Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

CEA MAI BUNĂ MĂMICĂ

(PROZĂ SCURTĂ)

 

Cornelia TURLEA-CHIFU

Prezentarea grafică de Roca

 

 

De bună seamă, pentru fiecare dintre noi, cea mai bună mămică este propria mamă. Sau, măcar, aşa ar trebui să fie. Pentru că ea, cu sufletul ei uriaş, a fost hărăzită puntea şi acoperământul nostru în trecerea  dinspre nefiinţă spre această lume brutal de reală. Prima rază de iubire, primul zâmbet, prima mângâiere, prima atingere a universului, lumina noastră ocrotitoare şi călăuzitoare şi alte neasemuite metafore vin să confirme faptul că şi atunci când ridurile au năpădit-o şi părul i-a albit, ea rămâne veşnic raiul din noi, dreptul nostru de a nu uita că am fost şi încă mai putem să fim copii.

 

Ca educatoare, am cunoscut generaţii şi generaţii de mămici. Tot atâtea câte generaţii de copii mi-au trecut prin mână. Nu le ştiu numărul. Dar le-am cunoscut puterea de dăruire şi sacrificiu, le-am simţit de atâtea ori tristeţea, îngrijorarea şi disperarea  de mame şi am fost de atâtea ori martorul împlinirilor, a bucuriei şi fericirii trăite de ele alături de copii lor. Am devenit şi eu, la rândul meu, mamă şi am simţit cum iau naştere aceste sentimente unice, cum poţi să te transformi deodată în cea mai puternică şi în acelaşi timp cea mai neajutorată fiinţă, cea mai curajoasă, dar şi cea mai temătoare, cea mai responsabilă şi mai grijulie, cea mai înţelegătoare, mai iubitoare şi mai bună, cea mai pricepută, cea mai blândă, cea mai fericită persoană de pe pământ, datorită micuţei minuni căreia i-ai dat viaţă. Aceasta este condiţia: să-i dai viaţă din viaţa ta. Atunci simţi că inima nu-ţi mai aparţine, că s-a mutat pentru totdeauna şi ţi-o asculţi bătând în trupul firav ce-şi pune toată nădejdea în tine.

 

Aşa credeam cel puţin, până mai deunăzi, când am ales-o dintre toate pe cea mai bună  mămică din câte am întâlnit vreodată, cea datorită căreia am înţeles că aşa este natura noastră, a femeilor, însuşire care poate prinde viaţă oricând şi fără nici o condiţie. Avea trei ani şi un pic, când Moş Crăciun cel inspirat şi atoateştiutor a poposit sub bradul ei şi i-a lăsat o păpuşă vorbitoare. La început fetiţa, căci despre o fetiţă este vorba, s-a cam codit. Nu-i plăceau jucăriile zgomotoase cu baterii. A rămas însă fermecată când păpuşa a început să silabisească: ma-ma, ma-ma! A răspuns emoţionată: „aicia-i mama!”.  De atunci este mămică! De mai bine de de un an. Eu am ales-o ca cea mai bună pentru tremurul cu care-şi cuprinde „copilul” în braţe, pentru tremurul cu care răspundea la chemările lui.

 

Cornelia TURLEA-CHIFU

Timişoara

sfârşit de mai, 2008

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)