Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

CUM SĂ-ŢI FACI CV BETON

Extras din volumul de proză scurtă „Din Australia, cu drag! Antipo-zile de emigrant”, Sydney, mai 2007

 

Loredana TUDOR-TOMESCU (Australia)

Grafica de Roca

 

 

-Alooooo, Mişuleeeee! Scoală, bă, că eu m-am cocoşat de muncă până la ora asta!

-Aaaa, nea Floricăăă! Ce plăcereee! Eu m-am cocoşat ieri, azi mă-ndrept. Ia zi, care-i buba?

-Băi, omu’, tre’ să-mi fac un CV beton, că nu mai ţine! Vin şi eu pân’ la tine, am auzit că pe văru’ Andu mai aveai puţin şi-l făceai cosmonaut pe ţidulă.

-Vino, dom’le! Da’ vezi că munca intelectuală consumă nervos. Ia şi ceva să ne protejam neuronii, cică-s singurele celule care nu se regenerează.

-Eşti în urmă, flăcău! Mai nou, au descoperit ăştia niste zone din creier unde cică s-ar regenera şi neuronii. Probabil sunt „zonele de turbulenţă”. Ori tu ştii că la mine toată scoarţa e tulburată, aşa că eu îmi improspătez materia cenuşie integral. Trag o beţie şi-s ca pruncu’! Ca-n „Tinereţe fără  bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Şpaga mea,  dacă m-am prins care-i şpilu’! Las’ că băgăm o Şliboviţă de-a ta, d-aia de-o ţii ascunsă după grişul lu’ nevastă-ta. Că m-am prins eu de ce nu o laşi neam să-ţi facă supă de găluşti sau griş cu lapte...

-Dac-o dăm pe Şliboviţă mi-e mie nu că nu îţi iei job cu CV-ul refăcut de mine, da’ cred că-ţi retrag ăştia şi cetăţenia.

-N-ai să vezi! Am jurat pe roşu credinţă pentru regină şi premier, cangur şi koala şi-ncă de curând. Tu n-ai vazut că eu mă fac că plouă când băgaţi voi câte-un barbeque de cangur? M-am comis recent, aşa că, pot să spun că-s în garanţie.

-Bine, nea Florică, bagă a-ntâia!

 

Nea Florică -Rareş-, prietenul nostru, al tuturor, s-a prezentat corespunzător la domiciliul sus-numitului Mişu, nimeni altul decât prinţul consort al subsemnatei.

 

-Aşa, prietene! Să vedem ce-avem aici! Ecartăm toate detaliile, facem curat, coafăm, pudrăm, parfumăm, tragem linie şi vedem ce iese. Înainte de toate, trebuie să ştii detalii despre job. Adică ce va să zica un job description. În funcţie de ce cere job-ul, îţi structurezi skill-urile şi background-ul educaţional şi profesional.

-Adică aşa, mai pentru ăştia ca mine, din Sălăjean, vrei să spui că dacă job-ul e de director, backgroundul meu educaţional e cel putin cu o facultate, iar dacă e de negru pe plantaţie, backgroundu’ poa’ sa fie profesională, liceu sau chiar fără...

-Cam aşa ceva, păstrând proporţiile, totuşi. Ce job e  ăsta pentru care aplici?

 

................................................................................................

 

-Şi tu ce poţi să treci la studii? Care-i ultima diplomă?

-Nu ştiu, frate, că n-am luat-o. Le-am lăsat-o lor, „na, bă, luaţi d-aici, calicilor! Sunt ecologist, nu-mi trebe mie maculatura voastră. Nenorociţilor! Voi şi ăstia ca voi aţi despădurit România, de te trezeşti cu dealu-n parbriz, când conduci spre munte, pe ploaie. Aţi ucis pădurea Letea, criminalilor!”. Aşa le-am zis.

-Să mori tu...

-Mă rog, nu le-am zis, da’ le scriu mâine un mail.

-Nea Florică, văd că bagi din top la greu. Zi-mi, bre, care-i ultima şcoală făcută?

-Păi, am băgat 2 ani de psihologie la Hyperion, că tu ştii că-s pro Eminescu, şi p-ormă le-am zis că nu mai am ce să-i învăţ. Oricum, erau nişte elemente refractare la achiziţiile şi potentialul acestei relativ noi ştiinţe. M-am dat bătut, bă, Mişule, că mă luptam cu morile de vânt.

-Maaan, şi când te gândesti că nici măcar nu te-ai apropiat de Sliboviţa aia! Hai, zi!

-Am făcut ceva şi pe la Poli...

-Cum se chema, omule? Nevastă, dă-mi un Panadol d-ăla ”rapid”, că îmi pierd coordonatele spaţiu-timp! Deci, zi, cum se chema?

-Nu ştiu, dracu’ s-o pieptene de şcoală! Academia de Înalte Zgomote şi Trepidaţii, nah!

-Phăă, femeie, că bărbat nu pot să-ţi spun momentan (apreciază, te rog, că îţi spun „fă” cu ph), ce cursuri făceaţi? Că şcoala am înţeles că era Poli.

