Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

DARURI DE CRĂCIUN (II)

CIZMULIŢA CU CREIOANE sau DELFINII

Dana BĂLĂNESCU

 

 

 

Pentru Irina, Ştefan şi Bogdan din Timişoara  de MOŞ NICOLAE  2007

 

Nici nu a pornit bine povestea (mă rog, povestioara), că întrebările dau năvală… Adică şoaptele cititorilor ori ale ascultătorilor:

- Păi, ce legătură ar fi între delfini şi Moş Nicolae?!

- Pentru cine anume este făcută povestea?

La prima întrebare nu pot răspunde! Poate abia la sfârşit…La cea de-a  doua se cuvine să lămuresc, încă de la bun început, că povestea face parte din volumul „Şi!?… Povestiri din Grădina Marelui Prinţ”, ciclul povestirilor cu dedicaţie.

- Cum ar fi „Leul şi Maimuţa, pentru Rareş Stoiacovici şi Lucia Moga”, din 15 octombrie 2005, prima poveste cu imagini?… ar sări să mă ajute primul necunoscut micuţ!

- Staţi, staţi, aşa, nu vă grăbiţi! mă apăr eu, supărată pe inspiraţia care nu mai vine… În schimb va sosi, în curând Moş Nicolae, căci  tastez de zor, cu spor,… în zori, 6 decembrie, taman anul ăsta!

 

Numai că acum este prima poveste făcută pentru trei copii pe care nu-i cunosc încă… Desi în primele două volume ori în textele pentru Radio Reşiţa, am mai scris pentru atâţia şi atâţia copiii necunoscuţi mie! Sau chiar pentru Ocu (Octavia), nepoata prietenilor mei, Rodica şi Tiberiu Brebenariu. E adevărat, dar Ocu a fost prima care mi-a dat desenele ei (cu un ursuleţ Panda), a venit cu flori la expoziţia făcută de mine şi bunica ei, Rodica. Apoi, m-am întâlnit cu ea la barajul Trei Ape (cel din filmul făcut, iar de tine cu Rodica - bunica, aud încă o completare…). GATA-GATA cu atâtea lămuriri!!! Parcă se aud clopoţeii de la  sania lui Moş Nicolae (dar  acu' nu ninge, ei, să zicem… sania teleportată sau zburătoare…), parcă aud cum bate Moşul la geam (spre deosebire de Moş Crăciun, el nu apare nicioadată, ci doar pune darurile în ghetuţe!). Şi...

- Povestea noastră nu e gata! se aude, de data aceasta limpede, dojana Irinei.

- Dar nici măcar nu a început ! şopteşte dispreţuitor Ştefan.

- Da' de ce?! adaugă şi Bogdan

 

Poftim, aşa îmi trebuie, dacă sunt veşnic grăbită, obosită… Ascultătorii mei nu mai au răbdare. Dar, vă rog, să mă credeţi, eu scriu acum pentru copii, care mă ajută la făcutul poveştilor. Chiar, dacă ei nu mă cunosc…GATA şi cu scuzele…

 

AŞADAR…Se făcea că Moş Nicolae, cobora de pe…

- ...dealul Driglovăţ din Reşiţa, acolo unde stă împreună cu Moş Crăciun şi Iepuraşul, aşa ai scris în Poveste adevărată despre Moş Crăciun! (aud mai multe glăscioare de năzdrăvani )

- …fix aşa, într-o zi , hm…aşa, fără zăpadă, …

- Nu ne prezinţi încă? continuă neîncrezător Ştefan.

- Aveţi dreptate!

 

O iau de la început. Şi hotărât: Povestea mea de Moş Nicolae e dedicată celor trei fraţi: Irina, Ştefan şi Bogdan, care…

- Mă cheamă şi Nicolae. Şi chiar e ziua mea! exclamă Bogdan.

- Împlineşte azi cinci ani! completează Irina, sora mai mare, o fetiţă isteaţă, frumoasă şi serioasă.

- Da' tu scrii acum despre sau pentru noi? mă iscodeşte Ştefan, mijlociul, privind mereu spre tastatura computerului meu, care îmi tot joacă feste.

