Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Execiţiu de supravieţuire(1)

Dan Tanislav

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Mergi călcând greoi de pe un picior pe altul, cu privirea fixă de-a lungul drumului pietruit, lăsând în urma ta un spaţiu neîmplinit ca o amintire de care te strădui din răsputeri să-ţi iasă din minte, îndreptându-te spre alte locuri neştiute dar care cu certitudine în gândurile tale îţi dau noi speranţe. Cu mult timp în urmă, pătruns de spaimă, nu ai fi putut să ieşi prea uşor din casă, pe când acum se vede de la sine câtă siguranţă şi câtă promtitudine există în tine. Nu încerci decât să te susţii prin noile locuri, aflând, de bună seamă, ce e bine şi ce nu. Nu ai vrea pentru nimic în lume să fi arătat cu degetul spunându-ţi-se cu reproş:
- „Iată-l pe acest om venit printre noi datorită momentelor sale de slăbiciune! Să-l primim cum se cuvine, şi să-l privim cu atenţie!”
Cu siguranţă că în acele momente ai fi negru de supărare şi ţi-ai dori să fugi cât ar ţine pământul în lung şi în lat. Dar nu faci asta pentru că nu se cade, şi atunci te aşezi la masă liniştit, comanzi o ceaşcă de ceai fierbinte ca să-ţi încălzeşti mădularele după ce ai umblat atât prin frig, şi încerci printr-un zâmbet mai degrabă perfid decât mulţumitor de sine să le dai de înţeles oamenilor din jur, şi mai ales patroanei din acest imobil care are gura mare, că după un somn bun le vei explica prezenţa ta aici. Puţin suspicioşi dar şi satisfăcuţi de răspunsul primit în ziua repectivă nu te vor mai sfredeli cu privirile lor, ba chiar te vor uita pe moment, aşteptând, negreşit, ziua de mâine. După ce ai servit ceaiul în antreu, parcurgi întreg imobilul până ajungi la camera ta. Odată rămas singur în camera ta ai putea să te aşezi la masa de scris din faţa ferestrei şi să-ţi pregăteşti pe o coală de hârtie cuvântarea pe care ar trebui să o ţii a doua zi în faţa colegilor de imobil. Bineînţeles că suspiciunile lor ţi s-ar părea normale, în fond eşti un necunocut care a bătut, poate pe nedrept, la uşa acestui imobil deranjând calmul şi liniştea aflată de mulţi ani între aceşti oameni, locuitori ai imobilului. Doar că pentru tine cel mai greu lucru de explicat e tocmai viaţa ta. Nu ai cum, în câteva cuvinte, să le-o pui pe tavă lor, acestor oameni, care oricum n-ar înţelege nimic pentru că nici tu nu eşti în stare să te înţelegi pe tine, darmite viaţa ta. Totul s-ar spulbera în momentul în care ai încerca să legi două cuvinte pentru că ele n-ar avea nici o noimă şi te-ai opri dintr-o dată izbucnind în plâns, într-un plâns mai mult nervos decât sincer. Şi ei ce-ar putea să înţeleagă de aici! Şi-ar da coate unul-altuia, le-ar fi milă, sau pur şi simplu ţi-ar râde în faţă fără să le mai pese de suferinţa ta? În orice caz trebuie măcar să încerci, pentru că, era de aşteptat, fiecare schimbare şi loc schimbat atrage, inevitabil, după sine semne de întrebare. Şi cum nu ai plecat la drum ca să te întorci din drum nu-ţi rămâne de făcut decât în lunga noapte care te aşteaptă să te hotărăşti dacă vei rămâne în acest imobil sau o vei lua din loc în continuare, pe drumul tău, fără a privi înapoi. Fără a te sinchisi de prezenţa lor, prezenţa colegilor tăi de imobil, trebuie să iei o decizie în privinţa ta, în privinţa vieţii tale. Orice decizie ai lua, ea îţi aparţine ca şi când s-ar afla undeva în vis, cât mai departe, un gând ce-ţi poate prevesti viitorul, sau măcar o fărâmă de înţelegere dată vieţii pe care o duci în spate acum. De astă dată, cu armele ridicate nu poţi decât lupta, nu mai e necesar să te scufunzi în slăbiciunile care te-au purtat printre valuri cu mult timp în urmă. Dacă ai luat o decizie în privinţa ta, ea trebuie să fie promptă şi neschimbată de nimeni, pentru că nimeni nu-ţi va mai impune de acum încolo cum trebuie să te mişti în spaţiul tău. Acest fenomen în care crezi şi tu trebuie să-ţi dovedească câtă putere poate exista în tine, în acest om firav, fizic vorbind, care eşti tu. A doua zi, trezit cu noaptea în cap când abia mijeşte soarele pe cer, nu ai decât să-ţi iei inima în dinţi şi să pleci la drum sau să rămâi decis în locul poposit cu coala în mână repetând la nesfârşit cuvântarea pregătită. Acum, în sfârşit, hotărârea îţi aparţine!...

 

Dan Tanislav

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]