură, “youmaicai”, mirosea precum ciorapii nespălaţi. N-am putut nici să gust, dar Feng mânca orice şi mult. Dacă rămânea ceva mâncare de la mine, o termina el!

Gălăgia şi puzderia de pe străzi mă obosesc. Maşinile n-au loc de biciclete.

Climă umedă. Căldură, căldură... mereu transpirat.

 

Oraşul Interzis

 

Oraşul Interzis este locul unde aveau voie să intre numai împăratul şi compania lui, nu oamenii de rând. Aici s-au perindat împăraţii chinezi de la dinastia Ming până la dinastia Qing. Numai împăraţii purtau culoarea galbenă la veşminte. Văd Palatul Muzeu, construit în 1406-1420.

Din istoria recentă a Chinei: Ultima dinastie, Qing, a fost înlăturată în 1911. |mpotriva trupelor străine s-au ridicat Jiang Jieshi, liderul naţionaliştilor şi Zhou Enlai, liderul comuniştilor. Acesta i-a predat conducerea lui Mao Tsedong, care a luptat apoi împotriva naţionaliştilor. Aceştia au fost înfrânţi, iar Jiang Jieshi, care era prooccidental, s-a retras în Insula Taiwan. |n 1949 a fost proclamată Republica Populară Chineză. Feng consideră Taiwanul o colonie americană. “China ar putea lua Taiwanul în câteva ore, dar vrea să cucerească inimile oamenilor, nu să-i ia cu forţa!”, continuă el. O trecere lină, neviolentă, cum a procedat cu Macao şi Hong Kong.

După Mao, Deng Xiaoping a deschis politica spre Vest şi a început infuzia de tehnologie în China. Actualul preşedinte continuă această destindere şi colaborare. Economia chineză este în continuă creştere. Am zărit McDonald, Kinko şi KFK (companii americane), iar Toyota (companie japoneză) a încheiat cu guvernul un contract să producă automobile în China, a cărui piaţă este uriaşă (peste 1,2 miliarde de locuitori), iar forţa de muncă ieftină şi multă. Străinii investesc implicând şi guvernul chinez, obţinând astfel garanţii.

Chinezii din Taiwan au libertăţile din Vest (pot circula oriunde), cei din patria-mamă sunt încă restricţionaţi (constat, nu fac critici la adresa guvernului sau comunismului). Paradoxală societate se formează în China: ideologia comunistă bazată pe un mod de producţie capitalist. Cum vor convieţui, şi câtă vreme, opoziţiile (“yin” şi “yang”)?

 

1950 de ideograme chineze

 

Scrierea chineză tradiţională cuprinde circa 3.000 de ideograme (în loc de 26 de litere sau aproximativ în limbile indo-europene). Dar scrierea simplificată cuprinde 1.950 ideograme. Pentru a putea citi, trebuie să le-nveţe pe toate! Feng îmi spune că preferă ideogramele (nu literele) fiindcă dintr-o privire poate înţelege sensul unei întregi propoziţii...

Dragonul (un fel de balaur din basmele olteneşti, dar cu un cap de leu) este motiv popular în artă, în sculptură...

Fotbalul este cel mai popular sport în China. I-am privit jucând pe studenţii de la Universitatea Tsinghua...

La TV există un post în engleză, special pentru străinii din China...

“Ning hao?” = Ce mai faci?...

|n faţa unui chioşc, mâncăm iaurt dulceag...

|n campusul Universităţii Tsinghua se află statuia lui Confucius (551-478 î.H.). Vreau să fac o poză îmbrăţişându-l pe marele filozof, dar Feng argumentează că n-am voie, că nu se permite. Feng e prea buddhist, eu prea liberal (anarhic). Ne potrivim ca nuca-n perete!

 

Grădina Imperială

 

|ncepută de împăratul chinez Kangxi, din dinastia Qing, în 1707, Grădina Imperială este considerată cea mai mare din lume. Europenii au numit-o Grădina Grădinilor. Aici se regăsesc multe plante care cresc pe marginea Fluviului Yuangtze. Lotusul, floarea care acoperă întreaga suprafaţă a lacului, este simbolul purităţii în buddhism. Un arc de piatră peste lac. Lacul pare îmbălăriat. O barcă joasă cu acoperiş. O pasăre “zhiliao” înoată. Rămăşiţele Palatului Yuanmingyuan, distrus de forţele anglo-franceze în octombrie 1860. |n 1900, China a fost din nou invadată de opt armate străine...

Pe o insuliţă dansau chinezi: cuminţi, ponderaţi în mişcări, perechi (muzică după un casetofon)...

De dimineaţă am mâncat două bogoace de pâine. Nu ştiu ce fel de pâine frământă ăştia, dar când o vezi prima dată pare cocă goală, necoaptă-n cuptor...

Autobuze cu aer condiţionat, autobuze cu etaj. Au televizoare înăuntru (nu ştiam unde să mă uit mai întâi: la ecran sau pe fereastră?)...