- Uff, iar aveţi dreptate!…Voi scrie povestea aşa cum ştiu eu şi, apoi …

- Noi ne jucăm? Chiar ai delfini? se alintă Bogdan sărbătoritul.

 

Îmi ascund zâmbetul, întorcînd privirile spre monitor .Căutând, acolo inspiraţia…

- Sigur că am un delfin, mă rog, delfinaşi, că de aceea mi-a venit ideea titlului.

- Trebuie să ne arăţi ca să te credem! fireşte, e glasul lui Ştefan.

- Poţi să ne spui doar! mă salvează Irina.

- Mulţumesc mult! Aşadar: am un delfinaş într--o scoică şi …şi doi delfinaşi verzi în cordeluţa pentru păr şi…

- Şi eu am, zice Irina. Da' portocalii, mi-ai trimis tu prin bunica, când a fost cu bunicul la Reşiţa…

- Baam încă un delfin în povestea Nufărul ( pentru Marius Sebastian Chivu, scrisă deja în 3 august 2000).

- Ohoo..aşa de demult?

- Mda… Marius e nepoţelul prietenei mele, Anuţa Chivu de la Universitate.

- Acolo lucrează şi bunica noastră!!! aud, tot mai aproape, vocea lui Bogdan.

 

Nu mă înşel, fiindcă băieţelul s-a cuibărit în braţele mele şi priveşte fascinat cum degetele mele alunecă pe taste. Doar că eu, acum mă opresc:

- Hai să ne înţelegem: Povestea voastră va fi citită de mulţi copii, de…

- Cei mari, parcă ei ar pricepe?!… se apropie şi Irina.

- Exact, sau cum spuneţi voi: fix aşa..Dacă mă întrerupeţi, nu mai dau de…firul poveştii, de…

- Tâlcul ei, mă aprobă fetiţa.

- Da, şi..

- …şi subiectul?! Nici măcar noi nu  îl ştim! Parcă ar fi o piesă de teatru, cu atâtea vorbe! mă îngână fratele mijlociu.

- Tocmai: Voi trei sunteţi personajele povestioarei…şi, atunci…

 

Irina mă priveşte foarte serioasă:

- Da' noi putem să te ajutăm?

- Ba da, ba da! Ce cool! sare Ştefan, jucându-se cu mouse-ul.

- SIGUR CĂ DA, însă  fă-ră  com- pu-ter..!

- De ce nu cu computerul? se bosumflă mijlociul.

- Fiindcă staţi, toată ziua, cu ochii lipiti de ecranul televizorului si monitorului, privind desene animate ori filme!! Cum a spus bunicul, Ştefan că: „ai deja cearcăne!!! Aveţi ochii aşa de obosiţi!”

- Parcă am o mască, ha-ha… Eu sunt Zorro! Ce ca lumea…

 

Cei trei dansează în jurul meu. Continui rugător, cu voce liniştită:

- Veţi scrie cu stiloul, cu creionul, cu pixul…cu…

- … pana! râde Bogdan  arătând spre o cizmuliţă decorativă din împletituri, aflată pe biroul meu, plină  cu ustensile pentru scris.

 

De data aceasta, acum se opresc cei trei copii. Le simt întrebările în priviri, prevăd şoaptele:

- Ştiu ce anume vreţi să mă întrebaţi: „Am  primit chiar azi-noapte, de la Moş Nicolae o cizmuliţă cu creioane colorate, să scriu cât mai mult, mă rog, să notez cât mai multe idei pentru poveşti…Ca să fiu mai cuminte şi să scriu mai mult!

 

Fratele cel mai mic întinde o mănuţă spre creioane:

- De ce sunt aşa multe şi aşa colorate ?

- Oho…zicem că fiecare poveste are o culoare, sau că fiecare copil o culoare preferată, sau că poveştile le scriu  cu roşu, iar cu verde, textele pentru cărţile şi articole mele…

- Scrii şi aşa ceva? Ştefan e aşezat deja confortabil în faţa computerului meu.. .Si adaugă,  deodată cu Irina:

- Şi bunicul  scrie cărţi!!!

 

Hotărît lucru: toată povestea e anapoda. Nu am explicat personajele, titlul, aşa că, acum închei cu… începutul!

- DEJA!? Aşa de repede?!!

