Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Examenul lui Jackie

JACKIE’EXAM

povestire publicată în "AS THE STORY GOES…"

New Fiction, Forward Press Ltd., Peterborough UK 2007

 

Mariana ZAVATI-GARDNER

Marea Britanie

 

 

Trenul spinteca drumul dintre vîrfurile cioplite în piatra care alcătuiau Muntele cu Muzici. Cleme arteriale în stânci contorsionate. Ziua se lupta cu orizontul redus şi gânduri bătătorite veneau nepoftite în mintea rochiţei tolănite în mjlocul locului dintr-unul din compartimentele de clasa a doua.

Singuratecă revenea de la deschiderea testamentului unei stră-mătuşe despre care nu ştiuse că exista. Stră-mătuşa îi lăsase prin testament o casă imensă în stil Georgian. Tot ce ştia despre clădire era din ceea ce aflase de la notarul în a cărui birou se prezentase înainte de prânz impreună cu fratele ei şi doi veri gemeni.

Sperase într-o moştenire în bani. Tot socotea cât ar putea lua din vânzarea casei... Naviga în ape periculoase... Dacă totul era o eroare...?

Cu toate acestea, nu avea habar despre această stră-mătuşă! Nici una din rudele ei nu o cunoscuse sau întâlnise vreodată! Contururi de copaci galopau prin faţa geamului de la tren, cultivând lumina înfiorată. Pământul plutea, pălmuind-o cu umbre. La intervale scurte, vaci care păşteau se năpusteau la vedere, devorând aerul. Dacă ar putea vinde casa şi-ar putea permite un automobil, care-i va da posibilitatea să capete o slujbă bine plătită în oraş. Era obosită să tot culeagă firmituri. Întotdeauna îşi dorise lucruri frumoase, dar banii o ocoliseră până atunci...

Prietenii si cunoscuţii ei păreau sa aibă întotdeauna bani, mereu păreau să se distreze straşnic. Visele şi dorinţele ei cele mai profunde păreau să fie mereu suspendate...Dacă stră-mătuşa asta nu exista!

Se dusese din nou să vadă casa înainte de a lua trenul de înapoiere. Voia să o mai vadă o dată. Era un urcuş abrupt pentru că orăşelul fusese ridicat pe pantele unui deal.

Casa se înălţa singuratecă pe culmea dealului ca sticla prăjită. Conturul acoperişului invada cerul pe măsură ce lumina se zvârcolea să moară. Iedera sălbatecă făcuse modele pe ţiglele de pe acoperiş. Intemperiile înfulecasera din coşuri. O fereastră aflată sub acoperiş avea obloanele închise. Un cireş, care-şi legăna şoaptele, împiedeca o parte din privelişte.

Copaci saltimbaci devorau plumbul de deasupra şi siluetele tufelor înspinate creeau năluci în apele râului, care despărţea oraşul provincial în doua părţi inegale. Ambarcaţiuni fără voce umpleau aerul într-o aromă de carne la grătar si pâine. Merse până la streaşina apei, pe când lumini leşinate se năşteau de cealaltă parte a râului şi sălciile îşi măsurau zvelteţea în oglindă.

Ajunse la gară cu câteva minute înainte de plecarea trenului. Trenul se porni la timp. Câştigă viteza şi imagini ale casei în stil Georgian se intreceau în piruete în mintea ei precum nisipul răscolit în timpul unei furtuni de nisip. De pe locul din mijloc din compartimentul de clasa a doua, îşi tot iscodea mintea...

Călătoria cu trenul o făcea să-i meargă mintea pe dealuri şi se vedea copilă cutreierând pe caniculă de-a lungul dunelor albastre formate ca nişte forturi la scară redusă pe ţarmul cu râuri foşnitoare. Se vedea sărind peste buşteni din lemn purtat de ape vârâte printre şorţuri din frunze împrăştiate peste plajele înşirate de-a lungul Oceanului Pacific. Acolo era ea, o siluetă arcuită peste nisipuri, cu tălpile spălate de bucăţile de lemn spălate pe maluri. Gândurile ei erau un roller-coaster printre ridicăturile care se vedeau printre adunătura de lemn adus de ape, arţari în maquis zglobii pe ţărm, abstracţi pe nisipurile albastre, dreptunghiuri de găteje ţesute şi un ibis infiltrat care ciuhulea prin şorţul de frunze.