 

Panda, ursul-pisică

 

Suntem la Zoo care are “panda”, ursuleţul mic şi lenevos. |n limba chineză “panda” înseamnă “urs-pisică”. Acum este pe cale de dispariţie, din cauza tăierii copacilor în care trăieşte el. Feng îşi scoate trepiedul din geantă, fixează aparatul foto, pune auto-flashul şi fuge repede în faţa obiectivului...

Setos mort, am cumpărat o sticlă de apă, 2 yuan, iar apa era îngheţată. Abia se topea câte o picătură, pe care o scurgeam în gură şi se evapora ca pe o plită aprinsă...

Un accident de... biciclete la o intersecţie:

- Tu eşti de vină!

- Ba tu eşti de vină!...

Nu mă puteam uita pe nici o hartă, deoarece toate denumirile erau cu ideograme...

Fiecare al şaptelea locuitor al planetei e chinez...

Feng a studiat un an la Surrey (la 15 mile de Londra). Cică se uitau englezii la el ca la ursul panda! Când obosea, ne înţelegeam mai greu şi mă pomeneam cu el vorbind în chineză!

 

Nevastă-necaz!

 

|n vizită la Adrien Alexandre, francezul ce-l întâlnisem în avionul de la Seul la Beijing. Avea un business în China (cu loteria). Zic: “Uite, dom’ne, ăştia fac business din orice!”. Era căsătorit cu o chinezoaică subţirică, frumuşică foc, Wenxin, care-şi luase şi un prenume francez: Claire. O plimbase tipul pe la Paris, de unde îşi încărcase un geamantan cu parfumerii şi ţoale femeieşti (de la Paris să n-ai ce să-ţi alegi?!). Wenxin-Claire ne spune o glumă de pe vremea când învăţa ea franceza: în franceză, “nevasta mea”, “ma femme”, se pronunţă asemănător cuvântului chinez “mafan”, care înseamnă “necaz”. Deci: nevasta mea este necazul meu!... Mâncare scumpă la Restaurantul “Yulong Yuan”. Achită francezul. Bem bere chinezească “Tsing Tao”. |n chineză “Noroc!” se spune “Gambei!”. (N. R. – pentru români, hazul este că se pronunţă “Cam bei!”, care sună ca un reproş! Există şi o anecdotă de pe vremea comunismului, bazată pe acest calambur: La un dineu dat în Bucureşti în cinstea unei delegaţii a Partidului Comunist Chinez, din politeţea tipic chineză, şeful acesteia ciocnea destul de des paharul cu omologul român spunându-i: “Cambei!”. După a patra închinare, şeful comuniştilor români, care se ştia cu musca pe căciulă, n-a mai suportat şi, cum tot “se încălzise”, l-a întrebat pe înaltul oaspete: “Dar după ce ţi-ai dat seama?”)...

 

Româna – limbă internaţională!

 

|n China, prizele sunt la 220 V, în SUA la 110 V...

La meniu: piele de raţă prăjită şi tăiată în bucăţi... “Sichuan” – bucăţele de carne prăjită şi ardeiaşi iuţi. Bag unul în gură. – O, nu, nu, ardeii nu se mănâncă, Florentin, sunt doar de gust. Simt că-mi arde limba!...

|n Parcul Tuanjiehu închiriem o barcă de forma unei raţe. O floare roşie, înaltă printre ronturi (“pajiao”)...

Dansuri tradiţionale chineze: “tai ji”, “ji guan zihue”...

“Wo ai ni” = Te iubesc...

La Centrul Congresului Internaţional de Matematică, la “Message Board”, văd o notă chiar în limba română (lăsată de familia Udrişte). |i spun a doua zi profesorului Micula, venit din Cluj. Surâde: “Păi, româna e limbă internaţională!”.

Lângă sediul congresului nostru se află Stadionul Olimpic, unde în anul 2008 se vor desfăşura Jocurile Olimpice de Vară. Feng mă trage de mânecă să facem poze acolo...

 

La Marele Zid Chinezesc

 

|ntr-o gară mică, unde ne interesăm de bilete pentru trenul spre Marele Zid, un tip îl întreabă pe Feng dacă nu cumva eu sunt din Regiunea Xinjiang (adică... chinez!)?...

Duminică, 25 august, ne-am dus cu trenul (15 yuan dus-întors) la Marele Zid. |n jur de o oră cu acceleratul. Tren modest, plin, ca-n România. Coborâm la Badaling, orăşel turistic, de unde urcăm pe jos. Era şi teleferic, dar n-am vrut să-l folosim... “Niciodată n-o să fii om dacă nu te-ai dus la Marele Zid!”, ne întâmpină un citat din Mao Tsedong înscris în piatră.

Zidul a fost construit în perioada 770-221 î.H., început în timpul dinastiei Qin, pentru a împiedica năvălirea altor popoare. Are peste 6.000 km, 7 m înălţime şi 5 m lăţime. Se întinde pe crestele munţilor. Se poate vedea din satelit. El se poate vedea şi de pe Lună şi este una dintre cele şapte minuni ale Pământului... Când se apropiau duşmanii, străjerii făceau fum în turnuri ca să dea de ştire oştilor...

Chinezii folosesc pentru lungime unitatea “li”= ˝ km...

