Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Darul

Antonia Iliescu, Belgia

Prima pagina, un fel de prefata intitulata „Darul" unde explic de ce am scris aceasta carte "Dora-Dor"

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

            Am primit azi un dar. Dar nu ori ce fel de dar. Dar care obligă la dar, ca o reacţie în lanţ. Dar care cuprinde în el totul sau nimicul, care poate fi exploziv, dacă nu este bine controlat, întocmai ca reacţiile în lanţ. Dar nepalpabil şi fără preţ, dar nepreţuit, ca un dar intim de nuntă. Dar de mare întâlnire cu lumea din afară, invitaţie la dans cu spiritul lumii. Dar care îţi fură zilele şi nopţile, îţi disecă fiinţa fără milă şi o împrăştie în lume, fărâmată dar fericită că poate atinge fiecare om în parte. Sare fină din sare grunjoasă trecută prin mojar, care a îndurat lovituri şi striviri pentru a se face măruntă, sarea vieţii gata de dizolvare în apele lumii, în conştiinţe. Dar mare care îţi cere să te faci mic. Acest dar care poruncşete, este momentul de pauză pentru a cugeta. Este începutul operei în roşu, când eşti aruncat în propria-ţi filozofie. Filozofia propriei tale vieţi, mărunte, ţinând într-o mână l’oeuvre au noir şi în cealaltă l’oeuvre au blanc. Ies încet şi anevoie din athanor, pentru a-mi lua, tremurând de emoţie, darul în primire. Şi multumesc dăruitorului.

            Am primit în dar o carte. Un dar cu bătaie scurtă, dar şi cu bătaie lungă. “Scurtă” pentru că acea cărticică mă pune imediat la lucru, scoţându-mă din otrăvirea vegetării intelectuale. “Lungă” fiindcă mă invită la drum lung, întors pe dos, de la sfârşit către început, drum anevoios care mă obligă la contemplare interioară, la judecăţi de acum, drum greu prin hârtii amestecate şi amintiri încâlcite, cărora trebuie să le găsesc sensul. Am primi o carte. Dar nu orice fel de carte pe care o poţi pipăi cu ochii şi cântări cu mâna şi pe care după citire o poţi aşeza pe o etajeră, mai în faţă, sau mai în spate, după cum simţi că îţi va mai fi sau nu de trebuinţă, într-un viitor de lungime relativă. Azi am primit darul total, în sensul acelui “dăruind vei dobândi”, dar care îmbogăţeşte dăruitul dar şi dăruitorul. Am primit un dar multiplu, el fiindu-mi oferit mie şi deopotrivă lumii întregi.

Am primit în dar o carte nescrisă. Mi s-a dăruit catea mea nescrisă, darul invizibil, care concentrează toată materia şi toată energia din micul univers care sunt eu acum, aici şi poate pentru câteva secunde, într-un minuscul meandru al Marelui Infinit. Răsfoiesc paginile ei invizibile, semn că iau notă. Semn că am şi început să scriu. Este darul pentru mine, care se va face dar din mine.

 

16 decembrie 2005

Antonia Iliescu

 

Versiunea in limba franceza / mai jos

Le don

             Je viens de recevoir un don. Mais pas n’importe lequel. Un don qui oblige ŕ un autre, comme une réaction en chaîne. Don y contenant le tout ou le rien, don qui peut ętre explosif, s’il n’est pas bien contrôlé, tout comme les réactions en chaîne. Don non palpable et sans prix, mais inestimable, comme le don intime de noce. Don de la grande rencontre avec le monde extérieur, invitation ŕ danser avec l’esprit du monde. Don qui m’arrache les jours et les nuits, dissčque sans pitié mon ętre en l’éparpillant dans le monde, broyé mais heureux de pouvoir toucher intimement chaque homme. Sel fin du sel grumeleux passé par le mortier, sel qui a enduré des coups et des écrasements pour se faire petit, le sel de la vie pręte ŕ se dissoudre dans les eaux du monde, dans les consciences. Don grand qui demande de te faire petit. Ce don qui ordonne est le moment de pause pour l’introspection. C’est le début de l’śuvre au rouge, quand on te jette dans ta propre philosophie. La philosophie de ta propre vie, petite et insignifiante, en tenant dans une main l’śuvre au noir et dans l’autre l’śuvre au blanc. Je sorts lentement, péniblement de mon athanor, pour prendre en possession mon don, tremblant d’émotion. Et je remercie le donneur.

            J’ai reçu comme don un livre. Un don ŕ courte portée mais aussi ŕ longue portée. « Courte », car ce petit livre me met immédiatement au travail, en me faisant sortir du poison d’une vie intellectuelle terne. « Longue », car il m’invite ŕ parcourir un long chemin, renversé, depuis la fin vers le début, un chemin malaisé qui m’oblige ŕ me contempler de l’intérieur, pour un jugement d’aujourd’hui, chemin difficile parmi des papiers mélangés et souvenirs emmęlés, dont il faut que je trouve le sens. J’ai reçu un livre. Mais pas n’importe lequel comme ceux qu’on peut toucher des yeux et peser des mains et qu’on dépose sur une étagčre dčs qu’on l’a fini, plus en avant ou plus en arričre , selon le besoin de le relire en jour, dans un futur d’une longueur relative. J’ai reçu aujourd’hui le don total, dans le sens du « en donnant tu recevras », don qui enrichit également le receveur et le donneur. J’ai reçu un don multiple, étant offert ŕ la fois ŕ moi et au monde entier.

            J’ai reçu comme don un livre non écrit. On m’a offert mon livre que je n’ai pas encore écrit, le don invisible, qui concentre toute la matičre et toute l’énergie du petit univers que je suis maintenant, ici et peut-ętre pour quelques secondes encore dans une minuscule méandre du Grand Infini. Je feuillette ses pages invisibles, signe que je prends note. Signe que j’ai déjŕ commencé ŕ écrire. C’est un don pour moi, qui se fera don de moi.

 

Antonia Iliescu

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]