HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

EMANUEL STOICA , Stockholm, Suedia -

Întrebări şi felinare

 

S-a născut la 06.04.1974 -Târnăveni,  România

- Licenţiat în ştiinţe juridice

- debut în presă la cotidianul „Informaţia de Alba” în anul 1999

- coordonator al proiectului editorial „Ulpia Jurnal” din Alba Iulia în 2003

- director executiv şi redactor şef al aceleiaşi publicaţii în perioada 2003-2007

-senior editor „Ulpia Jurnal” între iunie 2007 şi mai 2008

-jurnalist în cadrul „Citynews.ro” şi „Monitorul de Alba” în perioada noiembrie 2008 - august 2009

- din septembrie 2009 - responsabil de relaţiile cu presa în cadrul Asociaţiei Culturale Româno-suedeze „Frăţia” din Stocholm, Suedia

 

Cărţi publicate

 

- Volumul bilingv de proză scurtă „Ferestre pentru irealitate - Windows to the Unreal”, Editura Clusium, 2008

 

Expoziţii foto personale:

 

 - Decembrie, 2007- „Alba Iulia by night”- Casa de Cultură a Sindicatelor, Alba Iulia

 - Iunie 2008 – „INSTANTANEE THAILANDEZE”- Galeriile de Artă Trinity , Alba Iulia

 - noiembrie 2009 – „PRETEXTE, SINTEZE, PROPORŢII” - Stockholm

 - 4 participări la expoziţii de grup internaţionale în  2007, 2008, 2009

  Fotoreportaje  realizate în Europa (România, Spania, Bulgaria, Suedia) şi Asia (Thailanda)

 

Întrebări şi felinare

 

Fragment din volumul bilingv de proză scurtă "Ferestre pentru irealitate" - "Windows to the Unreal"- Editura Clusium, 2008. Versiunea în engleză - Ana Cociş

 

Taifasurile cu păianjenul meu preferat, Albert, sunt de cele mai multe ori imposibil de digerat... Profitând de momentul de neatenţie în care umpleam paharul cu vin, Albert trecu la atac. Mă aşteptam, de altfel, la o asemenea atitudine din partea lui... Eram pregătit, de aceea i-am şi oferit acest prilej. Era un fel de complicitate pe care intuiam că o recunoaşte. M-a enervat iarăşi. A pornit cu o întrebare care mi se păru într-o oarecare măsură inutilă.

 

- Ce simţi? Ce simţi când bei vin ori apă, ce simţi când te bucuri, când eşti trist? Nu există nici o dovadă că, atunci când cineva vorbeşte despre culoarea roşie, percepe aceeaşi nuanţă ca şi vecinul. Poate că suntem legaţi doar de nişte convenţii verbale care ne fac să credem că vedem aceleaşi lucruri. Astfel, ni se întăreşte convingerea că suntem martori la fenomene pe care în realitate nu le înţelegem niciodată. Fiecare om are şansa de a-şi pune la un moment dat astfel de întrebări, adăugă Albert cu un fel de sfială.
 

Clocoteam. Trebuia să-i răspund cu aceeaşi monedă. I-am povestit aşadar cum am remarcat un spectacol fascinant, oferit de nişte împătimiţi ai şahului. Îi observasem seri la rând, încercându-şi puterile în cel mai complex şi mai puternic sport al minţii, unii dintre ei zăbovind până la ore târzii în parcul unde un arhitect inspirat a proiectat nişte mese de beton cu tabla de şah drept mozaic. I-am admirat pentru curajul de a-şi asuma riscul unei înfrângeri sub privirile unor cunoscători şi rivali. Este potrivit însă a vorbi şi despre posibila victorie. Fă-ţi mutarea şi treci de linie, l-am provocat. Ce greşeală!

 

- Trebuie să-ţi mărturisesc o convingere sinceră, veni replica lui Albert. De multe ori, un om care face ca umbra să cadă într-un anumit fel, sub lumina felinarelor, este mai puternic decât toţi politicienii din lume. Trecătorii sunt marcaţi de starea de spirit pe care o evocă ideea lui.

 

De fiecare dată când trece un om pe sub lumina unui felinar simte ceea ce şi-a dorit cel care l-a pus acolo. Mai mult sau mai puţin. Întotdeauna, într-o anumită măsură. Simţeam că iau foc. Cred că ştia ce urmează. Am pus mâna pe mătură şi l-am basculat într-un făraş. Am încercat să fiu cât mai puţin violent atunci când l-am dat afară. Personal nu am nimic împotriva păianjenilor, m-am justificat. Ba chiar mi se par simpatici. Trebuie să pricepi, măcar de data asta, că altfel nu se poate. Ai întrecut măsura, i-am reproşat aproape ţipând. Am trântit uşa. Nu a protestat. Cunoştea replica aproape pe de rost. Nu l-am întrebat dar suspectez că se amuza teribil de fiecare dată când se întâmpla asta... De atunci am mai căpătat o obsesie. Spun tuturor, fără reţinere, că e bine să avem grijă când trecem seara pe lângă felinare.

 

Probabil că doctorul a vrut să mă protejeze. I-am spus şi lui că trebuie să fie atent. E un om curajos. Deşi mi-a oferit această cameră albă, impecabil de curată, amenajată spartan, el şi cei din personalul hotelului se plimbă pe lângă felinare fără măsuri de precauţie. I-am văzut, într-o seară, printre gratiile care lui Albert i se păreau inestetice şi inutile. Albert e un prieten adevărat. Încă mă mai vizitează, în pofida faptului că l-am mai dat afară de câteva ori. Cred că ar trebui să-l întreb pe doctor dacă nu cumva am o problemă afectivă. Mă consider un individ destul de manierat şi altfel nu-mi explic aceste excese de impoliteţe.

 

EMANUEL STOICA

Stockholm, Suedia

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com