HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

EMANUEL STOICA, Stockholm, Suedia

FERESTRE PENTRU  IREALITATE

Fragment

 

Selecţie din volumul bilingv de proza scurta "Ferestre pentru irealitate", Editura Clusium, 2008. Versiunea în engleză - Ana Cociş. 

 

De ce se înghesuia lumea să-l audă pe Profesor ? Fenomenul căpătase proporţii care nu mai puteau fi neglijate. La un moment dat fusese cercetat discret, apoi destul de insistent, chiar audiat, neoficial, de către unii reprezentanţi ai autorităţilor. După două săptămâni de la această întâmplare, un val de demisii şi concedieri zguduise instituţiile implicate. Era vorba mai ales de cei care îl ascultaseră - toţi, peste noapte, alţi oameni. Iniţiatorul operaţiunii îşi dăduse demisia sub pretextul că vrea să-şi dedice timpul studiului ADN-ului albinelor şi folclorului românesc. Un sociolog al poliţiei plecase la mănăstire iar alţi anchetatori de carieră, valoroşi, se apucaseră de colecţionat timbre, de studiat problema realizării unui perpetuum mobile de speţa întâi, de horticultură, ori deveniseră peste noapte pasionaţi de cotaţiile bursiere. Despre trecutul lui se ştiau puţine lucruri. Copil fiind, se îmbolnăvise. Era aproape de moarte... Părinţii, disperaţi. O babă i-a învăţat că un obicei vechi îl va salva. Micuţul trebuia să fie vândut, simbolic. Nu oricum. Ritualul cerea să fie vândut pe fereastră. S-au târguit. Bătrâna l-a cumpărat pentru câţiva bănuţi. L-a primit prin fereastra căsuţei în care se născuse. De atunci nu-l mai atinsese nici măcar o banală răceală. Intriga faptul că nimeni nu-şi amintea niciodată cu acurateţe discursul lui. Excepţie făcea un mesaj despre ferestre. Încercările de a-l înregistra eşuaseră. Specialiştii echipelor de investigaţii erau consternaţi.

 

Un fenomen ciudat făcea ca doar fragmente, aparent lipsite de sens, să fie păstrate de dispozitive. O asemenea înregistrare era, parcă, o glumă făcută pe seama şefului echipei de detectivi. Profesorul rostea un citat din Juvenal : „Ad cenam si intestatus eas: adeo tot fata, quot illa nocte patent uigiles te praetereunte fenestrae. Ergo optes uotumque feras miserabile tecum, ut sint contentae patulas defundere pelues”. Au tradus: „Dacă pleci să iei cina în oraş fără a-ţi face testamentul, ignorând pericolele care te ameninţă de la fiecare fereastră, roagă-te ca soarta să fie milostivă cu tine şi să nu-ţi cadă în cap decât conţinutul unui ţucal care se goleşte.”

-Şi...restul? Unde e restul vorbăriei, urlase şeful anchetei.

-Nu există decât un zgomot de fond, neinteligibil, răspunse subordonatul scărpinându-se în urechile ce-i fuseseră astupate ore întregi cu dopurile menite să-l ferească de o ipotetică hipnoză colectivă, indusă prin cuvinte.

 

Cel vizat nu avea cum să le împărtăşească îngrijorarea. Aflase absolut întâmplător că a atras atenţia. Timpul era însă prea preţios pentru ca astfel de amănunte să-i reţină atenţia. Amfiteatrul Ireconciliabilei Sincerităţi - mereu plin. Profesorul îl făcuse cunoscut pe toate continentele. Se făceau uneori glume din cauza unicei lui dovezi de monotonie verbală: „Fereastra se închide - o exprimare familiară celor care au de a face cu calculatoarele când li se spune, în limba engleză, <> ”. Fraza era rostită întotdeauna cu aceeaşi tonalitate dar în cele mai neaşteptate momente, ori de câte ori îşi ţinea prelegerea.

 

Nu s-a abţinut nici la biserică. Invitat să rostească o scurtă alocuţiune despre rolul intelectualilor în rezolvarea problemelor sociale ale comunităţii şi un îndemn pentru participarea la o campanie umanitară de strângere de fonduri, îşi începuse cu timiditate discursul. Nimeni nu mai ţinea minte ce vorbise timp de peste două ore. Toţi îşi aminteau însă celebra frază. În loc de „Amin”, încheiase cu veşnica lui fereastră care se închide.

 

Venea toamna. Chiar şi arhitectura oraşului parcă se schimbase, în competiţia pentru evidenţierea ferestrelor care făcuseră faimă comunităţii. Se înfiinţase şi un muzeu al ferestrelor. În aşteptarea discursului săptămânal, curioşi din toată lumea îi călcau pragul. Atunci s-a declanşat lanţul evenimentelor ajunse sub lupa specialiştilor de la Institutul de Cercetare a Certitudinii Dubiilor. O organizaţie nonguvernamentală la modă, Grupul Anonimilor care Identifică Idei pe Termen Mediu şi Lung,  a avut curajul să propună schimbarea numelui centrului administrativ în Windowsburg. Nimeni nu mai îndrăznise să se apropie de uşa biroului guvernatorului în ziua aceea. O avalanşă de situaţii îi făcuseră nervii praf. O ştire care ajunsese pe fluxurile internaţionale anunţa că într-o maşină din parcarea guvernului fuseseră descoperite şaizeci de kilograme de heroină, ultimul sondaj real îl plasa pe un loc codaş în topul popularităţii, ultima ispravă a societăţii civile îl făcuse să explodeze. Parcă era turbat.

 

-Cum îşi permit să facă asemenea propuneri fără să fiu şi eu consultat? Cine conduce aici? Îi bag la puşcărie! Şi voi, ce păziţi? Dormiţi în papucii statului în timp ce gaşca asta de sectanţi îşi face de cap într-un oraş de sub autoritatea mea ? Afaaaaaară ! Şi să nu mai prind pe nimeni că poartă ochelari în sediul instituţiei mele!

 

EMANUEL STOICA

Stockholm, Suedia

 

- S-a născut la 06.04.1974 -Târnăveni,  România

- Licenţiat în ştiinţe juridice

- debut în presă la cotidianul „Informaţia de Alba” în anul 1999

- coordonator al proiectului editorial „Ulpia Jurnal” din Alba Iulia în 2003

- director executiv şi redactor şef al aceleiaşi publicaţii în perioada 2003-2007

-senior editor „Ulpia Jurnal” între iunie 2007 şi mai 2008

-jurnalist în cadrul „Citynews.ro” şi „Monitorul de Alba” în perioada noiembrie 2008 - august 2009

- din septembrie 2009 - responsabil de relaţiile cu presa în cadrul Asociaţiei Culturale Româno-suedeze „Frăţia” din , Stockholm, Suedia

 

Cărţi publicate

- Volumul bilingv de proză scurtă „Ferestre pentru irealitate - Windows to the Unreal”, Editura Clusium, 2008

 

Expoziţii foto personale:

 - Decembrie, 2007- „Alba Iulia by night”- Casa de Cultură a Sindicatelor, Alba Iulia

 - Iunie 2008 – „INSTANTANEE THAILANDEZE”- Galeriile de Artă Trinity , Alba Iulia

 - noiembrie 2009 – „PRETEXTE, SINTEZE, PROPORŢII” - Stockholm

 - 4 participări la expoziţii de grup internaţionale în  2007, 2008, 2009

  Fotoreportaje  realizate în Europa (România, Spania, Bulgaria, Suedia) şi Asia (Thailanda)

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com