Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Café Metropole

Lucreţia TERCHILĂ, Germania

(fragment)

 

 

Love is funny or it's sad (…)

It's a good thing or it's bad

But beautiful.

BiIlie Holiday

 

Locuiesc într-un mare oraş, iar viaţa mea se desfăşoară în mare măsură între casă şi lucru. De obicei circul cu metroul. Merg la cinema, fac sport, mă întâlnesc cu prietenii. Ies la expoziţii, îmi place mult pictura abstractă. Uneori vine câte o zi mai neplăcută, azi de pildă când a trebuit să mă duc la dentist ca urgenţă. Am aşteptat o oră şi jumătate până când mi-a venit rândul. Medicul stomatolog s-a uitat şi a constatat că nu am nimic, chit că acum, în acest café unde mă aflu, încerc să mănânc o supă şi mă frământ de durere.

Acum las să se răcească supa, o voi mânca foarte încet, sperând să nu revolt din nou nervul, apoi voi comanda un cocktail, la temperatura camerei. In Café Giesing atmosfera e aparte, un semi-întuneric, numeroase mese din lemn de stejar în jurul unui pian încă tăcut, lumânări ici-colo, unde şade cineva. Din sticlele de la bar cocktailuri încă necreate sclipesc nerăbdătoare. Afară lumina timidă a unui felinar încearcă să încălzească zăpada prematură.

“All that jazz” se cheamă cocktailul pe care mi l-am ales, îl învălui din priviri, cu poftă, dar mi-e frică de durere. Gânduri mă cuprind, sunt mai ales griji, încerc să mă destind, să îndepărtez ţesătura cotidianului de pe bolta café-ului. Aici e oprire, distanţare, reverie. Lyssandre, ce nume frumos! Gândurile mă duc la colegul meu ce trăieşte de mulţi ani aici şi e adaptat cu totul la acest oraş. Mă înţeleg bine cu el, dar, fiind colegi, niciodată nu m-am gândit la mai mult în acest an de când îl cunosc. Conversăm foarte deschis, ca doi prieteni, ne plac mult moda şi parfumurile, aceeaşi muzica, aceleaşi locuri, vorbim despre planurile şi aşteptările noastre. Totul până când am observat că mă priveşte altfel, ceva s-a schimbat între noi. Şi poartă un parfum extraordinar, al casei Hermčs din Paris, cu un miros nemaiîntâlnit de mine în acest oraş cochet.

În meniu mi-a atras privirea capitolul “Sexologie”. E lumea cocktailurilor. “Kiss me quick”, “Sex on the beach”, “Orgy”, “Blowjob”, “Orgasm”, “Painkiller”. A se consuma cu multă imaginaţie aceşti mutanţi ai strategiilor comerciale. Lyssandre e single, ca şi mine. Mi-a făcut nişte destăinuiri intime cu o zi înainte, a căror sinceritate m-a mirat. Simt romul, southern comfort, lămâia, ananasul ce ies uşor din jazzul prins în cocktail, în timp ce Michael Bubblé interpretează clasicul “Fever”. Lyssandre îmi povestise de ultima lui relaţie, din vară. Eram ca de-obicei la birou, iar afară ningea cu fulgi roz proiectaţi de apus, ce îmbrătişau frunzele de toamnă de pe străzi. Prea devreme. În acest oraş de la poalele Alpilor zăpada apare în fiecare an ca o vedetă, vine prea devreme sau pleacă prea târziu.

Lyssandre e ca un cântec de jazz, imprevizibil, fumuriu, senzual, degajă rafinament din toţi porii. Lumânarea din faţa mea se joacă cu umbrele neregulate ale notelor oprite în aer, care parcă aşteaptă cântecul perfect. Precum noi, celibatari însinguraţi ai marelui oraş, cu speranţa iubirii adevărate ce primeşte veleităţi de satori. Spaţiul închis şi autarhic al eului se deschide cu conştiinţa riscurilor sau dezavantajelor inerente, din dorinţa de a evolua spre altceva.

La masa vecină s-a aprins o ţigară şi e curios că nu simt fumul, văd doar savoarea din ochii celui ce o inspiră ca pe o pasiune tainică şi ascultătoare, act dorit şi devorator în acelaşi timp. Înăuntrul e afară, exteriorul a pătruns înăuntru, întregul ansamblu e armonie. Am o stare zen. Frigul s-a contopit cu căldura, tăcerea străzii înzăpezite cu jazzul. Seara gustă avid din cireaşa de pe cocktailul meu şi simt deodată un parfum cunoscut . "Bonsoir Lea!" De unde ai ştiut că sunt aici? Stă înaintea mea, îmi oferă o floare cu o mişcare tandră, naturală. O privesc surâzând discret, o primesc. Se aşază, nespunând nimic, mă ţine de mână. Stăm faţă în faţă, separaţi doar de pâlpâitul fragil al lumânării, în care nerostite cuvinte se topesc. Jazzul sărută pianul cu intensitate şi curgem în fluxul acestui oraş ce miroase a lumină şi mişcare, zăpadă, aşa de multă zapadă şi un gest senzual ca un parfum, poate Hermčs…

 

Lucreţia Terchilă

Germania

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)