Toată lumea făcea poze. Eu m-am fotografiat soldat călare pe cal!...

Comerţul este în spor la chinezi. I-am cumpărat lui Silviu un binoclu şi nişte suveniruri de pus pe pereţi...

|ntr-o sală rotundă ca un cilindru, având 10 ecrane de jur-împrejur, vizionăm un film de 15 minute. Exact ca în viaţă, dacă stai într-un loc şi te învârţi în jur, apar imaginile în continuare, de pe un ecran pe altul. Noi, spectatorii, suntem înconjuraţi de armate, de un dragon. Magnific, nu mai văzusem aşa ceva prin toate peregrinările mele!

|n Badaling am vizitat un muzeu despre istoria locurilor, despre Zid. |n 1550 d.H., trupe tătare (100.000 de oameni) conduse de Altan Khan au trecut de zid. La fel, Genghis Khan, celebrul conducător mongol, a atacat dinastia Jin, trecând de liniile defensive chineze (1162-1227).

 

“Un singur copil pe familie”

 

|n China există 56 de naţionalităţi. Unele dialecte, de exemplu “cantonez” şi “shankhai”, sunt tot atât de diferite precum ar fi spaniola de franceză! Se înţeleg toţi prin “mandarin”...

{omajul este de 4,5%. Procentul e mic, dar la ditamai populaţia... se numără zeci de milioane...

|i întâlnesc pe C. Udrişte şi nevasta din Bucureşti, Florin Diacu din Canada, Florin Nicolae din Germania, Florian Luca din Mexic, Cristea din Târgovişte...

La TV, operă în dialectul “xinjiang”, din nord-vestul Chinei, tradusă pe ecran. Costume frumoase, orientale, cu mătăsuri transparente, în culori vii. |n pauză, actorii vorbesc “mandarin” cu accent...

|ntr-o librărie de artă răsfoiesc cărţi cu nuduri feminine (arta corpului) – iată că-s permise în comunism!...

|n Centrul de Recreere al Studenţilor din Tsinghua, situat la subsol, aceleaşi dansuri ponderate tradiţionale. Cântecele şi dansurile moderne, în schimb, imită stilul american...

O familie chineză n-are voie să aibă mai mult de un copil. Feng îmi spune că prin satele îndepărtate nu-i poate controla nimeni şi o familie are mai mulţi copii...

Nu se permite nici cetăţenilor, nici străinilor care locuiesc sau lucrează în China să critice guvernul sau ideologia comunistă...

 

Mao Tsedong – erou naţional

 

Umblam prin Beijing, în autobuze, în metrou, cu ecusoanele legate de gât inscripţionate “ICM 2002, gratuit”. Aşa dăduse ordin preşedintele (taxiurile făceau excepţie). De la IDM 2002 ni se dăduse o foaie cu expresii scrise în engleză şi chineză, plus adresele respective (de pildă: “Vă rog, duceţi-mă la Centrul Internaţional de Conferinţe din Beijing”), ca s-o arătăm taximetriştilor, fiindcă foarte rar găseai pe cineva vorbind engleza...

Mă simt prea mic pentru un oraş aşa de mare ca Beijingul – 13,8 milioane de locuitori...

Mao Tsedong a introdus marxismul în China (1935). Mausoleul lui este în Piaţa Tiananmen, iar el este considerat erou naţional...

Am listă pentru cumpărături. Bifez mereu din ea. Lucrări din astea chinezeşti: chichiricioase, cu multe detalii, în miniatură, migăloase, cu înflorituri. Am vrut să cumpăr haine en gros, dar preţurile erau mari. Mi-am luat câte ceva, pijamale, cămăşi, pantaloni, şosete, vederi, rolfilme, o geantă mare şi un geamantan cu cifru, pe rotile (mai uşor de târât prin aeroporturi), jucării, carpete pentru perete (care îi plac Liliei), un kimono şi perle albe (nevasta-mi ceruse negre!). Nu am avut probleme la graniţă cu cadourile cumpărate sau cu cărţile introduse în China şi donate Universităţii Tsinghua şi Bibliotecii Naţionale Chineze...

 

Palatul de Vară

 

Palatul de Vară a fost construit în anul 1750 la ordinul împărătesei Dowanger Cixi, care a luat banii din bugetul alocat armatei navale... Sunt numeroase grupuri turistice, conduse de ghizi mergând în faţă cu un steguleţ triunghiular. Am auzit vorbindu-se engleză, germană, italiană chiar...

Ne suim într-o barcă având cap de dragon şi acoperită, alături de un grup de albi, numai moşi şi babe, vorbind engleză...

Erau şi grupuri de chinezi veniţi din alte oraşe...

Marea barcă-palat, ridicată din piatră în Lacul Kunming de către împăratul Qianlong...

Temple ridicate: pentru armonia arborilor cu apa; pentru rugăciunea de a ploua. Un hol al fericirii în longevitate. O statuie a unui taur culcat pentru stăvilirea inundaţiilor...

 

Dr. Florentin SMARANDACHE

New Mexico, SUA

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   ş Impressum ţ