Printre instantanee, se văzu în ultimii ani de colegiu. Îşi aminti cât de plictisitoare i se păreau temele si mai ales examenele. Acolo era gata să iasă din casă. Mereu apărea grăbită şi era învăluită într-o mină acră. Examenul îi plana prin gânduri. Cu privirea crucişă mama ei îi atrase atenţia, „Ai un examen, concentreaza-te şi nu spune hop, până n-ai sărit cum trebuie!”

În faţa casei, îşi aminti ca-i trebuiau un stilou şi geanta de mână cu telefonul mobil, calculatorul de buzunar, portofelul cu banii care-i dăduse bunica ei Iulia în vara anului trecut, cardul bancar, alte fleacuri importante. Era ca şi cum ar fi căutat un ac într-un car cu fân. Într-adevăr nu avea habar unde-i putea fi geanta de mână în camera ei de explorări profunde şi periculoase.

Trenul îi legăna reveria. Simţea la fel cum trebuie să fi simţit mama ei atunci când o confrunta şi încearca în zadar să extragă apă dintr-un bolovn. Se vedea limpede înaintea examenului care urma să se întâmple după pauza de dimineaţă. Uite-o acolo acasă, în sufrageria cu ceasul cu cuc cumpărat de tatăl ei într-un moment de nerăbdare dintr-o vacanţă în Munţii Padurea Neagră. Statea pe ultimul raft al bibliotecii burduşite cu volume de tot felul, multe în limbi de care nu avea habar. Arătase timpul cu acurateţe cam o săptămână, după care, în ciuda eforturilor ceasornicarului, rămăsese mut pentru totdeauna.

Călătoria ei u trenul era liniştitoare. Işi aminti cum fusese cât pe-a ci sâ izbucnească într-o moţoacă, câns mama ei se întorsese spre ea şi-i spusese cu o voce fluidă ca mierea, „Fii bună şi ţine-ţi firea!”.

În ciuda tuturor obstacolelor, geanta ei se odihnea calmă pe biroul de lucru. O înşfăcă pe când mama ei se întorsese ca un şurub spre ea şi îndepărtându-i de pe T-Shirt-ul cu mesaje un fir de praf invizibil.

Pe când Jackie era gata sa iasa pe usa de la intrare, mama ei, stiind-o distrată, i-a urat succes si a indemnat-o să fie cu ochii pe lucrurile sale in drumul spre scoala cu autobuzul, precum si sa aiba grija sa coboare la statia din fat liceului.

Trenul îi răsfaţa amintirile. Uite-o în dimineata examenului. Mama ei o sfatuise să aibă grija si să lucreze toate punctele din intrebarile examenului de la matematica si sa fie cu ochii pe trecerea timpului. Isi aminti ca si cum ar fi fost acolo, cum se intorsese si cum, in combustie spontana, explodase verbal: „Taci din gura! Taci din gura! Taci din gura! Stiu ce am de făcut!...!

Parca-şi vedea mama - care o privea dezmierdător - imbracată în negru din cap până-n picioare. Era sigură ca mama ei spusese atunci, „ Scumpeteo, esti perfectă, dar nu te lăsa pe lauri!”

Trenul fugărea conturul raului cu nepăsare. Jackie se vedea în banca ei din mijlocul holului de examen, cu mai multe supraveghetoare, dintre care una mai in varstă, care căsca precum un automat defect, fără a-şi pune mâna la gură.

Jackie trebuise sa faca niste calcule si-i trebuia calculatorul solar din geanta de mana. Apasa pe numerele respective, dar fara rezutat. Incerca din nou si neafland raspuns, ridica mana. Supraveghetoarea, aflată strategic cam la doua bănci departare de Jackie, care căsca de-i trosneau fălcile, făcând chiar un zgomot asemănător brazilor retezaţi în pădure la mare distanţă, se prefăcu că nu o observă. In cele din urmă, după ce facuse disperate semne cu mâna, o altă supraveghetoare, din cealaltă parte a holului, veni catre dânsa.

„Domnişoară, calculatorul meu nu funcţionează!”

Supraveghetoarea privi instrumentul cu atenţie si-i răspunse în timp ce un zâmbet îi inecase faţa. „Acesta-i un remote pentru un televizor digital!” Trenul îi devora gandurile. Capul îl sprijini pe umărul stâng, iar ochii-i se inchisera epuizaţi.

 

Mariana ZAVATI-GARDNER

UK - Marea Britanie

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)