-Păi, asta, asta, ailaltă...

-Mda... Zicem şi noi asa: „Facultatea de Mecatronică a Institutului Politehnic Bucureşti-România”. Acum skill-uri. Ce skill-uri ai?

-Sssss-kilu’ meu! Nu ştiu! Pe toate. Le am pe toate, ce mai! Skillu’ meu numărul unu e să bag din top. Crezi că ţine?

-Zi, mă, calculatoare ştii?

-Oarecum. Mă dau pe net zi-noapte. Are vreo relevanţă?

-Poate pentru cine-ţi plăteşte factura de internet. Răreşică, la mine tre’ să versi ca la detectoru’ de minciuni, dacă vrei s-o scoatem la capăt. Deci, la „Educational” băgăm high-school – zici tu care- şi Mecatronica de la Poli. Subliniem 2-3 cursuri relevante pentru job-ul la care aplici şi trecem la „Experience” Ce experienţă ai în field-ul ăsta?

Văd că e ceva cu motoare, bărci...mă rog, d-astea d-ale tale.

-Păi, câte chiolhanuri am tras eu pe bărcile ălora de la Tulcea, când eram acasă, cine Dumnezeu să le mai ţină minte?

-Bre, tu aplici pentru maestru de ceremonii sau pentru ce? Ce făceai tu cu bărcile ălora, în afară de pescuit şi paranghelii?

-Plecam la vânătoare de gâşte. D-alea mai sofisticate, generaţia MTV, deh, produsul unei noi economii de piaţă, care nu mai dau aşa de tare din aripi când văd cheile de la maşină. Maşină are azi tot prostu’.Vor ceva mai cool, mai exciting.

-Rareeeş, revino-ţi!

-Da, mă, da, reparam motoare-n 4 timpi, finisam, îmbunătăţeam, le scoteam la târg, na!

-Buuun! Aşa mai vii de-acasă. Deci, erai „Mantainance Department Manager”, MDM.

-Da, exact, MDM, adică „mă, du-te-n mă-ta!”. Nu tu, Mişule!

-Earth is calling Rareş! Earth is calling Rareş! May day, may day! Deci, să revenim. MDM şi...stai, cum se zice-n engleză la „organizator de show-uri cu vânzare’?

-Nu sunt sigur, da' cred ca ceva de genul " Showroom Event Organizer"

-Aşa. Acum, realizări, achievmenturi.

-Vrei să-ţi spun cum agătam gagici şi le-nvăţam să vândă un fel de catalog tip „Pagini aurii”? Le îmbrăcam, mă rog, dezbrăcam la minijup(ă) şi bustiere mulate, cu vedere la maţ, le-nvătam lecţia şi le lansam în teren minat. Vindeau fetele mele, ceva de speriat! Mişuleeee, sunt bun, băăă, îţi spun, prea bun pentru ţara asta!

-Care din ele?

-Amândouă! Pentru oricare, de altfel. Ar trebui să-mi prezerveze ăştia mostre de ADN şi să mă cloneze după ce o să dau colţu’. Da’ ce să ştie ăştia!

-Bun. Zicem aşa: „Training Program Manager - Marketing & Advertising Department”. Acum, companiile la care ai lucrat...

-Dunărea Albastră! Păi, tu crezi că la băutele pe care le trăgeam eu cu ăia, le mai ştiam numele firmei? Nici ei nu şi le mai ştiau, ba uneori nici nu mai aveau (de) ce să ştie, că-i împingea necuratu’ s-o dea pe pocker după 2 navete de vodcă şi se curăţa când unul, când altul, de lovele şi de acareturi. Abia dacă mai ştiam să ne strigăm între noi: beeeeeiii, Crăcănatulee, Chiorule, Kojac...

 

Ceasul, singura prezenţă căreia nu-i săriseră arcurile şi capacele de nervi, aluneca impasibil spre ora 3 dimineaţa şi CV-ul curgea şi el pe 3 pagini  tip A4. Suna ca din filme SF- Star Treck, ultima serie. Klingonienii puseseră şi ei serios umărul la CV-ul amicului nostru, iar pe masă, sticla de Şliboviţă făcea nudism cu o lipsă de pudoare jenantă. Ultima secţiune a CV-ului – referinţele. D-astea – gârlă!

 

-Bă, Mişule, dacă nici cu ăsta nu obţin job-ul, înseamnă că am dat peste idioţi!

 

Două săptămâni mai târziu i-a venit şi răspunsul: „Ne pare rău, dar sunteţi way too far overqualified, ceea ce face nesigură stabilitatea dvs pe termen lung pe o poziţie sub pregătirea şi experienţa dvs”. Uneori, în CV-urile beton rişti să-ţi spargi capul. Aviz amatorilor!

 

Loredana TUDOR TOMESCU

Extras din volumul de proză scurtă „Din Australia, cu drag! Antipo-zile de emigrant”

Sydney, mai 2007

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)