- Imi cer iertare, însă s-a făcut târziu, voi trebuie să mergeţi la grădiniţă şi la şcoală, iar eu la serviciu…Şi, pe deasupra,  povestea trebuie să ajungă la voi…

- O aduce cumva Moş Nicolae? îl aud pe Bogdan, care ţopăie încă în jurul cizmuliţei.

- Hmnu-nu! Vă trimit prin e-mail…DAR, propun o provocare...

- Challenge! triumfă Ştefan, fireşte, îndepărtându-se primul de biroul meu.

- Fie! Şi aveţi voie să scrieţi cum vreţi povestea …Şi, dacă doriţi să adăugaţi desenele  şi pozele voastre, puteţi traduce textul în limba germană… Doar sunteţi elevi la secţia germană. Mai am în volum texte traduse în franceză şi în engleză de către copii!

- Acceptăm idei… îl mai aud pe  Ştefan.

- Păi, oricum, dacă vă plac delfinii, puteţi face o poveste despre delfini. De pildă… fiindcă aţi spus că  acum nu e zăpadă, ce  ar fi dacă Moş Nicolae veni cu o sanie trasă de…

- …delfini!, răspunsul, aţi ghicit,  mi l-a dat chiar Bogdan.

 

Iar Ştefan se mai întoarce spre mine:

- Da' ce… Moş Nicolae e marinar…sau scafandru?

- Păi, pluteşte cu sania pe ap! Câte lacuri sunt în jurul Reşiţei…?

- Şi la Slatina Nera, satul bunicului, unde mergem în vacanţe sunt lacuri şi râuri… completează Irina.

- Foarte adevărat! Dar zicem că sania pluteşte…

- Iar delfinii  ar fi zburători! mă ajută din nou Irina, doar ştim că ei fac salturi.

- Tare fain,  acum ne-am lămurit! Aştept povestea voastră!  Sau  poveştile voastre!

 

Deodată, îmi vine încă o idee:

- Din când în când, dar nu prea des, puteţi să trimiteţi şi la pagina online, portalul pentru copii: www.pafcaf.ro, făcut de prietena mea, Maria Volintiru împreună cu mine şi lansat anul ăsta de 1 Iunie.

- Da' eu nu ştiu să scriu…încă! se mai aude glăsciorul lui Bogdan.

- Las' că te ajut eu! (acum nu mai ştiu cine a spus asta: Ştefan sau Irina?!)

 

Flutur mâna, încercând să-mi iau rămas bun de la ei. Mă ridic de la birou, ma impiedic de cei doi caţei ai mei, Rexi şi Pepi, care m-au păzit cât am compus. Şi mai adaug:

- Eu una mi-am notat mai multe idei pentru voi...Dar, cum trebuie să..

- Termini povestea…

- Toate la vremea lor! Adica…vremea povestilor…Vom amesteca bine-bine ideile mele cu ale voastre şi fix de Moş Crăciun …

- …vom avea PO-VE-STEA  NOA-STRĂ! strigă, de data asta, în cor, cei trei  fraţi.

- Mulţumim ! Săru'mâna….

- Eu vă mulţumesc din suflet! Pentru ajutor! Şi fiindcă, datorită vouă, am reuşit, după aproape doi ani, să scriu încă o poveste! Chiar de Moş Nicolae. Chiar de dragul vostru!

 

Finalul finalului:

 

La mulţi şi fericiţi ani, dragă Bogdan, alături de parinţi, bunici, fraţi, prieteni.

Căci aceştia, vei afla, curând, sunt adevăratele daruri!

Va urez, dragii mei Irina, Ştefan şi Bogdan, şi  tuturor oamenilor mici şi mari:

multă lumină şi sfinţenie în suflet!

Moş Nicolae să văaducătot ceea ce vădoriţi!

 

Dana  BĂLĂNESCU

 

PS. (scrisă în 6 decembrie 2007, între orele 5,45-8,30, meştesugită la birou cu imagini şi trimisă prin e-mailla orele 13,40)

Explicaţii pentru viitorii cititori: Irina, Ştefan şi Bogdan sunt nepoţii prietenilor mei din Timişoara (a prof. univ. dr.ing. Iulia Voia şi dr.ing. Iacob Voia) 

 

Comentarii de la cititori

 
 
 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor şi redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]